Love at first hate. (FIC)

O privire aruncată în fugă, pe trupurile oamenilor din jur, și un gest simplu a mâinii lui trecute prin părul brunet, făcea ca toate privirile fetelor să se întoarcă spre el, ca a celor unui vampir ce simte o prezența nouă. Pășii delicat pe asfaltul deja încălzit se razele soarelui, ale primelor ore ale dimineții. Geanta lui ce purta nume de ”ghiozdan„ o ținea atârnată de după umăr, mâna lui, fiind bine prinsă de mânerul ei. Cealaltă mâna era în buzunarul pantalonilor de blugi.
Imediat, simții cum în jurul lui, spațiul se îngustă, iar până și aerul îi era luat. Starea lui de plictisiseală totală, se evaporă imediat, când începu să audă voci feminine, ce-l complimentară fiecare cu câte un cuvânt dulce. Zâmbii scurt spre fiecare, și încercă să-și facă loc printre ele, ca și când ar fi fost o vedetă internațională, dar nu era.

- Hm!.. uită-te la el. Se crede așa important prin tot acel parfum și chicot feminin. Se auzii o voce masculină, puțin iritată de situația în care băiatul popular se afla.
Jaejoong, își duse, într-o lentă mișcare, mâna spre ochelarii de soare de pe nas, pe care îi dădu jos, aclamat imediat de toate fetele. Privirea lui, era clară și limpede, și fixată doar într-un anume punct, exact spre vocea masculină, ce-l comentă atât - Jung Yunho, căpitanul echipei de Basketball al liceul, și marele său dușman.
Privirile lor intersectate, parcă își aruncau una celeilalte, cuvinte de ură și dispreț, dar pe lângă asta ce e cel mai important, în fața ochilor amândurora, se desfășura acțiunea de acum câteva zile, de la o petrecere.


Scrășniră amândoi, de o dată, din dinții albi, și Jaejoong își continuă drumul, înconjurat de toate acele fete, pe când căpitanul cu părul castaniu, se întoarse cu spatele, din direcția brunetului, și își continuă discuțiile cu echipa lui.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Orele începură, și ceea ce era rău, era primul curs, unde amândoi, erau în aceeași clasă, și parcă fiecare răspuns dat de Jaejoong, cu o atenție desăvârșită spre pofesor, era doar spre ofticarea și iritarea lui Yunho, care din nou, nu-și învățase lecția, sau nici tema nu era făcută.

Banca de lemn, a lui Yunho, începea să fie invadată de bilețele împăturite până la extrem, o davadă clară a nerăbdării pentru un moment în care profesorul să nu fie atent, și bilețelul să poată ajunge în zbor pe banca căpitanului. Toate conținând același mesaj, aceeași întrebare:

”Ești gay?„ ”Ești cu Jaejoong?„ ”Îl iubești pe Jaejoong?„ ”Ce facem cu antrenamentele dacă tu ai de când să te mozolești cu Jaejoong?„ ”Yunho-oppa...„

Cu cât degetele sale despătureau mai multe, cu atât fruntea căpăta șanțuri de încruntare, și nervozitate. Bătu cu pumnii în masă, forțându-și întreg trupul să se ridice de pe scaunul, care se dădu cu mult în spate.
-Pot să merg la baie...? spuse în cele din urmă, când văzu spre el, toate privirile colegilor, dar și a profesorului. Cererea i-a fost aprobată, și și-a părăsit banca, trecând printre ceilalți colegi, care nu mai șușoteau nimic, despre acel incident. Tot ce lăsase Yunho în urmă acum, era zgomotul deranjat al ușii îmbătrânite, ce se închise după el.
~~~~~
Privea pierdut spre palmele sale ce erau inundate în apa care curgea acolo de ceva timp, în cât nu mai putea ține totul în ele, și lichidul incolor se revărsă imediat pe lângă. Se hotărî cu greu să iasă din starea de meditație, și își aruncase câțiva stropi pe chip, ca să se mai liniștească.
După acea seară, acum toți colegii, aveau câte un exemplar a pozei lor, stând îmbrățișați, simținâd cum toată reputația lui, se duce exact ca apa din chiuveta din fața lui. Oprise acel zgomot enervant al robinetului, cu o simplă apăsare a mâinii pe el, iritat din nou de gândul acela.
Privirea i se ridică spre oglinda, care era întinsă pe un perete al băii. Zâmbii ironic iritat, de imaginea ce o vedea lângă imaginea reflectată a chipului lui. Jaejoong era acolo, chiar în dreptul său, cu un zâmbet mișel pe față, parcă bucurat de războiul ce Yunho îl ducea în interiorul său, căci până și pe el îl vedea ca o fantasmă ce nu-i dă pace.
Șatenul se întoarse, sigur pe el, că brunetul, nu are cum să fie acolo, și tocmai se izbii iar, de imaginea lui completă, în fața ochilor.
-Ugh... chiar ești aici.. spuse printre buze, și dădu să plece, însă palma lui Jae, îi atinse pieptul imediat, oprindu-l în loc.
-Ce vrei? întrebă nervos căpitanul, aruncându-i o privire din care doar săgețile puteau ieșii, îndreptate în direcția brunetului.
-Niciunul dintre noi nu știe sigur ce sa întâmplat în aceea noapte... se auzii o voce blândă, cu o privire pierdută spre gresia albastră de sub tălpile lor.
Yunho tăcu, strângându-și tare pumnii.
-Cum am ști dacă cumva am făcut-o.. eram amândoi sub influența alcolului. Își îndrepta într-un sfârșit ochii albaștrii-gri, spre ceilalți ochi de culoarea ciocolății.
Văzând că șatenul tot nu-i răspundea cu nimic, acesta continuă: -Nu că m-ar deranja... dar nu aș vrea să uit o noapte cu căpitanul echipei de basket... degetele sale lungi, începură să facă mici cerculețe pe pieptul tăcutului.
Yunho își mări larg ochii, făcând pași în spate, speriat aproape de vorbele, dar și gândurile brunetului.
-Nu te apropia de mine ciudatule!
Jaejoong, începu să chicotească imediat, și făcu pași mici spre el, pe când Yunho, făcea pași mari înapoi. Peretele însă reușii să-i blocheze drumul, și spatele se lipii de faianța rece din baie. Brunetul ajunsese chiar în fața lui, cu privirea fixată în pupilele ”prizonierului„. Ochii aceia, îl făceau pe Yunho, să-și mute capul în toate direcțile, neputând să-l privească la fel de fix cum Jaejoong o făcea.
-Adevărata curiozitate, din mine este... dacă te-ai îndrăgostit de trupul meu, ce ți-a oferit acele atingeri, și săruturi? Sau chiar de mine..
Auzind asta, Yunho rămăsese uimit, de data asta cu privirea fixată spre a lui, și doar câteva secunde, mai trebuiră că începuse să râdă groaznic de tare.
-Eu nu am să mă pot îndrăgosti vreodată de cineva ca tine. Pentru că ești prea îngâmfat, te crezi mult prea frumos, și...ăăăă... mie nu-mi plac băieții.
-Yunho... te-aș putea face să te îndrăgostești de mine nebunește, în ciuda cuvintelor ce le zici aici. Zâmbii brunetul, cu un aer de foarte mare siguranță, deși cuvintele celuilalt păreau foarte sincere.
-Încearcă-mă, și vei vedea că nu poți. Îi făcu acesta cu ochiul, părând că cei doi, vor începe o altă competiție.
-Chiar vrei asta? tonul i se schimba, devenind ușor mai senzual, pregătit și acesta de o nouă provocare. Jaejoong nu putea refuza nimic, mai ales dacă totul pornea din partea lui Yunho, îi plăcea chiar foarte mult să-și arate calitățile, știind că va câștiga acest joc.
Deși era un joc, premiul pus la bătaie era foarte mare și important... dragostea lui Yunho pentru el.

Parcă ca prin gând, îi fusese transmis răspunsul următorului lor război, și deja Jaejoong avea să pornească spre rolul său de Casanova. Adevărul era că brunetul, nu știa sigur dacă simte ceva pentru căpitan, dar în interiorul lui, simțea că vrea să stea numai pe lângă el, enervându-l și provocându-l, bucurându-se de compania lui de nervozitate maximă, atunci când era și el prezent.
Își lipi pieptul de el, simțind un mic deja-vu, al dimineții în care pentru prima dată, trupurile lor erau lipite ca doi magneți unul de celălat. Acum era a doua oară, și parcă începea să-i placă mult asta.
La fruntea lui Yunho deja se formau firicele de apă, pe Jaejoong amuzându-l extrem de mult asta.
-Deja? îi șoptii în ureche, iar mâinile lui, începură să-i cerceteze locul, în timp ce zona și-o împingea cu mișcări ușoare în zona lui.
-C-c-ce faci..? se bâlbâii Yunho, vizibil rușinat.
-Te fac să te îndrăgostești de mine... îi răspunse calm brunetul, cu același suflu cald în urechea lui. Își scoase limba rozalie, printre petale, atingându-i ușor lobul, mai apoi prinzându-l de tot între buze, și învârtindu-l cu limba în gura lui.
-Ține minte atingerile limbii mele.. vei avea nevoie- privirea lui perversă, era îndreptată doar spre chipul lui Yunho, care acuma arată ca o grădină de trandafiri roșii privită de sus.
Își coborî repede privirea spre pieptul acestuia, chiar când palmele lui, începuseră un joc tandru deasupra cămășii albe. Îi prinse gulerul materialului ce-l acoperea, pe care-l aduse spre el, trăgându-i astfel gâtul lui Yunho spre al lui.
Pentru prima dată, buzele lor se contopiseră, delicatețea fiecăruia se unea, și amândoi, simțeau cum o căldură ciudată îi cuprinde pe acele petale rozalii. Jaejoong își închise ușor ochii, lăsându-și mâinile să-i alunece, de pe guler, trăgându-i lui Yunho puternic cămașa, toți nasturii sărindu-i prin jurul lor.
Ochii ciocolatii nu vroiau, să-și unească genele, și priveau pierdute spre chipul vampiricesc, ce domina trupul șatenului. Îi dăruia săruturi scurte, în timp ce cămașa albă parcă îi era și ea împotriva lui Yun, dezvelindu-i întreg pieptul.
Brunetul se distanță puțin de chipul lui Yunho, ochii lui fiind acum interesați de sculputura pieptului acestuia. Degetele începură să-i contureze fiecare formă, uimit de cât de bine arăta băiatul. Nu se aștepta la altceva , căci doar făcea un sport, și zilnic se antrena. Printr-o viteză mare, mâna se duse pe robinetul din dreptul lor, și acum baia, era înconjurată de zgomotul apei curgânde. Își puse mâna sub jetul de apă, lăsând lichidul să-i ude bine pielea uscată. Zâmbii parșiv spre băiatul din fața sa, și aruncă cu apă pe pieptul acestuia, urmărindu-i apoi stropii care-și făceau drum în jos spre pantalonii lui.
Yunho se undui puțin, datorită apei pe care o simțea rece pe pielea lui caldă, dar totuși nu-i spuse nimic, lăsându-l și urmărindu-l pe Jaejoong în fiecare mișcare a sa. Brunetul continuă să facă același gest de câteva ori, până ce pielea aceea ușor bronzată, avea o textură udă. Își lipi apoi palma de el, apropiindu-și buzele de stropii, care curgeau sărutându-i și sugând excesul de apă.
-Mi-aș dori să fiu un strop de apă, ști de ce? se uită spre Yunho care îi dădu doar un răspuns negativ, cu ajutorul gâtului, mișcându-și capul.
-Aș ajunge mai ușor în pantalonii tăi- îi răspunse rapid, și îl trase încă o dată de guler, introducăndu-și limba printre buzele lui. Începu să-l sărute, cu pasiune, dezlipndu-l de peretele rece, și-l lipii de tot de trupul lui. Îi sugea limba, aerul, dar și lichidul incolor, ca o sete ascunsă din el.
Îi coordonă trupul în așa fel, în cât să se ducă spre cabina toaletei, și pașii săi înaintați, îl forțau pe Yunho, să meargă cu spatele, neeștiind unde îl conduce brunetul.
Pașii lor se terminară, și au știut asta, tocmai când picioarele lui Yunho s-au lovit de un wc, făcându-l să cadă în fund pe capac, astfel sărătul lor fiind întrerupt, și buzele despărțindu-se.
Brunetul era acum în picioare în fața lui, Îl privea cum Yunho rămăsese doar cu privirea spre chipul său, cu buzele întredeschise. Tot ce putea citii de pe acel chip erau întrebările:

”Ce-mi va face acum?„ ”Oare îmi place?„ ”Damn, chiar mai vreau un așa sărut„  

”Vampirul„ îi căzuse în genunchi în fața, mângându-i astfel picioarele, apucându-l de genunchii, pe care îi depărtă dintr-o mișcare. Căpitanul privea acum, spre oglinda care le reflectă perfect acțiunea.  El uimit, excitat și speriat, în același timp, iar Jaejoong între picioarele lui, fiind la fel de excitat. Ușa cabinei, începu să se închidă ușor, astfel imaginea din ochii lui, dispăru, rămând în loc culoarea albă a ușii.
Nu prea își dădu seama, că blugii lui, cădeau din ce în ce mai în jos, pe picioare, cu cât mâinile dominatorului, îi ghida spre adidașii lui. Se sprijinii într-o mâna pe capacul de la wc, cu cealaltă mâna începând să-i mângâie ușor boxerii exact pe zona sensibilă. Zâmbetul lui pervers, era tipărit fix în pupilele căprui, bucurat că avea nu mai imaginea aceea în fața ochilor. Respirația lui Yunho era îngreunată, și caldă, de parcă s-ar fi sufocat în acel moment.
-Ești claustrofob, Jung? îl întrebase calm Jaejoong, și își lipii buzele de abdomnul lui, sărutând un loc ales la nimereală, , mușcându-l apoi de piele cu dinții.
-AAAAAHH. Țipă Yunho, din cauza durerii primite, și se încruntă spre el.
-Țipă... mi-ar plăcea să vină lumea să ne vadă.. așa. Se urcă chiar în dreptul buzelor lui, și în acel moment, de pe holul liceului, se auzii foarte limpede soneria, ce anunța terminarea cursului. Yunho nu mai schiță nimic, aproape speriat de gândurile noului său partener.
-Așa mă gândeam și eu.. îi șoptii brunetul, ducându-se din nou mai în jos, cu capul între picioarele lui.
Zâmbii mulțumit de ce vedea sub gene, pipându-i mândria, care o avea în cantități destul de mulțumitoare.
-Oh Yunho... oftă printre buze, lăsânduse în jos, și sărutând materialul alb al boxerilor. Degetele îi frecau biluțele, urcând apoi pe toată lungimea bărbăției. Șatenul în schimb, începea să transpire din ce în ce mai rău, și să simtă cum până și propiul trup îl trădează, oferindu-i-se marelui său dușman.
Jaejoong îi îndepărtă cu grijă, boxerii, urmând același traseu cu blugii, iar în fața ochilor săi, se înălță un turn, drept și întărit, ce-l făcu pe brunet să-și mărească ochii, și să-și desprindă buzele. Yunho se înroșii groaznic, și acum brațul lui îi acopereau ochii, lăsându-se mai mult pe spate, unindu-se cu peretele.
Palma lui Jae, îi prinse mândria, și buzele îi sărutară imediat ”capul„, lăsând apoi limba să-și pună amprenta pe acel loc umed. Pumnul începu să se miște în direcții de sus în jos, lent, trecând pe toată lungimea, ținândnu-l strâns pe Yunho. Nu-și mai putea calma limba, care începu să-i lingă propiile buze, de la imaginea ce o avea.
Buzele i se depărtară una de alta, creând o intrare, și introducând capul între petalele acestuia. Limba începu o joacă circulară pe membru, doar pentru câteva secunde, în care îl scosese dintre buze, folosindu-și din nou mâna, de data asta cu mișcări mai rapide.
Îl introduse încă o dată, primind mai mult înăuntru, și îmbibând ”vizitatorul„ în lichidul cald și incolor din gura brunetului. Încă o mișcare ca cea precedentă, și încă o mărire a vitezei mâinii pe membru, îl făcu ca de data aceasta să primească mai mult în gura sa, începând de acum să-și miște gâtul înainte și înapoi. Închise ochii, simțind acea plăcere din gura sa, și-l eliberă din nou, mușcându-și suav buza inferioară.
Yunho era îmbătat în plăcere, și nu-și putea găsi o poziție anume a mâinilor lui, simțind că vrea mai mult și mai mult din partea brunetului.
Pentru ultima dată Jaejoong îl înghiții complet, începând din nou acele mișcări ale gâtului, prima dată fiind lente, pentru a se obișnui cu noua prezență. Una din mâini îi dezmierda biluțele -omfg xD- lui Yunho, apăsându-le și mângându-i-le, trecând brusc, mai jos, spre intrarea lui, unde ajungeau firicele din lichidul incolor, ce-l lăsa în urmă pe membrul șatenului. Mângâindu-i circular și acea zonă.
Yunho nu știa unde se afla, simțea cum trupul îi părăsește acea lume. Mâna lui se dusese printre firele brunete și lungi, prinzându-și bine degetele în ele, vrând să-i coordoneze capul. Jaejoong se lăsă sub domniția palmei lui, care-l făcea să fie mai rapid în înghițituri. Până și bazinul lui Yunho, se mișca înainte, dându-i absolut totul în gura lui Jae.
-NHM..AH..NAH...J-A-AHH..
Auzul lui Jaejoong, devenea încântat și în același timp mândru, de sunetele ce reușise să le scoată de la căpitan. Își înlocuise rapid, gura cu pumnul, cât Yunho să nu ducă prea mare suferința după pierderea aceea caldă și umedă. Șatenul își despleticise degetele dintre firele negre, făcând el acum toată treaba, de a-și împinge mândria prin pumnul lui Jae. Capul îi era coborât pe spate, și cu greu își susținea trupul, în mâinile rezemate de capac. Sunetele lui erotice, erau singurul lucru ce se puteau auzii în fundalul băii.
Imaginea îl topea pe Jaejoong, care-și duse imediat mâna la pantaloni, lăsând de grabă fermuarul în jos, împreună cu boxerii. Își atinsese membrul, începând să-l pompeze de unul singur, cu mișcări rapide.
În același timp, amândoi, își cântau sunetele de plăcere, care au fost brutal întrerupte, de două voci masculine, ce intraseră în baie. Vocile lor se opriră cu greu, luând locul acuma gâfâielile, acțiunile celor doi încă continuând.
Jaejoong, se uită spre Yunho pierdut, acesta făcând același lucru. Un gest rapid făcut de Yunho,îl uimi pe Jaejoong, care acum era puternic tras de gulerul cămășii negre, și ghidat spre chipul lui, mai ales spre buze. Limbile lor se uniseră, creeând un sărut vulgar. Se mângâiau una pe alta, buzele lor, împingându-se brutal. Mișcarea lui Jae, din ambele părți era mai mare, iar din sărutul lor, ieșeau mici sunete de plăcere, fiecare sunet eliberându-se în gura celuilalt. Se despărțiseră când cei doi băieți părăsiseră baia, iar contacul ce-i mai ținea uniți era un fir de salivă, ce se rupse repede, la distanțarea chipurilor lor.
Un deget îi apăsă capul lui Yunho, nepermițându-i eliberarea, iar mâna lui Jae începea să facă mișcări mai mari.
-H-hai.. împreună--ah... Spuse brunetul cu greu, deși șatenul se strâmbă puțin deja simțind o durere încomodă.
Jaejoong își trecea mâna pe membrul său, cu viteză, iar sunetele, erau din ce înc e mai puternice, degetul lui încă îl ținea pe Yunho, dar nici acesta nu se lăsă mai prejos, contonuând să se împingă în pumnul lui Jae.
-HAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAHH, JUNG... țipase tare, sperând ca acel zgomot să nu ajungă mai departre de pereții băii, dându-i în acel moment drumul lui Yunho.
-KIM... TE URĂ---AHHHHH... țipă la rândul lui șatenul, simțind cum din interiorul lui, se revărsa lichidul alb, pe tot chipul excitat și ud al lui Jaejoong, în timp ce și acesta simții pe mâna lui propiul lapte. Lichidul i s scurse ușor până la buze, gustând apoi ”darul„ ce-l primii, plăcându-i la nebunie gustul.
-Ești dulce.. concluzionă Jaejoong, atigându-i chipul roșiatic al căpitanului ”ce nu se va îndrăgosti niciodată de el„ .

Nu ai apucat să spui ceva pentru a lăsa persoana să intre în încăpere, căci ușa crease o mică crăpătură de lumină și o siluetă subțirică își făcu foarte ușor loc, intrând astfel în camera unde doar tu erai prezent. Ochii analizau chipul și trupul pentru a ști cu cine vei sta de vorbă, și ai rămas puțin surprins că tocmai regizorul veni la tine.
-Pot să am o vorbă cu tine? spuse acesta, în timp ce numărul pașilor săi se înmulțeau treptat, ajungând mai aproape de tine.
-Cred că deja faceți asta. Ai răspuns înapoi, puțin iritat de vizita care îți era făcută. Aveai nevoie doar de puțin timp singur care se pare că nu îți era acordat.
-Uite, tuturor ne pare rău de accidentul lui Bradley de la picior...
-Da! mai ales mie, dar nu este vina mea pentru ce sa întâmplat! l-ai întrerupt brutal pe regizor, făcându-l astfel să-și oprească brusc ideea.
-Nu am spus că este vina ta, K-chan. Știm cu toții că recuperarea lui v-a dura ceva timp, de asta ești tu aici. Și chiar vreau să înțelegi acest serial și personajele exact cum el le înțelege, și să joci exact ca el.
-Eu sunt doar clona, care va filma câteva secvențe, apoi va pleca și nimeni nu v-a ști că am fost vreodată pe aici. Nu am ce învăța. Ai aruncat săgețile formate din cuvinte împotriva cuvintelor lui, observându-se asta pe chipul său care se întristase puțin.
-Oh, deci asta te deranjează... își dădu acesta seama, însă nu i-ai mai spus nimic, dându-ți materialul alb, ce-ți acoperea pieptul, jos și îndesându-l cu totul într-un rucsac negru.
-Pentru o bună perioadă de timp, tu ești Arthur în serialul acesta, și trebuie să mă ajuți. De tine contează toți, mai ales eu. Dacă tu pleci, serialul meu se prăpădește și de altfel foarte foarte mulți bani. Ești mult mai important de cât crezi. Cooperează cu mine, cu noi, și meritele îți vor fi aduse. Aceste cuvinte ți-au captat ușor atenția, și acuma privirea era îndreptată doar spre regizor.
-Ce trebuie să fac...? ai cedat deodată, și ai simțit cum pașii celeilalte persoane se apropie mai mult de trupul tău.
-Mai întâi trebuie să înțelegi că baza serialului este iubirea dintre Regele Arthur și vrăjitorul Merlin. Sunt cele mai apropiate personaje, din tot acest serial, cei mai buni prieteni, se completează mereu unul pe altul. Când jucai cu Colin nu transmiteai asta așa cum Bradley o face.
-Cum face Bradley asta..? ți-au ieșit vorbele în șoaptă dintre buze, căci cuvintele tale ajungeau ușor spre urechea regizorului deaorece era chiar în fața ta.
-Atunci când Arthur dă de privirea lui Merlin începe să se piardă pentru câteva secunde~ochii voștri se intersectaseră acum atât de bine, și puteai observa mărgelele acelea negre~ atunci când Arthur e pe lângă Merlin i se întipărește pe buze un zâmbet care stă acolo ceva timp~buzele tale începură să se întindă ușor pe ambii obraji~ și într-un sfârșit, atunci când Arthur stă foarte aproape de Merlin~regizorul se apropiase atât de mult încât îi puteai simți respirația pe buze, iar palemele sale se lipiseră de pieptul tău unde inima îți bătea puternic~simte ca și cum ar vrea să-l sărute... și atunci ploapele tale s-au închis, căci ai simțit petale moi presându-se pe ale tale, și fiorul de pe șira spinării era și mai accentuat de degetele sale reci ce îți străbăteau spatele prin mișcări tandre.
-Domnule regizor... ai spus ușor șocat, degetul regizorului presându-se peste ale tale buze, oprindu-ți și restul frazei ce vroiai să o continui.
-Spune-mi... Zero, îți șopti acesta tandru, și se desprinde de tine, ca o adiere ușoară de vară, ce se împărștia prin cameră.
”Zero...„ îți șușotea mintea, de parcă erai total vrăjit, căci nici nu ți-ai dat seama ce făcea cealaltă persoană. Puțin după, ai simțit pe umeri o mică greutate, dar mai ales în zona gâtului un metal rece pe pielea ta. Îl aveai din nou sub ochii tăi pe regizor, care îți prindea la gât capa regelui Arthur, tot acel material de un roșu aprins îți cădea pe spate ajungând aproape să atingă pământul.
-Îți stă bine așa... spuse acesta admirându-ți abdomenul, cu atingerea mâinilor lui. Ai zâmbit uitându-te spre chipul său, și i-ai prins mâinile între ale tale.
-Hai să ne jucăm puțin... poate așa te pot face să te îndrăgostești de Merlin, ți-a spus zâmbindu-ți și atunci, ți-ai îndreptat privirea spre o măsuță, unde era așezată o eșarfă roșie, exact cum personajul lui Colin purta una.
-Poate doar dacă tu îl vei juca pe Merlin.. i-ai mângâiat obrazul fin, și apoi i-ai eliberat trupul de tricoul ce-l purta, lăsând la suprafață o piele albă și delicată peste care ți-ai trecut ușor palmele. Cu mare grijă, i-ai legat la gât eșarfa, exact cum Merlin o poartă pe a lui, și ochii tăi începeau să-l admire cu totul.
Zâmbeai total vrăjit de frumusețea lui Zero, blândețea ce o vedeai sub genele lui, părul închis la culoare ce se completa perfect cu pielea albicioasă și buzele rozalii care mai mereu lăsau la vedere acele perle albe. Era perfect pentru tine.
-Deci.. eu voi fi Merlin, se pare. A spus acesta, privindu-te adânc în ochi. Nu i-ai răspuns căci părea cam logic asta, așa că el a continuat: -Să enumăr ceea ce simte și Merlin pe lângă regele său? întrebă acesta pe un ton pervers, și atunci când l-ai aprobat din cap, a zâmbit plăcut.
Și-a fixat două degete sub bărbia ta, făcându-te atent doar în ochii lui, căci ale tale priviri fugeau deja departe pe trupul celui din fața ta, făcându-te să prinzi o mică culoare în obraji.
-Merlin când e pe lângă Arthur... se simte foarte bine... ~îți șopti Zero și îți luă delicat o mână între degetele lui ghidând-o spre zona acestuia, unde îți lipi palma de ”comoara„ lui. Ți-ai mărit ochii și ai strâns ușor în pumn, masând acea zonă, ca într-o mică inspecție~ Merlin, când stă lângă Arthur își dorește să-l domine... ~se lăsa în jos, și te trase o dată cu el, întânzându-se pe parchetul rece chiar în fața canapelei de care capul tău se sprijinea. Trupul său firav era acum deasupra ta.~ Când primește ordine de la Arthur, Merlin își dorește să îi lustruiască cu totul altă sabie.. ~și în exact acel moment mâna regizorului ajunse până în boxerii tăi, unde începu să o frece ușor~ o lungă sabie... ~continuă acesta zâmbindu-ți din ce în ce mai senzual, omorându-te cu totul pe interior.
Ai scrâșnit puțin, și ai încercat să-ți găsești o poziție mai favorabilă pentru gâtul tău, ce stătea pe marginea acelui fotoliu, însă totul era în zadar, căci mișcările delicate ale mâinii lui Zero ți-au făcut picioarele să amorțească.
-Ști ce mai știe să facă Merlin? te întrebă acoperindu-ți corpul cu totul, cu corpul lui, ca și când dorea să-ți facă umbră și să te păstreze doar pentru el. Ți-a mușcat tandru buza inferioară, și ca o felină și-a trecut limba peste buzele lui, în timp ce tu fără a putea folosi cuvinte, ai făcut un semn cu capul mișcându-l în dreapta și în stânga, semn de ”nu„.
-Merlin știe să se descurce singur, fără vreun ajutor de la Arthur... spunea acestea în timp ce mâinile sale îl ajutau, să-și dea jos pantalonii și boxerii ce-i acoperau unealta.
-Oh... ai scăpat suspinul acesta printre buze, urmărindu-i acum tot trupul ce ți se arăta sub gene. În dată ce terminase cu hainele lui, pantalonii tăi și la fel și boxerii primiseră aceeași destinație, rămând astfel amândoi goi, tu doar cu capa de rege, și el cu o eșarfă.
Și-a presat buzele peste ale tale, și o mână ți-ai trecut-o prin părul lui brunet, prinzându-ți bine degetele. Limbile voastre se jucau unele cu altele, lăsând doar mormăieli în jur, și parcă gâturile făceau toată treaba, căci niciunul nu ați găsit starea capetelor, mișcându-vă dintr-o parte în alta. S-a desprins brusc de tine, folosindu-și limba doar pentru a străbate pieptul și abdomenul. Toate mișcările umede de pe pătrățelele tale te făceau să-ți dai gâtul pe spate, împingându-l pe brunet tot mai în jos, spre locul unde te durea cel mai tare. Nu se împotrivi dorinței ”regelui„ și prinse între ale sale buze vârful membrului ce era într-o poziție foarte favorabilă, deoarece te aprindeai repede.
Una din mâinile sale se duse la intrarea lui, frecându-și ușor un deget de acel loc, și introducându-l. Mâna din spate, începu să facă mișcări ușoare, ce-i făceau spatele să se arcuiască sub privirile tale, și să-și creeze propiul sincron de la spate, cu blow job-ul ce ți-l oferea. Trupul lui prinse mișcări senzuale venind în față și în spate, în timp ce în gura sa începea să prindă tot mai mult din membrul tău. Încercai să te abți pe cât posibil de la imaginea aceea care te scotea din minți. Acum ai înțeles de ce lui Merlin îi place să-și facă treburile singur, fără vreun ajutor din partea regelui.
Ți-ai ascuns puțin ochii cu ajutorul pleoapelor, și ai lăsat doar auzul să fie cel care să-ți provoace excitarea, pe lângă tot ce ți se oferea membrului.
-”oh god.. e prea hot.. e-hh-prea-hh..bine--h..„ ți-ai repetat în gând, în timp ce auzeai sunetele de gemete ale partenerului tău, ce părea că-și introdusese cel de-al doilea deget, iar acum gura lui îți curpinse toată bărbăția. Începea de la bază, să se ducă spre vârf, cu aceleași mișcări ce le folosea înăuntrul lui. Se înnebunea singur, și de asta puteai să-ți dai seama ușor, căci își mărea sunetul gemetelor, pe parcurs ce degetele sale intrau și ieșeau.
Ți-ai deschis ochii, și chiar în acea clipă, mâna lui s-a dus pe membrul tău pentru a nu te face să simți o pierdere cât timp își trăgea aerul. Obrajii lui erau roșii, iar gura deschisă trăgea și mai mult aer în plămânii săi, pe când limba doar tânjea să se joace pe membrul tău, alunecând pe fiecare venă în parte. Ochii aproape că nu i se zăreau; îi ținea greu deschiși, și pe chipul său se putea citi foarte ușor cât de bine se simte. Când și-a fixat gura spre membrul tău, amândoi ați făcut o mișcare în sincron: un al 3-lea deget al lui, a fost introdus în acel loc umezit, iar bazinul tău sa împins brutal în amigdalele sale, scoțând amândoi un geamăt disperat de plăcere.
Gâtul a început să i se miște cu rapiditate, exact cum cele trei degetele ale sale, se mișcau înăuntrul lui. Ai început să scapi niște suspine printre buze, ce i-au atras atenția, și mișcările deveniseră mai rapide în ambele părți. Ai reușit să te întinzi mai bine și să te împingi în gura lui în timp ce o mână o plimbai prin părul lui, violându-i gâtul.
Corpul lui se mișca din ce în ce mai repede, plăcându-i parcă să și-o tragă singur, tu doar doreai să auzi cuvintele acelea venite din gura lui: ”Te vreau acum!„
-AHH... UHG,,UHM AH Zero-ahh...Zero-ahhhh~ îi geameai numele, împingându-te tot mai mult în gura sa, văzând cum nici el nu o va mai duce prea mult. Și-a întins spatele la maxim, ridicându-se pe genunchi de parcă tocmai răsărise, rămânând cu o mână pe membrul tău, și printr-un geamăt lung ai reușit să te eliberezi pe pieptul lui, în timp ce el își atinsese singur punctul, fiind excitat la maxim.
Cazu deasupra ta, cu buzele la ureche, șoptindu-ți prin gâfâieli fierbinți, pletele ude lipindui-se de obrazul tău.
-Te vreau înăuntru.. am nevoie de tine... acum.. acum... regele meu. Și se ridică din nou, fixându-se cu intrarea în vârful tău, lăsându-se ușor în jos. De data aceasta spatele tău se arcuise din cauza greutății ce-ai simțit-o, ducându-ți ambele mâini pe fesele sale delicate.
Mișcările lui începură să prindă viață din nou, sărind ușor deasupra ta. Își trecu cu degetele pe abdomen peste laptele ce-l împrăștiaseși, strângând câte un pic pe vârf, și gustându-l printre buze, în timp ce te privea total pierdut în plăcere.
-Haide... ești rege acum, știu că poți mai mult~se puse în 4 labe deasupra ta, tonul vocii fiind mai serios decât precendetele~ F..F..CUK ME... FUCK M-ME.. FUCK ME ARTHUR...~ gâfâia ușor uitându-se în ochii tăi~ HARDER... ARTHUR... HARDER.
Nu ai știut cum să-i răspunzi acestei provocări prin cuvinte, și doar ți-ai plimbat mâinile până pe talia lui, fixându-i poziția de mai devreme, și după două intrări și ieșiri, totul începea să devină mai rapid. Și-a pus ambele mâini ca sprijin în golul dintre picioarele tale, lasându-și capul să-i cadă pe spate, în timp ce tu l-ai tras ușor de picioare, așezându-ți brațele bine formate, sub genunchii lui. (NU ȘTIU CUM ÎȚI IMAGINEZI POZIȚIA ASTA, DAR ÎN MINTEA MEA ARATĂ BINE, OK? ÎȚI DESENEZ DACĂ VREI=)) )
Mișcările tale începuseră să devină vizibile și foarte adânci în interiourul partenerului, care începea să se miște înainte și înapoi deasupra ta. Își mutase mâinile pe picioarele tale pentru a se sprijini mai bine, corpul i se mișca mai repede sărind în același sincron, în care tu îți ridicai bazinul pentru a intra în el. Bătăile inimilor se accentuaseră la amândoi, și aerul nu era deloc de partea niciunuia, împuținându-se sau doar așa îl simțeai datorită căldurii ce o emanați în acel moment. Îl împingeai cu toată forța, folosindu-ți picioarele pentru a îi ridica trupul, fiind amândoi îmbătați în sunetele celuilalt.
Ai auzit în acel moment un urlet de plăcere venit din partea lui Zero, ceea ce ți-a fost ca un semnal că i-ai atins bine punctul, și ai început să te miști doar în acel loc lovindu-i prostata de mai multe ori.
În timpul în care penetrările erau tot mai plăcute pentru Zero, i-ai prins în mână bărbăția care era întărită și care îți atrase atenția de ceva vreme, din cauza mișcătilor prea puternice ale trupurilor voastre, aceasta parcă îți dansa în față. Pumnul tău a început să alunece ușor până la baza ei, și să se întoarcă la vârf, repetând aceste mișcări, intensificându-le mai rău. Continuai să-l penetrezi și să miști pumnul pe membrul lui, dezmiernându-ți auzul cu gemetele sale erotice, ce-i ieșeau dintre buze și se răspândeau în întreaga încăpere. Ai început să îl ajuți și tu cu exact aceleași silabe ”AHHH„ simțind întreaga plăcere de a fi în interiorul lui, prin toate venele corpului tău.
Îți controlai bine mișcările, căci printre acele penetrări adânci și rapide, te opreai câteva secunde mișcându-te circular ca într-un dans erotic înăuntrul lui, reluându-ți apoi tot acel ”dans„ vulgar, care-l făcea să sară deasupra ta cuprins de tot de pasiunea sexului.
Ai schimbat puțin poziția, aducându-i brațele în față, și picioarele în spate, în poziația de 4 labe deasupra ta, poziționându-ți mâinile pe talia lui, și continuând aceleași penetrări. Îi simțeai sudoarea care-ți picura pe față dintre pletele lui negre, și sunetele ce erau tot mai aproape de ureche, iar parfumurile voastre se îmbinau în arome, creând mirosul actului sexual.
Te simțeai atât de aproape, dar încă doreai să stai înăuntrul lui, abdomenul tău încordându-se la fiecare intrare în el. În sexul acesta nebun, ați căutat un sprijin la fotoliu, însă acesta a ajuns să fie alungat de lângă trupurile voastre, datorită forței tale. Mâinile tale puternice îl prinseră în brațe, în timp ce spatele ți-a fost dezlipit de podea, ajungând ca amândoi să vă îmbrățișați foarte strâns, făcând schimb de sudoare și căldură.
-OHH AHHH UHM.. E AȘA.-AHHA BINEEE-AHH.. AHHH oh oh..oohh.. oh... gâfâia partenerul tău sub toate acele mișcări care-i provocau plăcere în tot corpul. Membrul lui ce era lipit de ambele abdomene își elimină laptele, arcundânu-se pe trupurile voastre până aproape de bărbie. Ai început să-l săruți pe buze, mutându-ți săruturile pe obraji, întorcându-te înapoi la petale pe care le mușcai. Zero era prea înecat în pasiune ca să mai poată să fie conștient de dorința ta de sărut, și își duse mâinile după gâtul tău, plimbându-le prin păr, și gâfâind și gemând în urechea ta. Gâtul îi era asaltat de limba ta, lingându-i tot lichidul alb, lăsându-se mai apoi pe spate, permițându-ți să-l poți linge mai mult, dar te-ai oprit în dreptul mărului lui Adam, pe care-l sugeai printre buze, coborând mai în jos la oasele gâtului - claviculele, pe care ai trasat o urmă incoloră din lichidul gurii tale.
Te-ai împins puternic în el, pentru ultima dată, ieșind ușor stăpânindu-ți tot laptele în tine. Zero rămăsese în genunchi, în timp ce tu erai în fața lui, prinzându-i părul.
-Merlin, cred că sabia..mea.. mai trebuie..lustruită.. ai zis, ducându-ți mâna pe membru și începând să-l pompenzi foarte rapid.
-Și eu cred asta... ți-a răspuns acesta, închizându-și ochii și întredeschizându-și petalele moi, ce așteptau să guste din sucul tău.
-HAH... Zero-uhammmm... te uitai spre el, cum imediat se conformase, și ai continuat să îți miști mâna pe membru, tot mai rapid, până ce chipul partenerului tău ajunse invadat de lichidul alb, și limba lui Zero începu să umble pe tot membrul tău curățându-te așa cum Merlin îi curăță sabia lui Arthur.