Searching for liquid drugs

Lasase o sticla de whiskey in spatele frigiderului si tocmai acum isi adusese aminte de ea. Se tot gandea ca poate o bause cineva inaintea lui, dar cand deschise usa observa ca era neatinsa. Isi folosi puterile sa ajunga la dulapiorul suspendat foarte repede, lua un pahar, scoase sticla si cuburile de gheata, apoi se indrepta la fel de repede spre masa mare din mijlocul bucatariei, turnand. Atunci observa ca defapt mai fusese cineva inaintea lui care se atinsese de alcool. Stramba din buze, apoi marai discret.
Culoarea si mirosul tare al lichidului il facura sa isi deschida ochii si narile mai bine. Duse paharul spre gura, bau dintr-o singura inghititura apoi turna din nou. Stia prea bine ca nu trebuie sa termine totul acum, caci in urmatoarele 3 ore avea antrenamente si ii trebuia o putere maxima de concentrare. Isi inchise ochii, meditand cateva secunde.

M-am ridicat din pat cu greu, fiindca eram super-obosit la cate activitati am fost supus. De cum m-am ridicat din pat, primul lucru din actiunile mele a fost sa dau un cap in perete si sa incerc dupa sa-l masez ca sa-l aduc la normal. Purtam pe mine o pereche de pantaloni de trening negrii si un tricou gri, foarte subtire. Mi-am frecat capul incontinuu, incepand sa merg inspre bucataria ca sa ma relaxez cu un ceai si sa uit repede de migrena respectiva.
Cand am ajuns la usa nu credeam sa fie cineva acolo, asa ca mi-am intins relaxat bratele in aer si nici nu am mai lasat sa imi abtin cascatul respectiv datorat faptului ca deabia ma trezisem. Insa atunci cand am inceput sa vad mai bine, am putut observa ca nu eram singurul din incaperea respectiva si m-am frecat putin dupa ceafa, sperand ca nu s-a observat prea rau.
- Ai mancat ceva ca sa bei asa cu pofta whiskyul? L-am intrebat curios, gandindu-ma ca daca va avea o zi plina, o durere de stomac nu ar trebui sa se intersecteze cu ea.
Apoi m-am dus inspre dulap si am inceput sa caut toate lucrurile de care aveam nevoie pentru a-mi prepara ceaiul, continuand inca sa imi masez capul. Chiar mi-am dat o desteptare buna daca nu trecea nici pana atunci.

Acele cateva secunde de meditare se transformara in minute. De whiskey nu se mai atinsese, in schimb, in mintea lui derulau imagini din ziua precedenta. Si-ar fi dorit sa vada viitorul, macar o mica parte din el. Era curios ce o sa se intample mai departe cu academia asta. Nu, nu o suporta, nu suporta pe nimeni de aici, voia sa fuga, dar o multime de lucruri il tineau prins in lanturi de acest loc.
Deschise ochii si privi spre usa persoana ce tocmai intrase. Ii auzise pasii inca de pe celalalt hol, cel principal. Il analiza scurt, apuca paharul cu alcool, bau o gura mare, apoi isi modifica privirea de parca barbatul din fata lui era o prada delicioasa. Se ridica, merse pana in spatele lui folosindu-si puterea de a alerg aproape neobservat, apoi ii rase in ureche.
-Ne cunoastem cumva ca sa-mi vorbesti asa, domnisorule?
In spatele lui se afla un blat, asa ca se urca pe portiunea tare de lemn, ramananc acolo. Era inalt, de aceea mai avea foarte putin si ajungea cu picioarele pe pamant. Il studie in timp ce-si pregatea ceaiul, apoi se uita la restul alcoolului din sticla de pe masa.
-Sper ca nu te-ai bagat in vorba cu mine, incercand sa pari nevinovat pentru faptul ca ai ajuns aici ieri inaintea mea si mi-ai baut alcoolul.
Nu-l privi in timp ce vorbea, dar si cand o facu, ochii lui erau strapunzatori.

Nu stiam de ce dar mi se paruse tacut prima data domnul cu care am intrat in vorba. Insa eu normal ca nu ma puteam abtine sa nu aflu un lucru anume asupra colegilor din academie.
Am simtit in scurt timp o briza racoroasa la spate, dar credeam ca e geamul pana am auzit un ras si stiam deja cine e. Bine, aia a fost putin infricosator, trebuia sa admit asta. Totodata a fost si super tare. Am dezaprobat din cap de la prima lui intrebare, nestiind cum sa il iau sa nu ii provoc o stare aiurea.
- Nu ne cunoastem, domnule. Dar nu credeam ca te deranjeaza asa mult comunicarea cu strainii. Imi cer scuze atunci... i-am zis inclinandu-mi capul mai jos si muscandu-mi buza inferioara in acelas timp. Nu am mai trecut de mult printr-un moment atat de ciudat.
Mi-am terminat ceaiul in scurt timp si m-am intors cu privirea spre el in timp ce imi spuse ceva la care chiar nu aveam idee despre ce vorbea, pana ce i-am urmarit privirea si am zarit sticla de pe masa. Am inceput sa rad, apoi m-am jucat cu pliculetul din cana ce o aveam in mana si l-am privit din nou.
- Scuze ca te dezamagesc, dar nu sunt eu criminalul pe care il cauti. Ieri cand am ajuns m-am dus direct la somn, nici nu am intrat in bucatarie si am facut activitate asta cam pana acum. Totusi recunosc ca daca eram treaz, da, as fi facut-o caci imi place whiskyul, azi insa nu... i-am zis, dand si din cap in felul acesta si band o gura din lichidul ce mi l-am preparat.
M-am dat putin mai inapoi insa in clipa in care i-am zarit ochii, devenind inapoi speriat ca prima oara cand ajunse in preajma mea.

Din pacate nu avea si mirosul la fel de dezvoltat ca auzul, dar putea simti cu usurinta aburul placut ce umbla prin bucatarie de cand terminase ceaiul.
-Mmmh, spuse, ducandu-si un deget spre buze. Il trecu rapid, coborand de pe blat si alergand iarasi spre masa. Turna in pahar, mai bau odata, apoi ascunse sticla din locul de unde o luase: in spatele frigiderului. Nu-i statea in fire sa spele paharele, dar de data asta o facu, cu apa rece, bineinteles.
-Sa zicem ca te cred. Iar acum, ca esti treaz, totusi, sa nu te atingi de sticla mea. Sunt cam egoist din fire.
Ii facu cu ochiul, coborand cu privirea asupra lui. Aceasta fu rapida, la fel cum obisnuia sa faca cam toate lucrurile.
Puse imediat paharul la scurs, apoi lua un prosop si incepu sa isi stearga mainile. Cateva picaturi i se strecurara pe sub bluza neagra, subtire, facandu-l sa tresara. Erau fiori placuti.
Era sters, dar continua sa faca miscarile acelea cu prosopul pe maini, imitand actul de mai devreme, in timp ce se apropia de el.
-Stii ceva?! Imi place mirosul pielii tale, constata el imediat ce ajunse la mai putin de un metru de el. Isi apropie nasul de gatul lui, urca spre ureche, apoi cobori iarasi in acel loc. Duse un deget, atingand si admirand pigmentul pielii sale. Se indeparta scurt, ramanand cu privirea fixa spre el. Parca ii absorbea gandurile, dar asta nu era posibil; nu detinea mai mult de doua puteri.

L-am urmarit in timp ce se dadu jos de pe materialul lemnos si ducandu-se inapoi la masa. Nici nu credeam ca pot sa-l mai urmaresc fara sa ametesc la cat de repede se misca, incat iar a trebuit sa-mi pun mana la frunte ca sa-mi opresc migrena. Doar am inceput sa mai iau cateva inghitituri din ceaiul meu. L-am ascultat din nou in clipa in care reincepuse sa vorbeasca, mirandu-ma putin lucrul acesta. Nu stiam de ce, dar am inceput sa imi calmez ingrijorarile dintr-o data.
- E ciudat sa imi zici asta cand mi-ai aratat fix unde o ascunzi. Data viitoare vrei sa ies fix suspectul principal, hm? l-am intrebat razand si acoperindu-mi buzele in timp ce faceam asta. Stai linistit, nu o voi face... "mr selfish".. i-am zis incheind cu un zambet in coltul gurii.
Am mai baut din cana mea, ajungand la jumatate plina si jumatate goala. Dupa care am pus-o deoparte putin, caci nu imi mai placea sa o tin intre maini. Am auzit mai mult decat vazut cand se apropia baiatul de mine si nici nu am mai dat sa ma feresc. Ba inca i-am dat si prilej sa se joace la gatul meu, inchizandu-mi putin ochii, neintelegand de ce fac asta. M-a facut sa tresar actul respectiv, atat incat simteam rau fiorii in genunchi.
- Esti un domn aparte... i-am zis mai mult cu sensul de "ciudat" si am incercat eu sa imi dau seama cum de totusi am avut reactii.

Imediat ce observa ca ceaiul nu ii mai apartinea, se intinse dupa el si gusta doar putin, strambandu-se. Ii ignora ultimele cuvinte nu pentru ca avea dreptate sau nu, ci pentru simplul fapt ca nu i se pareau tocmai conform subiectului.
-Cum poti sa bei asta? Are gust a... nimic!
Trase o privire suspecta inauntrul cestii, analizand culoarea lichidului. Fata de miros, gustul parca era pierdut pe undeva prin spatiu. Puse cana la loc, ca in urmatoarele secunde sa il priveasca din nou cu aceeasi privire strapunzatoare.
-Poate ca exact asta imi era si intentia. Ca data viitoare sa iesi suspectul principal. Macar asa ne putem distra cu un anume motiv. Sau, in fine, ma pot distra.
In timp ce rosti asta si puse accent pe "pot", ridica un singur deget in aer de la mana dreapta, ca si cum ar fi fixat ideea acolo sus. Rase infundat, apoi se apropie dinr-o singura miscare cu capul de el, corpul ramanandu-i nemiscat. Nu era distanta prea mare acum, doar cativa centimetri de buzele sale.
-Nu stiu cum era la inceput, dar acum corpul tau ma provoaca prea tare.
Zambi in coltul gurii, scotandu-i dantura perfect alba la iveala. In acest timp, o mana de a lui se strecura de la gatul barbatului, inauntrul materialului ce-l purta. Pielea ii era mult mai calda ca mana sa aproape inghetata. Cobori cu ea mai jos, apoi dadu de unul din mugurii la care dorea sa ajunga. Marai ca un animal infometat, il prinse dupa talie si se deplasara amandoi cu repeziciune spre masa unde se aflase mai devreme whiskey-ul. Il intinse acolo, iar el se puse deasupra, cu un picior intre genunchii sai pentru a-l imobiliza.

Am inceput sa rad de cum comentase de ceaiul meu. Nu stia oare ca nu e ceva la care sa il bei inainte sau dupa alcool? E ca si cand iei o pastila si nu isi mai face dupa efectul.
- Dragut mod in care sa imi zici ca nu ma pricep sa fac ceai. Stiam asta deja. L-am facut numai sa-mi treaca migrena de dimineata.
Am incercat dupa sa imi dau seama la ce se refera cu distractia si m-am prins peste un timp, cu efect intarziat. Mi-a trebuit ceva timp, deveneam chiar incet si nu mai recunosteam indiciile? Mi-a revenit imediat zambetul oricum. Wow, ce schimbare de temperament doar in cateva minute.
- Mie unul nu mi-ar trebui motiv pentru distractie. In plus nu pari genul care sa se distreze singur in doi. Ar fi plictisitor, nu?
Nu am mai putut comenta cand se apropia de mine, caci ma simteam putin vrajit de catre el, iar ochii mei se uitau numai inspre buzele sale, inghitind in sec. L-am analizat in scurt timp din cap pana in picioare, stiind ca avea sa se observe asta.
- Poate nu l-ai analizat cum trebuie la inceput... i-am soptit pe un ton mai putin inocent, decat vorbiseram noi doi pana atunci.
Am tresarit imediat ce i-am simtit gheata din atingeri. Iar peste un timp m-am zarit luat in aer de catre baiat si ajuns direct spre masa. M-am ridicat in coate, ca sa ma pot sprijini, apoi am simtit cand am incercat sa ma aplec ca sa cobor cum am atins cu punctul sensibil materialul pantalonilor sai si am suspinat, parca la foc automat.
- Asa iti faci tu prieteni noi? l-am intrebat amuzat de intreaga situatie, dar apoi am incercat sa imi revin ca sa raman mai serios.

Isi muta privirea de pe-o parte pe alta a corpului sau. Parul, apoi ochii, buzele si intreaga fata le analiza rapid. Se indrepta apoi spre gat, mai jos spre clavicule, bluza, curea si pantaloni. Se intoarse inapoi spre ochi, dupa ce depuse un sarut pronuntat pe oasele claviculei.
-Pareai genul acela care vrea distractie. Multa distractie, spuse pe un ton diferit, parca dezamagit, fara a schita vreun zambet sau orice alta expresie. Tresari cand ii fu atins neintentionat locul dintre picioare, apoi isi indrepta spatele si se dadu jos, facand nu mai mult de doi pasi inapoi. Il tenta tare mult acel trup intins in fata lui, dar dadu scurt negativ din cap, ca si cum incerca sa isi controleze anumite instincte.
-Nu vreau sa-mi fac prieteni noi. Defapt, nu am niciun prieten si imi e bine asa. Ridica din sprancene, surprins, de parca tocmai acum sesizase singuratatea lui. Da, chiar ii era bine. Se definea prin independenta, ii placea sa faca lucrurile singur si chiar reusea, de fiecare data.
Isi trecu limba peste buze intr-un mod delicios, apoi zambi cu gura pana la urechi, evident, fiind un zambet fals.
-Ia zi, monstrule, tu ce puteri ai? intreba, schimband tonul pe care obisnuia s ail foloseasca pana acum. Era altul, si mai neprietenos. Arata-te!

Mi-am muscat buza imediat ce ajunse in preajma umarului meu. Am clipit din ochi si m-am rusinat putin cand si-a dat seama chiar din prima cum sunt eu. Nu intelegeam ce era rau in asta?
M-am uitat la el cand se ridica de la masa si mi-am apropiat imediat picioarele ca sa ma asez si eu pe propriile picioare. Eram putin suparat ca s-a terminat actiunea atat de rapid, fara macar sa fie inceputa.
- Nu ai prieteni? l-am intrebat uimit, dar apoi mi-am amintit prima conversatie si nu ma mai soca lucrul acesta. Nici nu esti genul acela... am adaugat apoi, mai incet.
Nu ma asteptam sa ma intrebe tocmai de puterea mea si nu stiam cum sa reactionez prima oara, asa ca eram confuz. Am luat un scaun si l-am intors invers ca sa ma pot aseza in stilul meu si sa-mi sprijin bratele de spatarul lui.
- Stii ca provenim din aceeasi specie, nu? Facandu-ma monstru pe mine reiese ca acelas lucru esti si tu, ruda indepartata... i-am zis pe un ton viclean
Mi-am miscat putin degetul prin aer, intr-un mod circular astfel aparuse pe incheieturile lui catuse facute numai din cuie.
- Eu pot controla si manevra in orice fel metalul, fierul, otelul... Lucrul acesta permitandu-mi sa creez campuri magnetice si sa levitez...
Am continuat sa il analizez pe cel care banuiam ca e mai in varsta decat mine si mi-am pus obrajii pe nodurile degetelor, ajungand tura asta sa ma sprijin numai cu cotul si nu cu intreg bratul.
- Observ ca puterea sau puterile tale sunt foarte vampirice. Sunt tare curios cum ti se zice. Ai fi atat de amabil incat sa-mi spui? am continuat sa intreb, desi eram sigur ca un miracol ca acesta nu avea sa se intample.
M-am ridicat dupa, in picioare, pe scaunul care stateam si m-am aplecat putin ca sa micsorez distanta dintre noi, bucuros ca am reusit sa ajung la urechea lui.
- A da si apropo, m-ai citit gresit. I'm a top... am incheiat, pocnind din degete si lasand cuiele sa cada pe gresie, dupa am inceput sa le misc prin aer ca sa le trimit pe rand la locurile lor.

La prima lui intrebare dadu din cap negativ. Chiar i se parea ok fara prieteni. Nu reusea sa aibe incredere in nimeni. Cu totii erau niste mincinosi, nesuferiti. Bine, ultima parte i se potrivea si lui.
Urmari gesturile sale cu scaunul, fiind atent si la poveste, bineinteles. Activandu-si auzul fin, avea posibilitatea ca aceste cuvinte spuse de el sa nu le uite prea curand, ca restul de pana acum. Se sprijini cu spatele de frigider, punandu-si mainile incrucisate la piept si adoptand o expresie foarte serioasa si concentrata. In momentul in care isi facu numarul cu acele cuie si isi marturisi puterile, ranji malefic.
-Pana la urma, cu totii suntem niste monstri!
Ii urmari toate miscarile, de cand se pusese pe scaun, pana se ridicase si se apropiase de urechea sa. Ramase cu capul in fata, fara sa il intoarca si sa strice momentul, asa ca il asculta. Vampirice? Hm, i se potrivea cuvantul asta. Reusi intr-un fel sa ii fie captata atentia de puterea lui, ultima replica luandu-l prin surprindere. Facu ochii mari, apoi bufni in ras, mormaind un "mai vedem noi".
Se intoarse cu spatele, lasand sunetul cuielor ce cazusera sa ii invadeze urechile. Inchise ambii ochi, apoi renunta la puterea de a mai auzi totul atat de bine, intinzand mana si cautand sticla de whiskey. Facu cativa pasi, intorcandu-se apoi pe calcaie si holbandu-se neincetat la fundul celuilalt din incapere. Dura cateva secunde analiza in timp ce balansa sticla ca un barman profesionist, apoi se indrepta spre usa. Niste aer curat sigur i-ar fi prins mai bine.
-Mh, era sa uit. La fel ca si tine, o sa las lucrurile mai interesante la sfarsit: mi se spune Taboo. Vrei sa vii?
Ii facu cu ochiul, apoi intoarse spatele din nou si trecu peste prag cu sticla in mana, continuand sa o balanseze usor, aproape insesizabil.

Nu ma asteptam sa aibe pareri atat de proaste asupra propriei persoane, credeam ca precum ceilalti, isi va apara harul. Am ridicat o spranceana putin confuz la lucrul acesta.
- Stii daca te gandesti asa, ajungi si sa fii asa. Eu unul ne consider mai umani decat insusi oamenii, nu inteleg de ce tu te subestimezi pana la monstruozitate. Ai ucis cumva?
M-am bucurat cat timp a fost ingaduitor si mi-a permis sa ma manifest. Nu ma asteptam sa ia lucru care l-am afirmat ca pe o provocare. Mi-am incrucisat bratele la piept, putin dezamagit ca nu mi-a iesit lucrul acesta dupa planul meu. Am sarit de pe scaun, ajungand in picioare pe gresie, la un pas sa alunec numai. Am incercat sa ii retin numele de mutant si sa fac o conexiune cu puterea, dar am renuntat in scurt timp. M-am mirat dupa ca m-a invitat asta da schimbare de personalitate in timp record. Aveam mici retineri dar pana la urma mi-am zis ca nu aveam nimic de pierdut.
Am mers insa mai intai la chiuveta sa-mi pun cana de mai devreme si dupa sa-mi notez, in minte, sa o spal mai tarziu, ca sa nu ramana asa. Apoi m-am indreptat direct spre usa si l-am intrebat:
- Si unde mergem?
Am mai facut un pas sa trec pragul si m-am lipit dupa de perete pentru cateva momente.
- A da si ca sa nu raman dator... eu sunt Magnet... m-am prezentat inapoi,

Urmari coridorul cu pasi marunti, dar rapizi. Scoase dopul, apoi duse sticla la gura si bau.
-Vrei si tu o gura, Magnet? Apropo, se potriveste numele.
Rase, apoi intinse sticla spre el.
-Umani? Noi? Doar aspectul ce e de noi, in rest, cum poti numi o putere spuranaturala... umana? Stramba din nas, neintelegandu-i principiile. Erau mutanti, cu totii, aveau ceva ce un om normal nu poate detine. Intr-un timp era disperat de aceasta monstruozitate ce devenise, dar acum se putea controla, intelegea ca asa va ramane pentru totdeauna si trebuie sa se aprecieze pentru ceea ce este.
-Tu nu ai nicio parere mai ciudata despre tine? Adica, uita-te la noi. Avem ceva special, dar ramanem ciudati, oricum.
Marai si stranse pumnul mai tare. De ce vorbea chestiile astea cu... oricine?! Gandurile sale nu erau descoperite asa usor. Metodele la care se gandise, problemele sau orice altceva le tinea doar pentru sine. In scurt timp iesira din cladire, ajungand in gradina din spate. Continua sa mearga, trecu de o fantana arteziana, apoi ocoli cateva banci si ajunse in spatele unui copac, un alun mare.
-Am ajuns. E un loc foarte relaxant. Acum, ia loc, rosti mai mult ca o comanda, aratand cu privirea spre tulpina groasa a copacului.

L-am privit in timp ce incepuse sa bea din lichidul incepator, clipind dupa des chiar de la prima lui fraza.
- Multumesc... i-am raspuns in privinta numelui. Esti sigur ca vrei sa-mi oferi o gura? Nu m-ar deranja deloc.
Am vazut sticla care ajunse la mine si se parea ca chiar nu glumeste. Am prins-o in mana si am luat imediat o inghititura, placandu-mi cum mi se jucau papilele gustative in gura mea si acea senzatie incepatoare. Am zambit intelegator imediat ce venise cu argumentul lui, caci eu aveam sa il numesc si pe al meu.
- O putere supranaturala e un har. Eu asa o vad, nu toti sunt atat de norocosi incat sa se nasca cu gena x in sange. Plus ca mutanti ca mine si ca tine, stau bine si la aspect, dar sunt unii care aspectul lasa de dorit doar din simplu fapt ca sunt mutanti. Nu e ceva placut la ei, noi am putea iesi in lume fara sa ne dam de gol, decat daca dorim sau e absolut necesar sa o facem.
Am mai luat o gura din lichidul maroniu si dupa i-am dat sticla inapoi, ascultandu-i cealalta intrebare.
- Oamenii nu au si ei ceva ciudati la ei? Fiecare are un secret care nu e mandru sau mandra sa il dezvolte. Daca nu am avea defecte, nu ne-am recunoaste calitatile. Iar daca ai citit mitologia greaca, nici zeii nu erau perfecti. Eu nu vreau sa ajung mai presus ca ei... i-am zis, ridicand din umeri, apoi i-am vazut si pumnul inclestat, imaginandu-mi ca a trecut prin ceva super rau, daca a ajuns sa se vada asta.
Nu am mai comentat si am mers mai departe, urmandu-l si admirand din cand in cand lucrurile din jur. Poate ma rataceam si aveam nevoie sa stiu drumul de intoarcere... m-am gandit chicotind. Dupa m-am uitat spre locul indicat si chiar m-am asezat, dupa cum mi s-a zis.
- Locul tau preferat e aici? Deci esti normal... am glumit uitandu-ma in jur si mi-am sprijinit spatele de trunchiul copacului.

Isi dadea ochii peste cap la fiecare parere de a lui, insa nu comenta, avea lucruri mult mai importante acum la care trebuia sa se concentreze. Impulsivitatea nu l-ar fi ajutat acum in niciun fel. Cand ajunsesera, deveni mai incordat, mai ales cand barbatul se aseza asa cum ii spusese.
-Defapt, asta nu are nicio legatura cu locul meu preferat.
Taboo scoase un sunet masculin din gat, dupa care se repezi spre Magnet, lasandu-se in genunchi si prinzandu-l de par.
-Asta e locul unde noi doi vom avea mai multe de vorbit. Uite cum sta treaba... Pariez ca ai mai multi prieteni, fiecare cu puteri diferite ce m-ar putea ajuta. Daca ai de gand sa negi, sa stii ca nu te voi inghiti vorbele tale. Daca te descurci si singur, fara ei, cu atat mai bine. La subsol este o incapere incuiata cu usi de fier, la ceea ce te descurci tu cel mai bine. Inauntru sunt recipiente cu lichide ce iti imbunatatesc puterile. Nu stiu de ce, dar sunt interzise, iar acum, doar prin antrenament se cuvine sa mi le imbunatatesc.
Incepu sa il traga si mai tare, observandu-se in ochii lui un alt caracter, unul ce nu mai fusese prezent la el pana acum.
-Iar lenesul de mine nu vrea sa-si piarda atatia ani din viata invatand.
Avea nevoie de cateva cuvinte din partea lui, asa ca astepta sa vada ce are de zis. Se apropie mai mult de fata lui, clipind rar si ascultandu-i bataile inimii.
-Cu toate astea, ai si tu de castigat. Poti sa inveti manuirea cuielor, sau la ce prostii te mai pricepi sa faci.

Am clipit iarasi des cand mentiona ca locul lui preferat nu era aici. Deci era altul? Nu am putut medita oricum asupra lucrului acesta caci iar am zarit o schimbare radicala in comportamentul celui din fata mea. Il ascultam, mai ca razand la ceea ce imi spunea. Stiam de locul acela secret si de experimentele ce se faceau in el, dar evident ca nu doream sa ajut ca poate ruinam unul.
- Da, am multi prieteni care te-ar putea ajuta la asta. Nu aveam oricum de gand sa neg fiindca nu te vor ajuta niciunul, de asemenea cum nu te voi ajuta nici eu. Incaperea respectiva e facuta cu un scop anume. Nu am de gand sa intervin in experimentelor celor care au lucrat mult pentru ele. Plus ca daca ajunge pe mana ta, e clar ca nu iti vei controla puterea. Ti-au trebuit ani sa o manuiesti pana acum, crezi ca daca o vei avea mai multa iti va veni mai usor sa o manevrezi? Sunt interzise cu un motiv si oricat de rebel as fi eu nu as incalca regula asta din regulament.... i-am raspuns privindu-l fix in ochi, cum acesta isi dorise.
Insa m-am enervat cand m-a strans mai puternic si l-am prins de incheietura imediat, retragandu-ma in spate.
- Si ce-ai de gand sa faci atatia ani? Sa lucrezi? l-am intrebat razand, stiind ca lumea nu il va accepta si macar la academie avea de toate, pana si libertatea care ii trebuia cu atata disperare.
Am zambit in coltul gurii imediat ce imi comenta despre putere.
- Oricat de tentant suna, nu cedez. Stii ce alte lucruri mai sunt manuite doar din fier si metal? l-am intrebat rotindu-mi putin mana pana ce aparuse plutind deasupra lor cutite, sabii, doua topoare si cateva securi. Mi-am lasat palma in jos si au cazut toate in jurul baiatului, creind un fel de celula de inchisoare, in timp ce eu am ajuns pe partea cealalta numai bine.
- Daca as fi in locul tau, as renunta la ideea asta absurda si nu m-as duce nici macar personal... i-am raspuns ridicandu-ma de jos si incepand sa imi scutur pantalonii.

Nu-i venea sa creada ca Magnet nu fusese de acord. Se incrunta cand observa ca-l mai si bufnea rasul. Nu avea de gand sa-l ajute? Bine, atunci o facea oricum singur, gasea el alta cale.
Cand ii puse intrebarea cu alte lucruri manuite din fier si metal, nu o baga in seama la inceput, asta pana auzi sunetul cutiterlor si sabiilor ce se loveau unele de altele in spatele sau, care facura mai tarziu ca un fel de cusca. Evident, ii dadu drumul din par, miscandu-si ambele incheieturi din cauza presiunii.
-Hm! scoase un sunet din gat, lasandu-se in fund si ducandu-si mainile in spate pentru a se sprijini. Din pacate, celula ce se formase in jurul lui nu ii permitea pozitia de a se ridica in picioare. Cum de am reusit sa te enervez asa repede, domnisorule? continua cu o intrebare calma, urmarindu-i atent miscarile in timp ce se ridica in picioare. Nici de data asta nu putu sa nu-l admire... macar putin. Picioarele ii erau lungi, nici fragile, dar nici pline de muschi. Erau perfecte pentru a le desparti si a ... Scutura din cap. Nu-l mira faptul ca ajunsese sa se gandeasca la lucruri atat de perverse in situatii ca acestea.
-Haide! Doar nu ai de gand sa ma tii aici inchis, nu? Si presupun ca odata ce ai plecat mai departe de mine, sabiile si cutitele astea oricum nu te vor mai asculta si o sa cada toate. Ma insel? Pe langa asta, stii singur ca nu o sa-ti mai fac nimic atata timp cat ai spus ca nu ma ajuti. Nu am de gand sa te oblig... Nu stiu cand o sa ma ataci din nou.
Isi duse mainile spre obiectele ce faceau acea celule, incercand sa le miste, dar se pare ca nu se clinteau deloc, ba chiar reusi sa se mai si taie pe unul dintre degete. Il scutura, sufla in el si cauta prin buzunar un servetel, apoi isi infasura degetul cu acesta.

Nu intelegeam ce era atat de socant la faptul ca nu doream sa il ajut. Nu stia ca si el avea sa regrete mai tarziu daca facea asta? M-am uitat la el in timp ce isi dadea seama ca tocmai era inchis si ma miram ca nu avea sa ma mai atace cu o vorba mai dura decat cele pana atunci. L-am ascultat cand incepea sa vorbeasca, trebuind sa ma aplec oleaca si apoi sa-mi dau seama ca nu am facut celula respectiva suficient de mare incat sa ii permit sa se manifeste. Hey, doar academia avea mai multe lucruri mecanice, deci nici nu avea cum sa faca rost de mai multe.
- Se pare ca si tu mai ai un har... sa enervezi pe cei din jurul tau... i-am raspuns dand indiferent din umeri.
Cand m-am simtit pentru a mia oara analizat, am facut cativa pasi inapoi ca sa scap de asta. Era o tensiune imensa pe care o aveam in momentele de genul respectiv. Nu imi venea sa cred ca dupa baiatul ghicise slabiciunea puterii mele si mi-am lasat privirea in pamant. Era adevarat ce spunea, puteam controla lucrurile acestea numai daca eram in preajma lor. Mi-am incrucisat mainile la piept fiindca nu prea avem incredere deloc in cuvintele lui. Deabia in clipa in care l-am vazut ranit, mi-am inclestat pumnul si toate acele obiecte ascutite au cazut la pamant, in jurul lui.
- Nu prea am incredere in tine... i-am rescunoscut, totusi lasand unul dintre cutite ca inca sa mai pluteasca.

-Daca tu il consideri har, atunci ma bucur pentru asta.
Folosi unul din zambetele sale sarmante dupa ce rosti aceasta replica si il mentinu pana ce toate cutitele cazusera, reusind sa il elibereze. Pe ultimul il observa de abia cand se ridicase in picioare si incepu sa isi scuture pantalonii in partea din spate ce se umplusera cu pamant uscat.
-Nici nu ai vreun motiv ca sa ai incredere in mine, dar ai putea sa intelegi ca nu am de gand sa te oblig, cersind ajutorul. Mi-am incercat norocul.
Incepu sa faca cativa pasi spre Magnet, urmarind cu coada ochiului cutitul ce ramasese in posesia lui ca nu cumva sa-l atace. Oricum, acum nu avea garda jos si era pregatit sa fuga in spatele copacului, al lui, sau oriunde altundeva numai sa scape de cutitul ala nenorocit in cazul in care era manuit sa atace.
-Ti-am citit expresia in momentul in care m-am ranit. Tu m-ai eliberat pentru o simpla taietura si vrei sa cred ca ma poti omori cu aia? zise, referindu-se la obiectul din fier.
Intinse mana ranita spre el atunci cand ajunse atat de aproape pentru o strangere.
-Ce spui daca am deveni prieteni, Magnet? Macar putem incerca.
Nici de data asta nu isi lasa garda jos. Reusi sa auda sunetele mutantilor ce exersau in sala de antrenament, in rest, in curte era liniste.

Inca ma putea uimi cum de zambi atunci cand nu i-am zis tocmai un compliment. Eu mi-am exersat ironia atat de bine incat nici nu mai era recunoscuta? L-am privit in timp ce acesta isi scutura pantalonii si se ridica. Bine, nu era afectat atat de tare, dar ma panicasem eu prea mult. Am lasat cutitul mai jos cand incepuse sa vorbeasca, insa tot nu i-am dat complet drumul din plutire.
- Ti-ai incercat norocul? l-am intrebat confuz. Ma intreb ce faci atunci cand chiar rogi frumos. Il pui intr-o camera de tortura?
Am observat si ca dintr-o data era precaut, parca stia ca nu mai glumeam. Nu eram chiar atat de calm incat sa pot suporta prea multe. Nu prea eram uneori mandru de asta, dar vad ca in astfel de situatii se numara printre calitati. Din nou ma citise bine si imi uram propria ingrijorare cand mi-a mentionat de taietura. Drace, nu era deloc ranit cum merita si eu mi-am facut griji pentru nimic. Si oricum nici nu puteam sa asasinez un seaman de al meu, o faceau destui ceilalti. Am privit cutitul si l-am lasat sa se aseze pe iarba.
- Da, asa e. Nu as fi facut-o... i-am raspuns oftand vizibil.
M-am uitat la mana intinsa in fata mea si apoi inspre chipul lui sa imi dau seama daca glumea sau vorbea serios. Oricum eu nu eram atat de bun la citit oamenii, iar asta ma facea sa fiu in orice clipa la pasii de dat inapoi.
- Credeam ca nu iti doresti sa ai prieteni... i-am zis incrucisandu-mi bratele la piept, dupa ce i-am dat mana din fata ochilor mei, caci chiar nu imi placea sa vad pe cineva sangerand.
- Mai bine ai merge la cabinet...! i-am zis mai mult ca un sfat decat o indrumare, desi stiam ca avea sa faca tot cum dorea muschii lui.

Dadu din cap negativ, exact ca un profesor ce isi invata elevul, iar acesta nu lua nimic in serios. Prietenia nu insemna mare lucru pentru el. Bineinteles, se baza pe incredere, era de acord cu asta, dar atata timp cat nu o primea, nu oferea nici el la randul sau.
-Nu e mare lucru, spuse calm, privindu-si mana data la o parte. Mai sangera putin, dar nu il mai ustura ca inainte. Am avut mai multe rani si mai grave ca acestea, dar totusi o sa merg la cabinet.
Accepta asta, insa nici el nu stia de ce. Poate ca il plictisise acest loc si avea nevoie iarasi de o schimbare, ceva nou?! Ofta si trecu pe langa el, facand mai multi pasi pana se indeparta. Daca statea putin sa se gandeasca, ranile deseori le lasa sa se vindece de la sine, ori umbla cu cateva pansamente dupa el, ceea ce il facu sa isi dea seama ca nu stie unde se afla cabinetul. Se opri, ofta lung si se intoarse dintr-o miscare cu fata spre celalalt. Fugi pana in spatele lui, il lua de talie, tragandu-l mai aproape, apoi ii sopti dulce:
-Ce ai zice sa ma insotesti? Chiar nu am habar unde se afla cabinetul ala de care zici tu.
Nu-i mai astepta vreun gest sau vreun raspuns. Il lua pe sus, ca pe o mireasa si incepu sa alerge cu el atat de repede incat ajunsera in fata academiei in mai putin de trei secunde. Acolo il lasa jos, uitandu-se fix in ochii lui. Nu statu pe ganduri si se apleca putin asupra sa, atingandu-si buzele cu ale sale. Gestul fu unic, pentru ca se simti intr-un fel curentat cand o facu, dar asta nu-l impiedica sa nu-si introduca limba in lacasul sau. O misca de cateva ori lasciv, gadilandu-i papilele gustative, apoi incheie sarutul si trecu spre gat, unde ii depuse altul, mult mai scurt. In urma atingerii sale cu buzele, lasase cateva urme de saliva ce i se pareau foarte incitante. Trecu cu degetele peste ele ca sa le stearga, apoi isi indrepta spatele si se uita peste el, spre coridor.

Nu ma asteptam sa imi urmeze sfatul si chiar m-a socat in clipa in care facuse asta. Iar ii vedeam o transformare abastractia in personalitatea lui, astfel incat incepusem sa clipeasc des din ochi. Chiar vorbea serios sau era un alt siretric? Mi-am scuturat capul, ca sa nu ma mai gandesc la asta, intr-un fel fericit ca nu avea sa se infecteze ceva ce i-am cauzat eu.
Nu m-am mai uitat cand avea sa se indrepte acolo. Ba, in schimb, am ramas in loc ca sa ma gandesc sa strang zarva pe care am creat-o. Nici nu stiam cum sa incep si cand am dat sa misc un obiect ascutit spre locul sau, m-am simtit cuprins la talie si un aer cald inabusindu-mi urechea. L-am ascultat, caci nu aveam incotro si l-am aprobat incet.
Apoi tot nu am avut timp sa imi asez lucrurile, caci eram luat pe sus pana la academie si la cat de repede alerga, atunci cand talpile mele au simtit din nou solul, capul meu imi vajaia putin de ameteala. L-am privit inapoi, dorind initial sa ii arat drumul spre cabinet. Dar m-am blocat imediat ce mi-am simtit buzele atinse si nu stiam cum de am deschis gura de la o vreme. Ceva clar era in neregula cu mine. Mi-am ferit gatul mai intr-o parte cand m-am simtit sarutat acolo si mi-am muscat buza inferioara. Ce era in neregula cu mine de ii acceptam asa repede sarutul dupa ceea ce facuse? Trebuie sa fiu chiar tampit.
Cand isi termina treaba, i-am urmarit privirea si mi-am amintit unde trebuia sa il duc. L-am prins de maneca si l-am tras dupa mine pe intreg holul acela, pana ce ajunseram amandoi in fata usii cabinetului si atunci i-am dat drumul.
- Aici e! I-am zis indreptandu-mi degetul inspre usa.

Tot drumul pastra tacerea, cu toate ca ii veneau o multime de replici in minte, se abtinu sa le mai spuna. Pe langa asta, ii venise si o intrebare ce avea sa o puna putin mai tarziu. Odata ajunsi in fata cabinetului, Taboo aproba din cap in semn de multumesc, lucru ce se intampla foarte rar. Intra inauntru, iar pe Magnet il lasa afara. Se gandea ca nu are ce sa vada, decat asistenta cum ii pune un mic bandaj pe deget, insa aceasta lipsea.
-Halal cabinet cand asistentele nu sunt prin preajma, mormai, asezandu-se pe patul cu cearsaful alb. Nu avea de gand sa mai astepte, asa ca trase cu cealalta mana neranita de usita unui sertar. Scoase apa oxigenata si un sul de tifon mai lung, apoi facu ce stia si el sa faca: sa-si bandajeze rana. Intr-un minut fu totul gata. Aseza lucrurile la loc si se ridica in picioare. Inainte de a iesi pe usa, se apropie de fereastra si suspina de parca gandurile ii fugisera undeva in trecut. Isi duse mana la frunte, privind spre copacul unde avusese locul incidentului, apoi rase. Isi folosi puterea incercand sa ii auda respiratia lui Magnet. Da, inca era dupa usa, asteptand, asa ca iesi si el.
-Gata. N-a durat mult. Sper ca asistentele astea de aici nu sunt platite asa bine. Nici macar nu sunt prezente la datorie.
Ii facu cu ochiul, apoi isi cobori ochii spre buzele lui. Se apropie incet, lasand cateva clipe de suspans intre ei.
-You said that you're a top... But your eyes, lips and your back disagree it.
Cu un zambet cuceritor ii zise aceasta replica, atingandu-i buzele cu varful limbii. O misca pe toata suprafata lor, lasand iarasi acele urme de saliva care, de data asta nu le mai acoperi cu degetele.
-Pari atat de inofensiv cand incerc sa te sarut sau... sa-ti fac mai mult. In spatele acestei inocente pun pariu ca arzi de dorinta.
Dupa asta tacu, lasand doar aerul cald ce ii iesea pe gura sa se mai auda. Defapt, el era singurul ce-l putea auzi.

Nu puteam intelege de ce tacuse baiatul pe tot drumul, dar nici ca am mai dat sa ma intorc ca sa vad ce are. Eram fericit cand cabinetul ma salva putin si cand acesta intrase inauntru, stiind ca avea sa fie bine dupa ce isi bandajeaza rana sangeranda. Credeam insa ca ochii imi joaca feste cand imi multumi indirect si dupa ce intra inauntru chiar m-am frecat la ei. Insa nu aveam cum sa fiu obosit, am dormit destul de mult in ziua respectiva. Deci nu aveam cum sa dau vina pe lucrul acesta. Am ridicat din umeri si am zis sa nu mai bag de seama.
Nu doream sa plec pana ce nu ma asiguram ca se rezolva problema. Iar totusi de ce stateam acolo in loc? Nici nu puteam intelege lucrul acesta. Mi-am lasat privirea in jos, ganditor ca statea cam mult acolo inauntru si ma gandeam sa apas clanta si sa deschid usa, dar atunci am zarit lumina apasandu-se peste parchet si stiam ca usa se deschise. Ochii mei ducandu-se inspre el si la degetul bandajat, rasufland usurat.
- Probabil sunt in pauza de masa... i-am comentat in legatura cu asistentele, ducandu-mi privirea intr-o parte.
Apoi imi spuse o replica ce mi-a facut sa imi inclestez putin pumnul. Nu eram deloc asa, chiar daca el ma vedea asta, doream sa ma intorc, insa cand se apropia de mine, ceva parca ma opri in loc. Singura diferenta ce o vedeam eu era faptul ca el era mai inalt si probabil mai inaintat in varsta. Nimic mai mult.
Cand mi-am simtit iarasi buzele analizate, mi-am pus degetele peste ele, apoi la comentul lui, am dat negativ din cap. Apoi mi-am dat seama cat de mult am fost privit si am inghitit in sec, astfel incat mi-am coborat mana. Cand mi le-am simtit alintate din nou nu am putut comenta. Cand se dadu putin mai incolo, mi-am aplecat din nou privirea.
- Pai normal, sunt baiat ca si tine si tu si eu stim ce ne place mai mult. Asta nu era atat de greu de ghicit.

Parea pierdut si uitat de orice instinct ce-l cucerise pana acum. Se uita la el cu atat dorinta incat, la un moment dat, nu-i mai asculta cuvintele si il lua din nou in brate ca pe o mireasa, fugind spre dormitorul lui, un loc epic in care se intamplasera multe. Cand intra in camera, inchise usa tare cu piciorul, apoi il aseza pe pat si se puse peste el. Ii era tare pofta sa-l guste si sa faca tot felul de chestii cu el, insa se simtea putin constrans de nesiguranta din privirea lui Magnet atunci cand ii spusese despre ochii si buzele lui. Incerca sa se dea jos, insa o dorinta si mai mare il atragea asupra patului.
Nu mai rezista si incepu sa il dezbrace ca un animal feroce, sarutandu-i orice bucatica descoperita de piele. Cand bluza fu de tot data jos, ii prinse ambele sfarcuri intre degete, jucandu-se vulgar cu ele.
-Mhh... Te vreau atat de mult. Pacat totusi ca suntem la fel, stii tu la ce ma refer.
Ii facu scurt cu ochiul, apoi reveni asupra nurilor intariti. Incepu sa ii linga lasciv, apoi vulgar, caci la asta se pricepea cel mai bine. Pe langa vulgaritate, era si violent, dar nu era cazul sa-si arate aceasta latura acum. Se gandise intr-un timp sa-l lege cu lanturi in caz ca nu ar fi vrut sa stea, insa nu avea de gand sa faca din asta un viol... Si oricum lanturile erau din fier, ceea ce insemna ca nu avea nicio sansa atata timp cat un mutant ce controla fierul se afla in patul lui.
Pana la urma se repezi si la curea, pe care o desfacu cu usurinta. Urmara nasturii, apoi trase de pantaloni in jos, descoperind boxerii. Ii saruta organul prin material, scotand un sunet masculin din gat.