“Ce idiotenie, ce idiotenie” gandea intruna total furios de faptul ca nu putea sa gaseasca o persoana foarte importanta pentru misiunea ce avea sa urmeze. A ajuns in asa disperare incat trebuia sa foloseasca Cerebro, fara permisiune. Izbise deja de nenumarate ori pumnul in perete si cam stricase unele lucruri in jurul sau, dar pentru ce erau savantii si mecanicii in academia aceea? Se gandea ca poate avea sa se plictiseasca.
Puse mana pe o aparatura verde, iar acesta il scana, facand ca portile mari de otel sa se deschida dupa automat. Evident ca mai urmasera cateva scanari pana ce intra cu totul in camera ce avea in jur numai fier si o distanta foarte mare a unui coridor pana la pamant.
Purta costumul sau obisnuit – palton lung, de piele, de culoare maronie, cizme pana la genunchi, metalice si de culoare albastra, pantaloni negrii ce erau bine stransi pe picioarele lui si o bluza cu cat de aceeasi nonculoare. Rasufla incet si expira aerul, uitandu-se putin in urma. De cand se plimbase in ziua aceea prin academie, tot simtea ca cineva sau ceva il urmareste.
- Poate imi fac eu prea multe griji...! soptise usor uitandu-se inspre aparatul din fata sa. Se puse pe scaunul mare, asezandu-si bine coatele si lua casca conectat la diverse fire, punandu-si-o direct pe cap.
Inchise ochii ca sa se poata concentra extrem asupra lucrului care il avea de facut, dar parca toate elementele din jurul lui il bloca, iar gandurile ii zburau tot mai departe. Incepea sa aibe si usoare migrene, ce incerca sa le dea naibii, dar cu cat se concentra mai tare, cu atat acesta parca bubuisera. Nu avea sa ii mearga lucrul acesta prea curand. Doar peste mult timp se simtise el transportat prin diverse locuri, vazand figuri de oameni si figuri de mutanti, mult prea multi pentru el, caruia ii trebuia sa gaseasca doar o singura persoana.
- “Ah aparatul asta e al naibii de greu!” gandi iar in clipa aceea intrerupse tot sistemul, la un moment dat intrerupand unele lumini.
S-a speriat de cum auzise o pocnitura si isi duse privirea in spatele sau, deschizandu-si ochii. Casca chiar ca il durea si trebuia sa o puna la o parte, ca sa nu ii mai simta greutatea. Apoi se ridica din loc, scotandu-si o carte de joc din mana si luminand-o imediat. Nu credea ca privirea sa va putea fi atat de greu de controlat.
Acasa 
