Walking, shopping, walking.

Cyclops se afla in mall din cauza ca se apropia cu pasi repezi ziua unei rude si chiar nu stia cum sa o faca sa o multumeasca cu cadoul. Pentru el era de ajuns ceva simplu, insa ruda aceea era mai pretentioasa. Deja avea dezavantajul ca nu putea sa vada culorile, nu era suficient? Totul in jur era rosu si era greu sa diferentieze ce piatra arata diferita fata de alta, ba pana si la oameni era putin confuz.
In deruta lui si fuse dezechilibrat de cateva ori de niste copii ce alergau si auzise cum mamele strigau in urma lor sa fie mai atenti, de parca ajuta asta cu ceva pe micii nazdravani. Mai rau se ametise atunci cand il intreba un om batran de directie si nu intelegea ce cauta celalalt, caci vorbea super inced. La final mai auzise ca mosul era si surd si trebuia sa ii urle cuvintele.
Ceda, crezand ca nu avea sa rezolve nimic pe ziua respectiva. Ofta si incerca sa nu se mai auda nimic.
Merse el ce mai merse, insa se gandi ca sa stea locului pentru cateva clipe sa isi puna gandurile in ordine nu ar fi o idee tocmai rea. Astfel imediat ajunse pe unele scari din mall, unde nu circulase lumea si se uita putin inainte ca sa isi dea seama pe unde ar putea merge si ce ar putea cumpars. Ura cel mai mult asta, sa caute un dar pentru cineva. Parca nu era suficient gestul, insa trebuia sa nu fie asa ruda lui.
Isi puse capul de balustrada ca sa isi mai racoreasca oboseala si a-si reglementa inca o data gandurile. Incerca sa ii faca sa apara cateva idei prin minte, dar stia ca nu multi acceptau sa ii transmita idei. Ce n-ar da sa fie atunci si telepat ca sa stie cum actioneaza ceilalti atunci cand cauta un cadou.
Mai inainte isi luase un pahar cu suc la pai ca sa poata regla uscatimea aceea in gat.
- De ce e asa greu? gandi preferand ca in momentul acela sa fie intr-o misiune sau intr-un antrenament sever, numai nu in aceste locuri.
- Sunt ghinionist... concluziona punandu-si barbia in podul palmei si devenind putin ganditor, in timp ce avea grija sa isi regleze mai bine ochelarii.

Aceasta zi este minunata pentru ca am primit in final aprobarea pentru o zi libera in care ma voi plimba in mall. Era foarte amuzant pentru mine si iubeam acest lucru pentru ca ma puteam uita prin magazine si chiar sa imi cumpar niste haine. Eram genul de fata care iubea moda si doream sa imi cumpar mii de lucruri. Am chicotit usor in gand si am inceput sa ma plimb prin mall-ul acela imens. Erau atat de multi oameni pe aici si parca mi se parea ciudat pentru ca nu eram printre prieteni ci printre oameni pe care nu ii cunoasteam si mi se parea ca se uita ciudat la mine.
Poate ca era o simpla presimtire,nu stiu prea bine sau poate ca asa este cand nu mai iesi in oras ca un om normal. Acum viata mea era legata de academie si numai de ea. Nu aveam ce face mai mult. Privirea mi se invartea in jur,prin fiecare vitrina, uitandu-ma si analizand lucrurile care imi placeau si "imi faceau cu ochiul ". As fi vrut sa pot lua pe cineva cu mine dar cu siguranta nu m-ar fi lasat si poate ca as fi primit si un raspuns de genul " nu te mai duci nici tu. Este mai bine asa, acolo afara sunteti in mare pericol pentru ca oamenii se tem de noi si ne spun ciudati sau chiar ce suntem noi...mutanti. Nu vrem sa atragem atentia asupra noastra... nu-i asa?". Iar eu trebuia sa dau afirmativ din cap si sa plec de acolo cu o expresie care putea sa exprime decat o triste mare. Intr-un fel aveau dreptate,dar in altul.. era total ciudat si nu puteam accepta aceasta instrainare de lumea reala. Un oftat mic imi iesii printre buze iar privirea mi se oprii pe un om. Mi se parea foarte cunoscut dar nu stiam de unde sa il iau. Pana la urma m-am uitat la el cu mai multa atentie si mi-am dat seama ca este Cyclops. Un zambet imi aparu pe chip iar gandul imi era doar sa ma duc la el si sa ii zic ceva dar nu aveam idee ce sa zic. Pana la urma am tras aer adanc in piept si m-am dus langa el.
-Hey Cyclops..sau poate ar trebui sa zic Scott Drew,spun eu in soapta in timp ce m-am dus langa baiat
Stiam ca vede unele chestii prost din cauza puterii sale. El putea sa faca lasare cu ajutorul ochilor,oare cum o fi acest lucru? Poate dureros sau poate....ciudat. Nu aveam cum sa stiu asta.

Bea sucul cu ajutorului paiului tot gandindu-se si plimbandu-si privirea prin fata, poate avea sa ii vina vreo idee. Deja jumate de pahar se golise.
Peste un timp venise un animal la el si incepuse sa il linga pe fata. El la randul sau incepuse sa il mangaie pe cap, bucurandu-se ca animalele nu se speriau de el, precum cam toti ceilalti. Se juca si ii zari zgarda de la gat.
- Te-ai ratacit de stapan, micutule? l-am intrebat in timp ce ii zbrighiuleam parul.
Imi propusem sa il duc mai tarziu spre proprietar, poate imi va tine companie in timpul cumparaturilor mele. Apoi am auzit o voce care ma striga si mi-am dat privirea inspre ea, razand imediat ce imi auzeam numele de om.
- Buna si tie Element. Sa stii ca oricum imi e bine, zi-mi cum vrei... Ce te aduce pe aici, cumparaturile de primavara? am intrebat-o zambind larg imediat din lucrul acela.
L-am auzit pe micut latrand-o imediat pe fata si i-am facut un semn ca sa nu mai faca lucrul acesta. Dupa imediat sarise pe ea.
- Scuze, nu e antrenat de mine si nu stiu unde ii e stapanul asa ca nici control asupra lui nu il am. am spus putin jenat de situatia respectiva.

Privirea imi era asupra corpului baiatului iar zambetul imi ramase pe chip, gandindu-ma la baiatul din fata mea. M-am pus langa el si am inceput sa il ascult. Cand acesta rase,am inceput sa rad si eu usor, ascultandu-l pe baiat pana la capat chiar daca era cam intrerupt de un catelus care incepu sa maraie la mine iar dupa ce baiatul ii atrase atentie,ca nu e frumos a inceput sa sara pe mine. Un mic chicotit imi iesii printre buze iar mainile mi se dusera pana la catelus pe care l-am luat in brate.
-Da adica nu chiar. Am sa cumpar niste chestii de pe aici,imi plac cumparaturile dar ma simt libera pentru ca am scapat din academie. E cam greu sa scapi de acolo asa ca ma simt invingatoare,spun eu razand usor
Mainile mele incepusera sa il enerveze pe catelus,incercand din greu sa ma muste. Desigur ca nu mergea deloc asta. Era foarte greu sa ma prinde si oricum aveam antrenament in viteza dar era asa de amuzant incat iti venea sa il mananci. Avea si niste stapani dar pana la urma aveam sa il ajut pe catelus sa isi gaseasca stapanii si sa se poata duce inapoi la el. Eu nu puteam sa il i-au in academie pentru ca ar fi fost o mare cearta pe tema asta. In primul rand nu am intrebat pe nimeni si in al doilea rand ar fi putut sa se gandeasca ca un catelus mic si dragut nu are ce cauta printre mutanti....poate ii deranja cu ceva sau ii incurca din munca lor. Continuam sa ma uit la catel cu un zambet larg pe chip si sa ma joc usor cu el.
-Nu are nimic. Oricum este foarte dragut. Cine este un catelus mic si nebun? Cine...tu esti draga...hmm chiar nu iti stiu numele. ~Privirea mi se duse catre zgarda sa iar dupa am zambit larg si am zis putin mai tare ~ Aha te cheama Lucky. Chiar este un nume dragut pentru tine,dar unde sunt stapanii tai?,intreb eu zambind dulce
Privirea mi se duse catre baiat iar dupa mi-am dat seama ca poate avea nevoie de ajutor si puteam sa il ajut in vreun fel.
- Hey...Cyclops vrei sa te ajut cu cumparaturile sau ceva de genul si dupa sa ne ducem sa ii cautam stapanii micutului de aici. Mi-ar face mare placere acum ca te-am vazut si nu am avut niciodata sansa sa vorbim,spun eu chicotind dragut
Mi-a fost uneori foarte rusine sa il bag in seama si oricum nu puteam sa ma bag in discutie asa ca am lasat totul in mana viitorului as putea spune si oricum imi placea foarte mult sa ajut lumea si mai ales sa merg cu cineva la cumparaturi.

Incepea sa o asculte cand vorbi de cumparaturi si de academie, stiind deja prin cate prostii trebuia sa treci ca sa nu te mai aflii acolo. Nu era lucru ca erau rai cei de la conducere ci ca erau mult prea ingrijorati si nu dorea sa se intample ceva cu mutantii plecati in oras. De parca ei nu isi putea purta singuri de grija. Pe de o parte, lui Cyclops ii se parea ca o familie ce tocmai isi crestea si proteja copii si era placut sa gandesti din perspectiva asta.
- Nu e inchisoare acolo. E numai academie. Chiar iti plac cumparaturile?
A cazut pe ganduri pentru cateva clipe, dorind sa ii ceara ajutorul, fiindca el chiar nu se pricepea sa dea banii pe lucruri din mall. Cumparaturile i se pareau o tortura mai grea decat daca era prins intr-o camera in lanturi cu doar apa si paine. Bine, poate exagera, dar nici departe de realitate aceeea cand nu erau.
O privise in joaca cu catelul si i se paruse simpatic lucrul acesta. Ii aflase si el numele atunci, caci cam uitase sa citeasca si sa se intereseze de asta.
- Nu stiam ca ai abalitatea de a vorbi cu animalele. Atunci trebuie sa imi zici si mie ce ti-a spus prima oara, atunci cand te-a latrat.
Nu se astepta sa ii vina imediat un comentariu despre cumparaturi, fix ce avea el pe minte si ce dorea sa o roage pe tanara. Aproba de nenumarate ori.
- Chiar am nevoie de ajutor la cumparaturi, ca nu ma pricep deloc si doream sa te rog asta. Uite ca acum avem si sansa sa vorbim si presupun sa ne cunoastem mai bine, nu?
Se ridica de jos si arunca sucul intr-un cos de gunoiu, prinzand noul amic mai bine de lesa si isi mai lua ragaz sa se scuture pe pantaloni.
- Deci de unde incepem? Incotro mergem? o intreba cand atentia i-a revenit la fata.