Yes Sir!~~

Pe coridorul academiei, era o liniste pe care multi ar fi vrut sa o pastreze asa. Acea liniste, pe care o cautai dupa timpul petrecut in glasurile fiecarui mutant, care avea cate o problema, sau chiar intr-o cearta, doar ca pentru el, nu era mare lucru, sa deranjeze linistea pasind zgomotos pe covorul visiniu. Nu avea ce face, si singurul lucru ce-i traznea prin cap, atunci era sa se duca cu urechea, pe la fiecare usa in parte a coridorului, si sa asculte, norocul lui era ca nu cu mult timp in urma, lovise "din greseala" un mutant, ce avea ca putere sa auda foarte bine, chiar si sunetele inalte, dar si la multi km distanta. De sigur, asta il supara rau la urechi, caci chiar putea auzii orice.
Pusese urechea, pe usa unei sali de clase, si in momentul acela, inauntru, cazu o carte, ce se trantii brusc de podea, iar in acea secunda GD isi puse mainile la urechi, departandu-se mult de usa, si scotand un sunet, ca al unei pisici ce a fost calcata pe coada.
-Aishh, acum stiu cum se simt cateii si pisicile, la zgomotele astea. Susotii printre buze, si isi continua drumul spre coridor, varandu-si mainile in bucunarele blugilor negrii, ce ii veneau perfect cu camasa bleo deschis.

Citeam dintr-o carte care parea ca incepea sa ma fascineze. Erau niste fraze acolo chiar memorabile si nu imi pasa daca ma izbeam de cineva pe holuri.
Eram imbracat mai simplu ca niciodata, cu o camasa alba, fara nasturi, dar totusi era deschis la gat si la o mica parte din piept, blugii albastrii deschis, cu curea maronie si de asemenea aveam si pantofii caramizii. Zambeam la intervaluri, sau dadeam de o expresie serioasa, dupa sentimentele provocate de filele acelea scrise negru pe alb in timp ce continuam sa merg. La un moment dat un sunet ascutit ma intrerupse complet din lectura, iar pasii mei, crezand ca e vreo urgenta se indreptasera imediat spre sursa. Am privit de la distanta pe colegul meu si am oftat incet. Credeam ca eu fac dezastre in apropierea unei Sali de clase nu el, dar iata ca m-am inselat. L-am observat mergand, ingandurat, caci parca nu mai dadea importanta fenomenelor din jur si cand a ajuns aproape de mine, am facut un mic gest si l-am atins cu o bucata de metal pe umarul drept. Stiam ca am putere sa rezist atingerii lui, chiar daca oricum mi-o lua, dar nu vroiam sa ma risc. Doream sa fiu mereu precauce.
- Mai mergi asa GD si in curand te vei izbi de cineva a carui putere chiar nu vei putea sa o controlezi... i-am zis, inchizand cartea din maini si privindu-l direct, rasufland mult aer in afara, incat bretonul meu si incepea sa fluture sub aceea mica presiune.
- Ce s-a intamplat? Ce te-a facut sa fii atat de ingandurat? L-am intrebat, ducand putin cotorul cartii la buzele mele si asteptam cu un calm extraordinar raspunsul lui.

Nu a mai dat importanta, celelorlalte incaperi, pe langa care trecea, din cauza sunetului ce-l primise la ultima, si chiar ii pierii curiozitatea pentru celalte. Norocul lui era, ca timpul pe care il avea la dispozitie sa se joace cu acea putere, se evapora chiar repede, si o pierduse, fara sa se vada vreo dezamagire pe chip.
Isi continua mersul, chiar relaxat, cotrobaind prin gandurile lui, care nu erau deloc unele prea bune. Cateodata vroia sa poate controla bine, unele puteri, fara sa pateasca lucruri ca mai adineauri, dar asa a fost el inzestrat. Si totusi, un zambet isi facu aparitia pe chipul lui, aducandu-si aminte de puterea focului pe care o stapanea, destul de bine, pentru varsta lui frageda, cum ar spune unii.
Atingerea rece, de pe umarul sau, il facu sa prinda fiori pe sira spinarii, si crezand ca poate un profesor la prins hoinarind degeaba, se intorsese tremurand, aruncad privirea dupa umarul sau. Ramasese putin surprins dar si bucuros, cand vazu va nu era mana unui profesor, ci doar o bucata de metal, controlata de Magnet, pe care il si zarii ceva mai in fatza lui.
Se incrunta putin spre el, intorcandu-si privirea spre bucata de metal, pe care o topii, scurangandu-se apoi un lichid ca o lava, pe covor, care cu ajutorul puterii lui, se intarii rapid, fara sa provoace un incendiu.
-Hm, vrei sa spui ca nu-ti pot controla puterea?- isi incrucisa mainile la piept, facand cativa pasi spre el- Mai bine, ai tu grija sa nu o fur, sunt mai periculos ca ultima data, domnule. Zambii miseleste, facand cativa pasi spre el.
Il analiza de doua ori cu privirea, ca si cand l-ar fi scanat, si imediat, in jurul lui Magnet, se facu un cerc de foc, ce-l inconjura, cu care GD se juca in voie, crescandu-l sau micsorandu-l.
-Ma gandeam, sa nu fiu singurul, cu chef de joaca. Isi puse mainile la spate, ducandu-se in fatza lui, si stramband putin din nas, la intrebarile ce i-au fost adresate.
-De cand ai devenit asa curios despre mine? Si in plus e doar trebea mea, la ce ma gandesc, nu vreau sa impartasesc gandurile cu tine. Dadu din cap in sens negativ, si vroind sa plece de langa colegul sau, ii zari cartea, iar curiozitatea chiar nu-l putea stapanii, smulgandu-i-o imediat din mana, si incepand sa rasfoiasca paginile.
-Alt roman erotic? i se adresase lui Magnet, in timp ce ochii lui ciocolatii, treceau rapid peste pagini, prinzand din cateva file, doar un cuvant sau doua.

L-am urmarit cand l-am interrupt din ganduri fiind chiar uimit de tresarirea lui. Un mutant, atat de puternic sa tresara brusc? Chiar nu era deloc pregatit G-Dragon pentru munca de teren, cateodata chiar ma putea ingrijora blondul la culme. Nu am mai comentat nimic pentru cateva momente, lasand ca tanarul sa isi revina cat de cat. Am zambit totusi cand am observat cum imi topea metalul, in cateva clipe nemaiputand sa se zareasca. Hai ca era bun, trebuia sa imi recunosc asta. Si cand murdarise putin covoru nu am comentat, stiind ca maine dimineata unul dintre cei mici va lua lucrul acela din mana lui si se va juca cu el precum o jucarie. Sau poate va gasi unul dintre cei mai si va controla puterile asa. Ar fi interesant sa vad.
Deja cand ma ameninta stiam ca nu e una dintre cele mai bune zile ale celuilalt si chiar ma gandeam ca dorea sa se razbune, folosindu-se de mine. Am tacut incet si am incercat sa imi dau seama ce ii batea mintea. Era unul din acele momente in care chiar imi doream sa fiu telepat si sa vad daca sa ma feresc de el sau nu.
- Serios? Nici macar puterea care ai absorbit-o astazi nu ai putut sa o controlezi ca altfel nu ar mai fi tipat acum nu? Iar tu ca sa iei o putere si sa bagi persoana respectiva in coma, trebuie sa atingi pe piele? Iar eu am un avantaj in cazul acesta, GD... am zis si am scos toate lucrurile de fier, de metal, de otel din pereti, formandu-se un scut, pe corpul meu, una din acele armuri ca in armata, dar imediat i-am dat drumul ca nu aveam chef sa ii fac demonstratii baiatului. Bine ca a vazut suficient ca aveam cu ce sa-mi acopar pielea, deci eu inca stateam bine.
- Imi e mila de tine... cum stai tu intr-o relatie daca partenerul sau partenera lesina imediat ce o atingi? Am zis putin suparat, in timp ce imi imaginam diferite situatii despre lucrul respectiv.
La un moment dat regretasem atunci cand mi-am dat jos armura, fiindca se facuse foarte cald in jurul meu datorita focului si chiar incepeam sa transpir, picaturi de apa aparand pe fruntea mea si scurgandu-se la culme. Imi era blocata pana si respiratia. Aici chiar imi doream sa am puterea aerului si sa pot arunca lucrul acesta departe de mine. Oh cat de cald e.
- Nu sunt curios despre tine, doar incerc sa te ajut... am zis si apoi mi-a trecut prin minte o idee.
Am adunat in jurul meu cuiele si le-am pus toate pe foc, asteptand ca elementul ciudat al naturii sa fie absorbite de ele, cand era suficient de incalzite le-am dat drumul si fiecare s-au dus spre locurile lor.
- Nu te-am fortat sa faci ceva oricum. Sa stii... i-am zis incet si am inceput sa imi prind camasa caci inca imi mai era cald din acel cocon de foc.
- Dap, e alt roman erotic, de data aceasta l-am luat cu relatii intre homosexuali. Mi-am prins cartea vruta, ti-o pot imprumuta daca vrei... i-am zis zambind parsiv si i-am facut cu ochiul, apoi m-am dus direct la geam si l-am deschis ca sa simt aerul.
M-am sprijinit de pervarz si mi-am pus capul in mana ca sa pot sa imi adun respiratia. Aceea respiratie rece de care imi era dor si care o doream atunci cu atata inversunare.

Auzindu-i tachinarile, despre faptul ca nu poate controla puteriile abosrbite, il facu sa lase capul in jos, cu sparancenele incruntate, si incepu sa bata cu varful adidasului in covor. Facea asta de multe ori, cand cineva ii spunea un adevar despre el, ce lui chiar nu-i pica bine. Stia asta, si cu toate astea, nu le putea controla, el doar le absorbea, le folosea pentru putin timp, si apoi ele dispareau. Era palpitant sa simti fiecare putere a colegilor tai, dar nu era prea frumos, cand tocmai ei radeau de faptul ca nu o poti stapanii. Nu arata niciodata, tristetea asta la suprafata, si faptul ca pentru el e chiar o problema asta, caci intr-o misiune, daca nu-i iese ceva bine, isi poate ranii coechipierii, sau chiar pe el. Tocmai de asta, lucra foarte mult, la puterea focului, ce o detinea, si stia sa o controleze foarte bine, era cam singurul lucru cu care se putea lauda.
Ridica privirea spre Magnet, cand acesta isi termina fraza, strambandu-se la el, si isi marii ochii cand vazu cate chestii de metal, se lipeau de el, formandu-i acea imbracaminte argintie, pe care o numea scut.
-Hm, dragutz... vroiai sa-mi arati cat de bine te prinde argintiul? Si oricat as vrea, chiar nu pot nega asta. Clipii des spre el, si se apropie mai mult, observand apoi, cum imbracamintea umana, de dinainte, reaparuse pe el, iar fiecare lucru metalic, se asezase de unde a fost luat, de parca nici nu sa clintit de acolo.
"Hm, destul de impresionant, chiar mai bine decat ce fac eu" se gandii, uitandu-se spre el, si readucandu-si aminte spectacolul de magie de mai devreme.
-O data cu puterea asta, invatz foarte bine, si legile rapiditatii, deci, poti incerca sa-ti faci scutul, dar pentru orice exista un timp, iar eu, intr-o secunda, iti ating pielea, ca si cand as apasa pe butonul liftului. Ridica un deget in sus, indreptandu-l apoi spre umarul lui Magnet, si chiar la un mm distanta, se oprii, retragandu-l.
Isi retrase zambetul de pe buze, cand auzii cele spuse, gandindu-se la ultimile lui relatii, care chiar nu au mers prea bine...
-Poi, vezi tu, daca voi avea norocul sa intalnesc pe cineva cu aceeasi putere ca a ta, in timpul unui sarut, si chiar intr-o partida, poate prinde aspectul tau de mai devreme, asta nu va fi vreo problema, nu? afisa din nou zambetul parsiv, privindu-l cum in jur, se formasera acele flacari, si chiar si ochii lui prinsera o culoare roscata. Nu vroia sa se dea in spectacol, cu puterile, doar vroia sa-i arate, ca si el isi poate controla puterea, destul de bine.
Persoana de langa, incepu sa emane lichidul noncolor din piele, ce se scurgea, stiind ca focul acela il chinuie, de parca ar fi fost o simpla creanga de copac, pusa in mijlocul unui foc de tabara.
-Nu am nevoie de ajutor. Isi strecura mainile in buzunare, observand cum dintr-o parte si alta a lui, vin mai multe cuie, care se aseaza in focul creat de GD. Se incrunta putin, dar il urmarii totusi, observand cum poate sa se descruce si in asa situatii minore, iar focul il facu parca sa se evapore.
Numai comenta nimic, preocupandu-se de cartea ce i-o luase, si in data ce isi primii raspunsul, zambii intr-un coltz, dand drumul cartii, cand Magnet si-o recuperase.
Il urmarii pana la geam, unde isi aseza coatele pe pervaz, observandu-si colegul ce greu respira, gandindu-se ca ia dat ceva de furca cu focul ala.
-Sti ca nu-mi place sa citesc, dar ma incanta ideea romanului pe care l-ai ales, poate chiar ai vrea sa-mi prezinti unele actiuni care scriitorul le-a descris, cred ca ar fi mai usor asa, sa 'citesc' cartea, nu? Ii intoarse apoi gestul cu ochiul, zambindu-i viclean.

Imi venea sa rad la cum facea GD atunci cand se simtea vinovat de o anume chestie. Stiam ca prin lucrurile care tocmai le facea in clipa aceea se simtea vinovat. Deci se pare ca asta se intampla, absorbise o putere si inca mai avea daune cu ea. Pentru cateva clipe am inceput eu insumi sa ma simt prost, caci nu stiam cum va reactiona tanarul la vorbele mele, iar tacerea nu era niciodata un lucru bun. Nu stiam exact cu ce sa incep ca sa nu-l atac la sentimente. Ma simteam ca si cand ma jucam cu o bomba in momentul acesta.
- Nu-i asa ca ma prinde? Am continuat eu cu vorba. Chiar aveam de gand sa il probez mai des, poate chiar devin un magnet pentru diverse persoane. Ar fi interesant sa vad cum se suie pe mine doar din cauza lucrului pe care il port.
L-am ascultat in continuare si am ridicat din ochi cand imi vorbise despre rapiditate. Are idee cat de greu e de controlat ceva la o viteza mai mare? Apoi mi-am dat seama la ce se referea si am inceput sa rad incet.
- G-dragon, eu imi pot crea scutul si intr-o fractiune de secunda. Tu, in schimb, imi vei controla puterea mult mult mai greu daca ti-as da prilejul sa ma atingi, dar sa fim seriosi, amandoi stim ca nu o voi face. Poate sa ai norocul sa imi iei puterea atunci cand sunt complet cu garda in jos, cum ar fi in somn, cred ca atunci ar merge cel mai bine... m-am dat de gol si am inceput chiar sa rad de propria mea prostie creata.
Cand vorbise cum se va comporta daca va gasi pe cineva cu aceeasi puterea ca a mea, chiar am oftat, stia ca lucrul acesta era imposibil?
- Eu iti zic sa porti manusi, caci daca nu vrei sa mangai fierul, macar asa sa ii poti mangaia pielea, iar in legatura cu sarutul, bafta, in cazul asta, chiar vei saruta fierul... am zis eu incruntandu-mi ochii, in timp ce ma gandeam la lucrul acesta.
- Atunci nu te ajut daca nu ai nevoie. Iti respect decizia... am zis eu putin amuzat, caci si eu eram printre aceeasi ce dorea ca tot timpul sa fie singur. Poate chiar ar trebui sa ma schimb, vad ca ar putea cauza probleme celor din jurul meu.
Nu ma asteptam sa imi inapoieze cartea imediat si am plecat fara sa ii mai zic nimic de lucrul acesta. M-am intors spre el cand mi-am recuperat cat de cat respiratia si l-am privit din cap pana in picioare cand imi daduse o replica foarte perversa. Am mers cativa pasi spre el si l-am tras de gulerul camasii bleo, aproape de mine, incat buzele mele si ale lui se desparteau doar cu o mica distanta.
- Nici nu ai idee, cat de mult mi-ar placea lucrul acesta. Insa personajele din carte au un avantaj, ele se pot atinge unul pe celalalt, fara probleme. Eu cum as putea sa te ating pe tine, fara sa lesin? Am soptit usor, putin incalzit si i-am dat drumul la guler, asezandu-l la loc, de parca nici nu l-am atins.
- Cred ca mai bine imi continui sa imi termin cartea, iar tu sa iti aduni gandurile. Poate ajungi la controlul puterii de azi... i-am zis, facandu-i cu ochiul, din nou, in ziua respectiva.

Nu se gandi o clipa, ca acea tacere a lui il putea pune pe ganduri pe colegul sau mutant, nevrand iar sa primeasca intrebarile lui ingrijoratoare despre starea acestuia. Oricat de mult i-ar fi placut sa se simta ca un pacient la pshiholog, si sa stea de vorba cu cineva despre probleme sale, pe Magnet il vedea chiar ultima persoana de pe lumea aceasta, la care ar apela.
Tacerea aceea profunda dintre ei doi, se sparasese imediat, continuand amandoi sa se tachineze.
-Tu, ai fost facut ca doar metalul sa fie cu adevarat atras de tine, fie ca vrea fie ca nu vrea, so... succes si cu persoanele, insa iti garantez ca din cate am observat, nu toti suntem facuti din metal.
Se incrunta spre el, de la vorbele ce-i ieseau pe gura, parca le asemana cu un tren in viteza pe sine, ce nu va avea oprirea prea devreme. Asta reusise sa-l enerveze la culme, mai ales ca el chiar credea ca se va lasa asa de prejos, atingandu-l in somn, cand acesta nu e atent, de parca chiar ar face asta. Nu statea prea bine, la capitolul nervi, combinat cu capitolul puterii sale de foc, iar parul sau incepu sa prinda la varfuri o culoare portocalie, si dorinta lui cea mai mare in acel moment era sa il vada pe acest Magnet, arzand in focuri. Trase adanc aer in piept, si cu cateva sufluri, se linistii, iar parul i se aseza ca inainte, o data cu starea lui.
-Nu as face asta vreodata, vreau sa fi treaz, cand iti arat ca ma pot descurca cu puterea ta. Isi spuse pana la urma gandurile, cu privirea inca atintita spre el.
Zambise ironic, la replica acestuia, si chiar numai comenta nimic, decat se gandea, ca trebuie sa-si invete mai bine puterea, si cum o poate stapanii, reusind pana la urma, sa dea un sarut, fara ca persoana iubita sa-si piarda constinta. Chiar il bufnise rasul la un momdat, de propiul sau gand - "Saruturile mele, te fac sa lesini"- si totusi, isi oprii starea de fericire, aducandu-si aminte de cel de langa el.
Tacu din gura, si atunci cand, cazu de acord cu Magnet, ca nu trebuie sa stie ce anume il supara, asta fiind doar treaba lui.
Simtii gulerul camasii, cum i se strangea pe gat, si apoi o forta care il tragea spre mutant, il facu sa treaca la o fata mai seriosa, si chiar din obisnuinta si-a dus mana, spre mana care ii strangea camasa, vrand sa o indeparteze, dar isi adusese devreme aminte, ce s-ar fi putut intampla, si se opri la timp, in dreptul incheieturii mainii lui Magnet.
Elibera un raset, mai mult printr-un oftat, cand ii auzii vorbele, intorcandu-si privirea in cealalta parte, si cand gluerul ia fost eliberat, si-a dus mainile sa-l aranjeze, insa a oprit actiunea, dandu-si seama, ca Magnet, ia luat-o inainte.
Isi cauta rapid gandurile, inainte ca mutantul sa isi continuie drumul, si lecturarea.
-Problema la tine, e ca iti este prea teama sa ma atingi -ii vorbii cu o voce joasa, chiar calda, ceva care si pe el la uimit- ori iti este teama de faptul ca vei lesina, ori iti este teama ca as putea creea dezastre cu puterea ta, dar fi fara griji, asta e doar treaba mea, ce fac si cum fac -isi intoarse privirea spre geam, si atunci cand o intoarse inapoi spre Magnet, vocea era mult mai serioasa, privirea ascutita, iar toate erau completate de un zambet viclean- Haide, nu esti tu cel care se da atat de mare, dintre noi doi, cel puternic, si cel cu cea mai tare putere, cel care rezista la orice -isi ridica mana, intinzand-o inspre directia lui- dovedeste-o. In pupilele lui, chiar se putea citi, ultimul cuvant, din ultima fraza ce tocmai o incheiase, iar zambetul de pe buzele sale, nu inceta sa schimbe, asa cum nici mana intinsa spre Magnet, nu se cliniti.
Astepta sa-i vada miscarea, reactia, chiar si replica, fiind 100% sigur, ca nu-i va apuca mana, ci doar va tranti una din replicile lui orgolioase.

Am zambit chiar din prima clipa in care acesta incepuse sa ma tachineze cu metalul. Aveam replica pregatita si de data aceasta.
- Stii, GD, macar de mine poate fi atras ceva. Esti invidios in privinta asta? Adevaru e ca si eu as fi daca eram in locul tau. Iar in legatura cu persoanele, vezi nu prea imi pasa daca e sau nu cineva atras de mine. Ma las dus de val si voi vedea unde ma va conduce acesta. Te voi anunta daca ma inec sau voi ajunge la mal... am inceput sa rad si am ascuns asta cu ajutorul mainii, caci eu imi imaginam la propriu ceea ce eu tocmai ziceam.
Mi-am putut da seama ca l-am enervat pe baiat in clipa in care se transforma complet in puterea lui. Probabil in clipa aceea dorea sa ma vada mort si chiar nu as vedea problema in cazul meu. Imi placea sa enervez oamenii, poate asta era si problema principala, insa sa o recunosc imi era mult mai greu sau sa ma abtin sa o fac.
I-am facut cu ochiul imediat ce imi zise ca imi putea controla puterea. De parca nu stia el singur ca trebuia ani la cei nascuti cu puterea sa si-o poata controla singuri, iar el intr-o zi sa o poata controla pe toata era imposibil. Dar ca sa simta bine nu i-am mai zis nimic in legatura cu asta, sa faca ce vrea cu atat mai putin sa imi pese mie.
- Ar fi dragut ca sa se intample cu adevarat asta. Iti urez numai bine si bafta.
Nu am putut intelege ce era atat de amuzant cat i-am comentat sfaturile, insa din nou nu i-am comentat. Am putut observa ca baiatul avea probleme cu nervii in clipele acelea. Si am rasuflat din cauza ca am scapat ca prin urechile acului cand el era cat pe ce sa ma atinga. Chiar nu doream sa adorm in clipa aceea, cartea ma captivasera prea mult si eram sigur ca se putea sa mai dau de cineva atat de ratacit in plimbarea de pe coridor.
Cand am inceput sa merg, m-am oprit in loc imediat la replica si imediat m-am intors cu privirea la el, rotindu-mi putin capul.
- Da, e adevarat. Si vrei sa zici ca nu am motiv sa imi fie teama?
Am clipit des din ochi cand acesta dorea sa ma provoace si chiar am ramas la un chicotit incet. Era chiar simpatic, trebuia sa recunosc asta. Cand isi ridica mana spre mine, in schimb, nu mi-am lasat garda jos si am acoperit-o imediat cu o manusa de fier, doar cu ajutorul gandului, iar pentru precautie am facut la fel si cu partea cealalta.
- Frumoasa provocare, insa nu ma risc. Si nu pot intelege cu tine ti-a mers sa faci asta... i-am zis, ridicandu-mi indiferent umerii.
- Nu am sa te ating, G- Dragon, ai deja destule pentru care sa iti faci griji...

Incepu sa se sature, de jocul de replici, mai ales in situatia lui, in care tanarul cu care conversa, ii gasea replica la orice. Scapa un oftat printre buze, bagandu-si mainile in buzunarele pantalonilor, ramanand atent la replica ce i-o intoarcea. Numai comenta nimic, lundu-si de partea lui tacerea, dar insa gandind in sinea lui, ca daca se intampla ca Magnet sa se innece, el va fi primul care va afla. Nu avea nimic personal cu baiatul, chiar ei doi nici nu prea comunicau, gandindu-se ca aceasta conversatie, a fost cea mai lunga, pe care a avut-o cu el. Ura la el, faptul ca toti il aclamau, cand venea din misiuni, fiecare intructor, avea o sumedenie de cuvinte laudaroase pentru puterea si inteligenta lui. Insa dupa el, i se parea ca doar se da in spectacol, si ca nu e asa cum toti il vad.
Isi musca puternic buza, incercand sa se abtina, sa nu-l loveasca, cu tot felul de mingi de foc, si calmandu-se, trase adanc aer in piept, incercand sa-si revina la starea de spirit de mai devreme. Facu din nou, acel gest, musncadu-si buza, era ca un fel de retinere pentru el, la unele fapte sau cuvinte, atunci cand Magnet, ii facu iar cu ochiul, si spunandu-si replica aceea, si-a dat seama de ironia ei, nici chiar pe el nu se putea mintii in halul asta. Cum sa poata controla o putere la care detinatorul ei, lucreaza de ani? Imposibil.
Scapa destul de repede, din 'ghearele' lui, rasufland si el usurat, caci nu stia, ce avea Magnet de gand sa faca. Nu stia de ce, dar pe multi altii, ii provoca asa, nu ca tanarul ar fi fost primul ce se temea, de atingerea lui, dar se pare ca era primul ce nu-i accepta provocarea, iar asta il facu sa mareasca ochii, si sa lase, mana jos, cate un pic, la intervaluri mici. Simtii cum pe mainile lui, apar doua manusi de fier, iar pielea sa simtea acea racoare a metalului, pana in sange. Incepea sa admire, armura ce se pusese pe mainile lui, miscandu-si degetele, si auzind scartaitul metalului, cand isi freca un deget de altul, ignorand pe jumatate cuvintele lui Magnet.
Nu se gandii pana acum, la aceatsa metoda de a folsoi manusi, pentru a nu provoca ceea ce puterea lui face, si nimeni pana acum nu-i spusese de asta. Se uita buimac inspre directia lui Magnet, ramanad inca surprins, de alegerea lui de a nu-i accepta provocarea, demonstrandu-i in fatza inteligenta pe care o are.
-Atunci invata-ma! ii spuse cu voce joasa, lasandu-si mainile sa-i cada pe langa corp. Nu-i placea sa primeasca niciun fel de ajutor, si ignora sfaturile instructorilor, vrand sa fie doar de unul singur, dar realizase intr-un sfarsit, cat de greu se descurca doar pe cont propiu. Nu prea ii venea sa creada, ca a cerut ajutorul tocmai lui, dar Magnet avea un rang mai mare ca el, il putea invata, si era chiar bun in ceea ce face.
-Hm, dar cred ca, ar trebui sa iau alte manusi, astea sunt cam grele, si reci, se uita din nou spre mainile lui, admirandu-si noile achizitii, iar cu ajutorul puterii focului, manusile prinsera o culoare roscata, care se stinse la scurt timp dupa aparitie, GD reusind sa-si incalzeasca astfel palmele, sub metalul rece.

Nu ma asteptam ca jocul de replici sa se termine asa de repede si in special ca blondul sa cedeze. Asta era ceva de-a dreptul uimitor. Mai mult ca sigur prevenea un dezastru ce avea sa se intample. Nu stiam ce sa mai zic oricum, caci parca tacerea dintre noi vorbea mai mult decat necesar. Probabil nu era obisnuit sa guste din infrangere, in acelas timp, nici eu nu eram si chiar daca se intampla nu ma lasam pana ce nu invarteam situatia total in sens opus, de aceea cred ca am devenit ceea ce sunt azi si nimeni nu imi poate comenta ceva in privinta asta. Macar mai puteam avea unele avantaje.
In analiza mea am putut observa ca blondul chiar dorise sa ma omoare. Cred ca m-am jucat mai mult decat suficient cu nervii lui. Eram specialist si in asta. Doar am fost antrenat sa ma joc cu nervii inamicilor ca sa scot mai multa informatie de la ei. Pana in ziua de azi nu ma gandeam ca asta imi va fi necesar si chiar am inceput sa incurc misiunile cu viata. Dar uite ca fara sa vreau ma mai foloseam de asta si atunci cand nu era necesar deloc. Daca e sa ma cunosc pe mine insumi, sunt chiar un ciudat. Am oftat si am incercat sa ignor gandurile acesta asburde ale mele, imaginandu-mi oare cum isi vor continua protagonistii din cartea mea actiunea lor.
Insa nu stiu cum, dintr-o data, am inceput sa ma gandesc de juniorul imi dadea o analiza asupra vorbelor. Si chiar eram curios sa stiu ce l-a facut sa rasufle asa. Cumva ii era lui insusi teama la ceva ce ma provoca? Tanarul putea fi chiar amuzant, trebuia sa recunosc lucrul acesta si chiar am inceput sa rad. L-am privit complet cand admira mica armura creata de mine si am inceput sa rad subtil, parandu-mi-se chiar amuzant reactiile lui si daca era sa recunosc, era si putin adorabil, ceea ce pana la el nu mai zarisem pana atunci. Parca am si ghicit ca de mult nu ma mai baga in seama si nu ma deranja, speram doar ca gandurile lui sa se calmeze si sa fie putin mai linistit, incat la noapte sa aibe un somn cat de cat placut sau macar pe aproape.
Cand i-am zis de manusi, incepeam chiar eu sa ma intreb de ce nu le purta, avea ocazia sa evite multe scandaluri in felul acesta si sa se antreneze mai mult decat trebuia chiar. Insa in clipa in care se ruga de mine sa il invat, era timpul sa fiu eu uimit si sa nu pot sa imi ascund asta. Chiar am clipit des din ochi. Cum de a ajuns discutia intoarsa tocmai aici? Parca pana acum nu dorea sa fie ajutat si acum a patruns ceva magic in corpul sau si ii controla mintea?
- Tocmai mi-ai cerut sa te ajut cu puterea? L-am intrebat ca sa fiu sigur ca nu am auzenii din cauza stresului si a oboselii si daca ar fi asa de ce sa o am fix chiar pe aceasta?
Am inceput sa chicotesc imediat ce imi vorbi de manus si m-am speriat cand aprinse focul. Realize ca se putea arde la maini folosindu-se numai de propria lui putere? Am oftat, printr-un zambet –nici macar nu stiam ca pot face asta- si l-am privit.
- Serios, GD, incep sa cred ca nu dai deloc pe la cursuri...
Am miscat putin capul, iar bucatile fieroase se retrasera repede de pe mainile lui. M-am cautat prin buzunare si am gasit o pereche de manusi de piele, negre, pe care le foloseam atunci cand mergeam cu motocicleta. Eram asa obsedat incat mai aveam in camera vreo cateva perechi deci nu era nici un bai sa imi iau adio de la una. M-am intors, incat sa fiu suficient de aproape de celalalt si i-am pus cu grija manusile pe el, la maini.
- Asta cum e? Presupun ca acum poti atinge sau poti incerca... am vorbit putin parsiv, afisand si zambetul necesar, desi eram mai mult ca sigur ca metoda avea sa functioneze.

Magnet parca ii pusese o vraja de hipnoza pe acele manusi de fier,facandu-l pe el sa admire arumura ceva timp, in care isi si analiza bine gandurile. Incepu sa se gandeasca ca daca Magnet ii va fi instructor, probabil puteriile lui se vor imbunatatii, si sa va afla mai multe despre cum sa le stapaneasca si sa le foloseasca. Deja faza cu manusiile i se paru interesanta, si nici nu era instructorul sau ca sa-i spuna de aceasta protectie. Dar de ce tocmai el? Aceasta intrebare, chinuindu-i de tot gandurile. Desi cateodata nu-i suporta felul de a se da in spectacol, vedea in el, ceva ce ar fi vrut sa fie in viitor, asa cum multi alti mutanti de varsta lui vad asta, tot in Magnet. Nu era totul, ca nu-i accepta provocarea, era doar ca il vedea pe el sa stea si sa-si piarda timpul invatandu-l, fara teama, si desi ii placea sa fie mereu pe cont propiu, de data asta vroia sa fie ajutat.
Isi lasa bratele, sa cada pe langa corp, gandindu-se ca deja a admirat prea mult manusile, puteau chiar sa prinda rugina, de cat si-a atintit ochii in ele. Se uita inspre Magnet, cu cateva secunde, ca acesta sa-i vorbeasca, vazandu-i uimirea de pe chip, si asteptandu-se la intrebarea ce i-o pusese.
-Da, asta am spus. Ii dadu imediat raspunsul la intrebare, fara sa-l faca sa astepte, desi ar fi fost amuzant sa-l fi tinut in suspans.
Isi incalzii mainile, sub manusile acelea, desi le incalzise chiar mai tare decat se astepta, simtind cum din pielea lui, parca ieseau aburi, dar era mai bine decat in racoarea ce i-o oferea armura. El lucrand mereu cu focul, si fiind un om al caldurii, cu frigul nu era un prieten asa de apropiat, mai ales iarna.
La replica lui Magnet, despre cursuri, lasa putin vinovat capul in jos, batand cu varful adidasului in covor, simtindu-se usor rusinat. Da, era adevarat, nu era prieten nici cu cursurile, si cand mergea acolo, nu era deloc atent, preocupandu-se cu altele.
Se intrista imediat, facand un chip de suparat, cand armura lui, o lua din loc, incepand sa zboare pe acolo unde Magnet o ghida, uitandu-se cu privirea dupa ea.
-Ma simteam ca un cavaler... susotii acesta printre buze, doar pentru el, ca un copil ce tocmai si-a pierdut jucaria preferata. Ridica imediat, fruntea sus, cand mutantul se apropie de el, si isi simtii mainile invelite de alt material. De data asta, mai calduros, si usor.
Se uita inspre chipul lui Magnet, cat acesta ii punea manusile, incruntandu-se usor:
-Puteam, sa fac si eu asta.. multumesc. Isi retrase mainile, cand treaba se termina, si incepu sa faca la fel, ca la manusile de metal, doar ca, pentru cateva secunde. Nu i se pareau asa de tari, ca vechiile.
-E bine... dar esti sigur ca functioneaza? il intreba, afisandu-si o fatza de copil, ce nu prea era sigur, de un anumit lucru. Isi duse palma, pe pieptul persoanei din fatza sa, lipind-o, pentru cateva secunde, uitandu-se fix spre mana lui, asteptand sa-i ia puterea, dar nimic nu se intampla.
-Simti ceva? isi ridica el privirea spre Magnet, fix in ochii lui, lasandu-si mai apoi, mana sa-i coboare incet, retragandu-si-o de tot.

Ma amuza ca studiase atat de bine manusile lui, de parca le-am pus un farmec asupra lor. Nu era nimic deosebit de ele, in afara lucrului ca erau de metal si putin mai grele decat celelalte si nu le-ar putea controla fara mine in preajma. Bine, erau o groaza de lucruri grele. Mi-am muscat buza, in timp ce ma gandeam si eu ca ar fi mult mai bine sa le dau jos. Probabil forta depusa doar in a le tine era imensa. Am observat si in clipa in care bratele isi cam pierdusera din energie si merse pe langa trup. Noroc ca dupa le-am scos foarte repede.
Inca nu imi venea sa cred ca studentul dorea sa il ajut. Mai ales la cum ma alungase pana atunci. Dar evident ca nu aveam sa il las in momente ca acestea, desi nu dorea sa recunoasca, se putea vedea ca avea nevoie de ajutor. L-am aprobat incet, din cap si deja ma gandeam la cum se putea controla.
Am inceput chiar sa rad imediat ce de jena incepuse blondul sa bata in covor cu adidasul. Mi-am primit si indirect raspunsul la intrebare si asa se pare.
- Vei mai avea ocazia sa porti armura. Stai linistit... am incercat sa il linistesc, in timp ce ma uitam la el si parca inca nu imi venea sa cred schimbarea imensa ce tocmai se provoca. Inca vorbeam cu GD si nu cu altcineva care ii controla mintea?
- Da, stiu ca putea.... am observat cum mi-a venit alt raspuns imediat. Dar am vrut sa o fac eu. Sa-ti arat ca nu sunt un om chiar atat de rau. Cu placere... am incheiat discutia imediat ce totul era gata si pregatit.
- Sunt mai mult ca sigur ca functioneaza. Nu am nici o indoiala.
Cand ma atinse pe piept, aveam retinerea sa ma dau inapoi, dar stiam ca era o metoda buna si functionabila si nu aveam sa ma tem de ce avea sa iasa.
- Nup, nu am simtit nimic... am comentat apoi foarte mandru, prinzandu-i mana inainte sa si-o retraga.
- Iar acum ai scapat de o alta putere de pe capul tau... radeam imediat de asta.
- Apropo, GD. .. Eu cand nu imi pot controla puterea ma gandesc la un peisaj calm, de liniste si relaxare si devine totul la normal. Ar trebui sa incerci si asta cand a ta o ia razna, caci tu o controlezi pana la urma, sursa energiei lor se afla in pieptul tau. Pana la urma tot tie iti apartine.

Nici nu se gandi, daca cumva ii suci mintiile baiatului, de la schimba lui brusca fatza de acesta. Caci acum cateva clipe, vroia doar sa-l faca sa-si inchida gura, iar acuma, doreste sa fie antrenat de acesta. Nici el nu intelegea ce vroia defapt, dar oricine are nevoie de un instructor o data si o data. Spera insa, ca nu cumva sa-l surprinda prea repede si prea rau, si sa-l refuze, insa se gandii ca nu ar face asta, incarcandu-si memoria de lucruri pozitive.
Intradevar, armura lui, era chiar grea, dar se gandea ce s-ar fi intamplat, daca doar lovea pe cineva cu pumnul acela, nici nu ar mai fi avut nevoie de puteri. Insa cand Magnet, ii elibera mainile de manusile acelea, parca se simtea mai liber, si nimic nu-l mai tragea in jos. Incepea sa se gandeasca deja, ca daca va purta acele manusi de fier, bratele lui sigur se vor lungii mai mult.
-Serios? Cand? Ai sa ma imbraci asa? il intreba foarte curios, de la replica acestuia. Chiar nu stia ce planuri avea tanarul, si suna destul de interesant. El imbracat in armura. Apoi se gandi, daca cumva Magnet il va lasa sa-i ia puterea, si isi stersese complet intrebarea asta din minte, gandindu-se ca ar fi cea mai mare greseala ce Magnet nu ar comite-o.
Numai comenta, nimic, la ce ii spusese baiatul de data asta, lasandu-si privirea in jos, si muscandu-si usor buza. Nici el numai credea ca e rau, mai ales daca inca se comporta asa frumos cu el.
Ramasese uimit, in clipa in care, palma il atinse pe Magnet, iar acesta inca se tinea bine pe picioare, iar pielea lui nu prinse culoarea metalului, si nici in jurul lor, nu erau mai multe lucruri de metal plutind nebuneste. Sesiza fiecare lucru, urmarindu-l cu prvirea, negandindu-se cat de ciudat ar fi parut in fatza lui Magnet, chestia asta.
Incepu sa zambeasca, usor fericit, cand tanarul ii confirma cele sesizate, si fara sa-si dea seama, isi puse si a doua mana pe el, incepand sa le umble cam pe toata suprafata pieptului celui din fatza sa.
-Oh -se opri acesta brusc-... scuza-ma, se rosii imediat, cand dadu de privirea lui, dandu-si seama ce anume incepuse sa faca din cauza entuziasmului.
Isi simtii apoi mana stransa, si nu si-o retrase pentru cateva clipe, ascultandu-i apoi vorbele baiatului.
-Peisaj? Hmmm... intoarse capul spre geamul din dreapta lor, privind lacul din spatele academiei, care era luminat de soarele de afara, sclipind in unele parti. Era chiar destul de relaxant sa-l privesti, mai ales ca la intervaluri treceau pasari pe deasupra lui, si natura era intr-o armonie de culori superbe, cu diferite nuante de verde. Il trase de mana pe Magnet, in dreptul geamului, privindu-l apoi, si intrebadu-l:
-Un peisaj ca acesta?
-Tu la ce peisaj te gandesti, Magnet? se uita spre el, clipind des din gene, curios la acest amanunt, care poate il inspira si pe el.
-Apropo, cand o sa apuci sa ma cunosti mai bine, o sa iti dai seama, ca nu sunt nici eu asa de rau.. continua acesta, uitandu-se apoi spre peisajul din fatza lor, si retragandu-si mana, din stransoarea unde Magnet o tinea.

Incepeam sa rad incet la cat de mult isi analizase studentul manusile si chiar imi placuse reactiile lui. Putin era si adorabil. Nu ma asteptam sa vad atat de curand aceasta latura a lui, parca devenise dintr-o data mai sensibil.
- “ I-am scos si aceasta parte din el? Cum am reusit?” am devenit foarte curios in lucrul acesta.
Bine ca i-am dat repede manusile jos ca nu doream sa imi iau atunci responsabilitatea asupra sanatatii sale. Plus nu doream ca eu sa ii fi facut ceva sa ii afecteze asta.
- Cand ai sa fii cuminte... i-am raspuns in gluma in legatura cu intrebarea lui. Aveam de gand sa o fac, insa nu stiam cand ne vom gasi amandoi timpul necesar pentru mai multa joaca si antrenament.
Ma asteptam sa il uimesc pe baiat. Chiar pentru o clipa si eu aveam indoieli, caci nu stiam daca materialul pielii manusii va fi atat de gros incat sa acopere efectul asupra asorbirii puterii. Nu m-am inselat din cate se pare, asta da realizare pentru momentul respectiv. M-am bucurat sa ii vad zambetul din cauza ca isi putea plimba pe moment mainile cum dorea ea. Ma gadilea putin cand ajunse pe pieptul meu si chiar radeam.
- Nu-i nimic, GD, ai cale libera sa atingi cat vrei. Te cred ca esti entuziasmat avand in vedere ca nu ai putut simti sau face lucrul acesta pana acum.
I-am urmarit privirea cand se duse in directia lacului si doream sa imi dau seama la ce se gandea in clipele acelea. Imi placea peisajul care si l-a ales, era destul de bun pentru a fi calm si relaxat si a-si controla puterile cum trebuie. M-am lasat tras de el catre geam si am vazut si mai bine peisajul. M-am sprijinit cu ajutorul bratului de pervarz si i-am raspuns imediat:
- Da, cam ca acesta. Merge destul de bine. Acum cand iti mai scapa vreo putere de sub control, sa te gandesti de fiecare data la peisajul acesta. Vei vedea cum iti va reveni in scurt timp controlul asupra ei.
Am tacut putin cand m-a intrebat de peisajul la care ma gandesc eu si am zambit inspre el.
- Nu e departe de asemanarea cu al tau. Doar ca eu ma imaginez pe plaja, cand e noaptea, cu lumina doar de la un foc facut din lemne. Sa vad largul si orizontul, valurile cum vin spre mal. Ori ma imaginez facand surf, fiindca mie imi place foarte mult asta si tot mare, apa, valuri imi trebuie, plus eu pe placa... i-am raspuns, incepand sa rad.
- Nu m-am gandit o clipa ca esti rau. M-am gandit ca esti singuratic. Asta atrage spre tine stari si sentimente negativiste.
M-am uitat inapoi la peisajul lui de relaxare si am clipit putin din ochi.
- Ce zici? Mergem putin afara si incercam puterile?

Devenise foarte curios, in legatura cu antrenamentele pe care avea sa le primeasca din partea lui Magnet, inca de la replica acestuia, in care ii spusese ca va mai avea ocazia sa poarte arumura. Deja in mintea lui, se dadea o lupta intre "Da" si "Nu" gandindu-se, daca acesta ii acceptase pana la urma propunerea de a-l invata, caci nu-i dadu niciun raspuns concret.
Facu niste ochi mari dragalasi spre el, si isi lasa buza superioara mai in evidenta, creend astfel un chip de catel, auzindu-i replica.
-Dal sunt un baietel foalte cuminte, nu fac niciodata pltioale. Incepu sa se alinte, vorbind ca un copil micutz, neestindu-si scopul pentru care ar face asta, dar lui ii placea mult sa se rasfete in toate modurile posibile, si cand gasea oprtunitatea, nu scapa fara sa treaca pe vorbitul stalcit, si boticul de catelus, iar cireasa de pe tort, erau mereu ochii.
Devenise entuziasmat, fericit, si totusi nu-i venea sa creada, ca o pereche de manusi, puteau sa-l scuteasca de la multe probleme. Acuma putea sa atinga pe oricine in voie, fara frica,cel putin pana va invata sa-si educe puterea si sa o aplica doar din pura vionta, dar pana atunci manusile erau salvarea lui. Probabil si faptul ca avea aceasta putere, il facea o fire retrasa, necomunicativa si mai mereu nervoasa, vrand sa distruga totul in calea sa. Niciun mutant, nu vroia sa stea in fatza lui, sau pe langa el, cand avea nevoie sa atinga pe cineva pentru a-i imprumuta puterea. Fiecare mutant isi cunoastea puteriile si cat de greu le poate fi cu ele, si probabil asta era si una din motivele pentru care se fereau de el cum facuse si Magnet, iar de celalte motive, nu vroia sa afle.
Era atat de fericit, in momentul acela, caci ii venea, sa o ia la fuga pe hol, intrand in salile de clasa, in dormitoare, in sedinte, in cantina, oriunde unde erau mutanti si sa strige in gura mare: - "AM MANUSSSSIII, AM MANUUUUUSI", dar apoi se gandii cat de stupid si ridicol ar fi fost asta, si poate iesea sa fie privit si mai rau decat cum era. Cand baiatul din fatza sa incepu sa rada, isi dadu seama, ca el ii crease asta, prin felul in care il pipaia, dar era deja pierdut in gandurile sale, in timpul atingerilor, si isi ceru scuze imediat primind la fel de repede replica, la care numai comenta nimic. Atinsese deja prea mult, si se simtea rusinat in privinta asta.
Aflase primul secret al lui Magnet, si acela cum isi poate controla furia, gandindu-se la ceva calm, si incercand sa gaseasca repede un peisaj, in spatele sticlei unde privea cu ochii, se afla peisajul sau de ralaxare. Vroia sa i-l arate repede si lui Magnet, si exact asta facu, zambind apoi, cand acesta il aproba, dandu-si seama ca a gasit ce cauta.
-Deci tie se pare ca-ti place apa? Ciudat, si ironic in acelasi timp, tu care esti omul metalului, apa face metalul sa rugineasca... sau era alta combinatie? isi cauta acesta prin gand, incercand sa finalizeze o gluma, dar o lasa asa.
-Oh... poi, sper doar sa-mi deschid adevarata personalitate tie, afisa un zambet scurt pe chip, fiind 100% convins ca se va intampla asta.
Facu pasi mici, indepartandu-se de el, mergand pe hol, si cand ii auzi intrebarile lui Magnet, intoarse capul in spate scotand jucaus limba :
-Ti-am luat-o deja inainte.

L-am privit alintandu-se si cum vroia sa se scoata si am ridicat un ochi. Era chiar uimitor ce devenea atunci GD si mi se parea si amuzant. Mai ales cand incepea sa se alinte ca un copil mic. Nu puteam intelege totusi de ce ma dorea atat de mult pe mine ca instructor, nu m-a mai vazut vreodata invatand un junior si uite la el acum.
- In mod normal, G-Dragon instructorii si elevii sunt alesi de la cei mari si ei ne pun cu cine lucram si cu cati pe o anume perioada, tot timpul sau doar pentru un semestru. Dar cred ca am sa reusesc sa fac o exceptie si sa te antrenez eu pe tine, apoi vedem ce iese. Bine? L-am intrebat zambind larg si am incercat sa ignor toate celelalte faze de dragalasenie din partea lui caci chiar imi venea sa rad.
Dupa am observat ca nu mai reactiona in nici un fel si cand mi-am dat o privire mai serioasa spre el am inceput sa ma intreb la ce se gandeste. Nu era placut sa il vad astfel, parca devenise dintr-o data mai trist si mai intunecat la chip si cu mai putina vitalitate in el. Am oftat, sperand ca nu va avea sa observe ca probabil dupa am incepea sa ne certam din nou. Chiar nu doream sa se intample lucrul respectiv. Am incercat totusi sa zambesc cat de cat.
Nu doream sa ii atrag atentia deasupra unui lucru aiurea asa ca m-am decis ca tacerea era in clipa respectiva cel mai bun remediu.
- Stiu ca apa si metalul nu se impaca. Dar trebuie sa recunosti ca noi doi nu ne-am impacat de la inceputul conversatiei si uite acum. Fiecare are nevoie de o sansa, chiar si elementele acestea. Sa stii ca uneori metalul accepta singur rugina apei, din cauza ca si noi, ca oameni si mutanti suntem raniti de lucruri linistitoare sau persoane dragi si totusi lasam sa treaca de la noi. De unde crezi ca am invatat asta? In niciun caz de la bunici... i-am continuat imediat gluma.
- Sper sa iti vad cat mai repede adevarata personalitate pare cu mult mai placuta decat cele afisate pana acum. In afara de cea draguta, aia trebuia sa recunosc mi-a cam placut si ti se potriveste mai bine decat mi-as fi inchipuit, la cea unde esti ganditor ma cam sperie putin, iar atunci cand esti amuzant si razi, e chiar preferata mea.... i-am marturisit sincer si am scos limba afara.
Si blondul scoase limba la mine si am chicotit pentru a mia oara, iar atunci cand mi-a zis ca mi-a luat-o inainte, am dat negativ din cap.
- Naivule... i-am soptit usor, dar suficient incat sa ma auda si mi-am pus piciorul pe pervarzul geamului sarind direct apoi, chiar zburand o bucata de vreme datorita campului meu magnetic si cum imi controlam papucii prin plutire.

Cand acesta incepu sa-i vorbeasca despre cei mari de sus, care hotarasc totul, parca o mica intristare ii venii pe chip, si deja isi programa in minte pasii ce avea sa-i faca, spre camera lui, intristat ca nu-si va putea gasii niciodata un mentor. Dar apoi, spre sfarsitul frazei lui Magnet, isi ridica ochii inspre el, formandu-i-se un zambet, de fericire, ce se largea din ce in ce mai mult pe obrajii lui. Incepu chiar sa topaie usor, intr-un loc, razand de unul singur, si apoi amintindu-si ca era in fatza lui, se oprii in pozitie de drepti si facu cateva plecaciuni spre el murmurand, de atatea ori "Imi pare rau" la final, cu aceeasi pozitie isi reluase zambetul si ii spuse intr-un glas de fericire:
-Multumesc mult... facu o mica pauza, continuand apoi, intr-un glas mai calm - instructore.
Trecu pana la urma, si peste entuziasmul acela ce i l-a oferit Magnet, decis sa-si alunge tristetea cu vremurile grele, vrand sa faca loc pentru altele noi, caci era si cazul sa gaseasca acea luminita, pentru a iesi din intuneric.
-Ce-i ce se urasc la inceput, se vor intelege la sfarsit, ca noi, ca metalul si apa. Statu un pic sa se gandeasca la ce tanarul ii spuse, observand in cuvintele sale, un adevar foarte mare, si continuand sa-l asculte, si zambind la final cand ii facu o mica gluma.
Antentia ii era inca o data indrepta spre partenerul de discutie, ramanand captivat in vorbele lui, cand incepu sa-i analizeze starile, si cum il afectau pe el, zambindu-i dragalas la sfarsit.
-Atunci iti promit, ca in preajma ta voi fi vesel si dragalas, si imi pare rau de pe acum de momentele cand voi fi ganditor, dar hei, toti avem cate unul.
Cand incepu sa faca acei pasi, spre a ajunge la iesirea din academie, auzi acel mic cuvant, venit din partea lui Magnet, si cand isi intoarse capul, acesta parca disparu. Desigur primul gand, ce-i trecu prin cap, fu ca se aruncase pe geam, si fugi intre-acolo, scotand capul afara, si uitandu-se dupa el. Desigur ca-l zarii imediat, teafar si nevatamat, ba chiar cu picioarele pe pamant. Uitase ca putea sa-si controleze zborul, cu ajutorul puterii cu care era inzestrat, si trebuia sa recunoasca ca la speriat putin miscarea lui. Vroia sa-i intoarca sperietura, si zambii inspre el, urcandu-se pe pervazul geamului, stand in picioare.
-Crezi ca numai tu poti sa zbori? striga spre el, aplecandu-si corpul putin in fatza, si deja incepu sa se clatine usor, pierzand din echilibru, retragandu-si corpul in pozitia initiala, cu degetele infipte in pervaz.
-Huh, da... doar el poate sa zboare, isi spuse, usor, doar cat sa auda el, fiind constinet de faptul, ca si-ar zdrobii corpul de pamant, caci cu focul nu va reusii nimic.

Chiar doream sa stiu de ce se intrista dintr-o data baiatul cand i-am mentionat de regulile principale. Chiar isi dorea atat de mult ca eu sa ii fiu mentor? Lucrul acesta era chiar dragut din partea lui si ma facea sa ma simt putin apreciat. Nu credeam ca putea tocmai el sa ma faca sa ma simt asa. I-am vazut schimbarea starii de spirit imediat ce am mentionat unele lucruri. S-ar parea ca aveam nevoie sa il inteleg mai bine. I-am urmarit zambetul devenind mandru de lucrul acesta. In special de faptul ca eu il creasem. La topait nu l-am mai urmarit caci ma ametise deja.
La imi pare rau deveni si mai derutant si a trebuit sa imi scutur capul.
- Nu ai pentru ce, eleve.
L-am aprobat atunci cand vorbi despre metal si apa si s-ar parea ca intradevar am ajuns la o intelegere buna. M-am bucurat si cand mi-a zis ca avea sa fie vesel si dragalas. I se potrivea personalitatea aceasta, era cea mai draguta personalitate a lui.
- Da, asa-i. Toti avem momente in care meditam si cadem pe ganduri, insa nu ne tin o vesnicie. Iti poti imagina ce plictisitoare ar fi viata daca am sta numai in lucrurile acestea? L-am intrebat, dandu-mi privirea spre el si am aprobat din cap, dandu-mi dreptate mie insumi.
Cand am ajuns afara, m-am si intors cu privirea spre geam, zarindu-mi studentul la fereastra si facandu-i chiar putin si cu mana. Iar atunci cand intreba daca numai eu puteam sa zbor eram pregatit sa il prind imediat, pana ce mi-a venit o idee. Stiam eu ca o sa-si dea seama ca prin foc nu putea controla si zborul si ma amuza putin si lucrul respectiv.
- GD, SARI....! am strigat inspre el, punandu-mi gura intre maini ca sa imi auda mai bine ecoul.
- Ai incredere, vei putea sa zbori... am mai adaugat, planuind sa il pun intr-un camp magnetic ca sa aterizeze suficient de bine pe pamant.

In clipa in care Magnet il numi "eleve" numai spuse nimic, ramanand inghetat ca o statuie, sau de parca un alt mutant, isi incerca puterea ghetii pe trupul lui. Pana la urma ii arata un zambet, incepand si el sa se gandeasca cat de ciudat sa modificat relatia lor.
Cu putin timp in urma, porecla fiecuraia era "inamic/dusman" iar acuma se striga "elev" si respectiv "instructor". Isi dadu una cu podul palmei peste frunte, impunandu-si gandurile sa se incheie. Erau de domeniul trecutului, si acuma trebuia sa fie atent la prezent.
Il aproba si el, intocmai in felul in care tanarul o facuse, gandindu-se ca nu ar mai trebui sa mai comenteze ceva in legatura cu asta, iar semnul facut din cap, putea fi un inlocuitor foarte bun pentru cuvantul "Da".
Fericit ca toate discutile lor se incheiara cu bine, spre surprinderea lui, nu strica deloc acuma sa-si lase amandoi puterile sa vorbeasca pentru ei. Chiar astepta sa se intample asta, sa-si arate adevaratele puteri in fatza noului instructor.Desi stia ca el va fi mult mai bun, si-l va pune la pamant, asta nu-l supara, doar se antrena cu unul dintre cei mai buni mutanti din academie. Si deja era obisnuit cu pierderea in fatza lui Magnet.
Avea in plan, ca urcarea lui pe geam, sa-l faca pe mentor sa se sperie putin. Adica cine ar vrea sa-si piarda elevul doar dupa aproximativ o ora in care la luat. Asta ii aducea probleme cu cei de sus, plus ca ii ramanea pe constiinta. Amandoi stiau, deja ca puterea focului, nu avea sa-l ajute cu nimic in planare si aterizare.
"Vrea sa ma omoare deja" gandi imediat acesta, cand il auzi pe Magnet, spunandu-i s se arunce. Incepu sa tremure usor, vazand ce distanta mare era pana l sol, si isi infpse degetele, mai rau in pervaz, caci numai avea mult, pana sa faca gauri in acel lemn.
Auzindu-i a doua replica, parca se calma putin, gandind ca Magnet avea un plan, pentru ai alina caderea.
-Mie frica, dar...am incredere in tine, ii spuse, cat sa auda, si isi lasa corpul sa cada de la inaltime, inchizandu-si ochii, simtitnd un val de aer, ce-l lovi, lasandu-i suvitele blonde in vant, iar mainile intinse precum aripirile unui inger.
Era un sentiment placut, combinat cu spaima, si nu vroia sa-si mai desprinda ploapele, pana ce nu simtea iar pamnt sub picioarele lui.

Incepeam sa ma intreb daca blondul se simtea bine, caci dupa ce il facusem elevul meu, parca impietrise. M-am panicat putin si am ramas intrebator. Chiar atat de mare era socul? Am vazut zambetul lui apoi si parca m-am linistit. Apoi am si ras cand ma aproba din cap la intrebarea daca isi putea imagina o viata plictisitoare.
Ma asteptam sa nu aibe incredere in mine cand i-am zis de prima oara sa se arunce. Ce om intreg la minte ar si fi facut-o? Nu exista. Apoi mi-am capatat increderea si am zambit catre el cand a zis lucrul acesta. Imediat ce ma asculta mi-am ridicat mainile in aer, facand putin ca un vrajitor, pana ce l-am prins in campul magnetic si l-am facut sa pluteasca. L-am mai lasat putin sa se invarta prin aer, apoi l-am asezat cu grija, pe pamant, in fata mea, dandu-i drumul cand picioarele lui se aflau pe iarba.
- Iti poti deschise ochii acum... i-am zis amuzat ca nu a putut observa mai nimic pe parcursul drumului cand era in aer.
- Iar cand esti gata, voi fi si eu gata.... am adaugat apoi in legatura cu antrenamentul.
Am mers putin si am luat o bucata de scandura, infingand-o in pamant pana ce aceasta ramasera stabila. Dupa am plecat si mai departe de atat, ca sa mai adaug una in urma ei.
- Mai intai, ca sa iti folosesti puterea trebuie sa iti dai jos manusile. Apoi loveste prima scandura in mijloc cu focul, pana ce vei forma o gaura rotunda in ea, dar nu va cadea din loc si nici nu se va clatina sau ceva. Usor, nu? L-am intrebat punandu-mi mana pe umarul lui si l-am batut usor.
- Daca nu iti va iesi din prima pentru asta ai a doua scandura. Va trebuia ca-mi sa-ti constrangi puterea daca vrei sa ataci in punct fix si nu peste tot in jur. Ai vreo intrebare, G-dragon? Am incheiat uitandu-ma fix la el si apoi m-am dat la o parte din drum ca sa vad de avea sa isi concentreze puterea sau aveam de lucrat la asta.

Cand absolut totul se termina, primul lor antrenament era gata sa inceapa. Si chiar nu a fost asa cum GD credea, caci deja sa cocotat pe geam, iar mentorul la indemnat sa-si dea drumul de la inaltimea aceea. Acuma sigur se gandea, ca scarile ii erau o mai buna alegere, decat sa se ajunga acolo. Isi daduse pana la urma seama, ca daca ii intorcea spatele dandu-se jos si ducandu-se spre scari, ii dadea dovada ca nu are incredere in el, si tocmai de asta aveau amandoi nevoie, ca antrenamentele sa iasa bine.
Se lasa pana la urma in grija lui, lasandu-si corpul sa cada, iar varfurile picioarelor sa se desprinda de pervaz. Parca totusi ceea ce facea el, era un gand sinucigas, si abea atunci intelegea de ce cele mai multe sinucideri, au loc, aruncaud-se oamenii de pe cladiri inalte. Caci inainte de izbirea cu solul, si respectiv moartea, ai parte de un sentiment de zbor placut, cu pielea zbarlita datorita vantului, cu suvitele in toate directiile, iar acel vant ce te loveste in fatza, e ca si cand ai sta in fatza marii tulburate, doar ca lipseste mirosul de sare.
Intreg sentimentul acela ia disparut, simtind cum trupul lui parca se afla intr-un mare balon invizibil, ce-l tinea plutind in aer. Hm, se parea ca Magnet, isi aplicase atunci puterea. Nu avu inca curajul sa-si deschida ochii, dar ii placea sa fie asa tinut in aer, iar atunci cand picioarele i-au atins solul, genunchii au inceput sa-i tremure si a cazut jos, in fund, cedandu-i picioarele, probabil din cauza fricii. Deschise si ochii in acel moment, de la cazatura, si de la vorbele lui Magnet, incepand sa se uite in jur. Chiar se afla pe pamant, iar el nu avea nicio zgarietura, si asta il facu sa zambeasca larg.
-O-o-ok... ii raspunse la a doua replica a acestuia, uitandu-se apoi dupa trupul lui Magnet, cum aseza acele scanduri, si intrebandu-se ce oare avea in plan. Cand isi primii instructiunile, prinse putina vlaga in picioare sa se ridice de jos, si imediat ce instructorul ii pomenii de manusi, le si scoase din mana, bagandu-le in buzunarul pantalonilor de la spate.
Dadu afirmativ din cap, dupa fie cuvant al lui, pricepand aboslut totul, desi chestia asta i se parea putin cam grea, fara ca macar sa clatine scandura sau sa o rupa... necesita multa concentrare din partea lui, dar putea sa o faca.
-Mai ai si alte scanduri? intreba in gluma, vrand sa destinda putin atmosefara aceea incorcdata, si chiar el nu credea ca va reusii doar cu doua scanduri.
-Ok, sunt gata. Spuse spre mentor, tragand adanc aer in piept, si isi ridica mana dreapta, cea cu care lucra cel mai bine, formand in palma sa o minge de foc, creznd ca cu ea, va reusii sa faca ceea ce Magnet ii cerea. O modela in functie de latimea scandurii, ba chiar si mai micutza cu cativa cm, caci scandura trebuia sa ramana doar cu o gaura in mijloc, in niciun caz marginiile nu trebuiau atinse, altfel aceasta va cadea.
Isi pozitiona mana, cu mingea chiar inspre scandura, intocmai ca o pusca spre inamic, si masura din ochi pozitia in care aceasta se va duce. Se concentra putin, pret de cateva secunde, simtindu-si palma transpirata de la ghemul acela inflacarat. Intr-un final, sigur pe el, dadu drumul mingii, cu viteza inspre scandura, si vazand ca merge chiar pe traseul pe care GD il vroia, zambii fericit, dar la impactul acesteia cu zcandura, focul se imprastia, pe ea, incepand sa arda ca o torta. Isi marii ochii spre ce avea in fatza, si stinse imediat scadura, pana nu provoca un alt accident, oftand adanc.