Let It Burn ~

Tue,25 Dec 2023
h 23 : 19 min,54 sec p.m.


-Jung Yunho...alias Magnet... Rasfoiam paginile dosarului citind cu atentie datele despre presupusul" tradator".
Am simtit un nod in gat cand am vazut poza si am citit acuzatiile care i se aduceau. Il cunosteam bine, era unul dintre locuitorii campusului. Am lasat sa-mi alunece mana pe langa corp,dezamagita.
Magnet era rebel, distrat si mereu pus pe glume, mai ales atunci cand la micul de jun se juca cu tacamurile noastre invartindu-le pe sus iar ceilalti se chinuiau sa le recupereze. Se intelegea bine cu toti si niciodata nu se abatea de la misiuni..poate doar de la anumite reguli.. Dar in nici un caz nu as fi crezut ca ne-ar putea trada. Peste cateva ora aveam sa ajung in locul unde se presupune ca Magnet se intalneste cu adversarii nostrii, sau cine stie ce treaba are el intr-un depozit vechi si parasit.. Si totusi, Charles nu mi-ar fi dat o informatie eronata, deci este sigur ca Magnet pne ceva la cale si trebuie sa il opresc.
Timpul a trecut mai repede decat m-as fi asteptat. Am asteptat momentul cand au adormit toti si m-am schimbat in costumul specific noua,mulat ,elastic si sigur. Mi-am luat fisa cu mine ca sa nimeresc locatia.

Ochii mei se uitau cu atentie printre foile ce le rasfoiam la mine in mana. Treceam prin acele randuri de parca le stiam pe de rost. In mare parte, erau informatii obisnuite, despre o misiune, nu imi arata ca s-ar mai fi implicat cineva sau cum functiona lucru pe care trebuia eu sa il atac. Am inchis dosarul de plic in mana si am oftat, gandindu-ma ca din nou voi sta pana dimineata la asa-zisul meu serviciul.
- “Nu suntem si noi oameni? Nu sangeram atunci cand ne intepati? Nu avem aceleasi suflet, aceeasi inima ca a voastra?” mi-a trecut citatul pe care il zicea un vechi prieten cu atata inversunare. Inainte de o judecata sau de un proces legat de noi, el trebuia sa mentioneze despre un anume poet, ce vorbea despre noi.
Aveam pe mine un palton lung, negru, de piele, un tricou rosu si blugi negrii, la perfectie asortati cu tenisii. Eram imbracat pentru misiune chiar de dimineata stiam ca mi se va da una, mai devreme sau mai tarziu. M-am uitat la o bara de metal si mi-am invartit mana spre ea, facand niste semne astfel incat sa o pot indoi. Nu prea imi pasa daca era vreo conducta sau teava. Am pus ca magnetii din talpa pantofilor sa se ridice si sa ma zboare pana la depozitul parasit unde era vorba de misiunea mea. Am terminat repede de citit si am pus dosarul la buzunarul paltonului gandindu-ma deja ca se va deteriora cu misiunea aceasta.
Numai bine nu ajungeam ca deja am simtit gardurile electrice in apropiere. Astia chiar nu stiau ca nu au ce face cu metalul in preajma majoritatii mutantilor? M-am gandit numai sa se indoaie si asa am si facut, apoi am izbit usa mare de otel, deteriorand-o toata. Am mai mers putin si ma uitam in jur. Dupa informatii mi s-a zis ca in locul acesta era o inchisoare, unde se faceau experimente pe mutanti. Totul de la suprafata era ascuns. Insa nu vedeam nimic.
- Probabil informatiile au fost eronate... am soptit eu incet, incercand sa ma gandesc pe unde sa o iau in depozitul acela, deoarece erau mult holuri ce duceau in diferite directii.

Era o noapte cu luna plina, numai bine sa dezvaluie ascunzisurile din umbre. Am memorat locatia in minte si mi-am format o imagine vizuala asupra ei. Astfel receptand-o si instinctiv m-am teleportat imeidat acolo. Am ajuns pe balustrada unei ferestrei deschise ,agatandu-ma de ea. In camera din fatza mea era besna total. Am coborat si am aruncat o mica sageata de gheata care a lovit intrerupatorul si lumina s-a aprins. Dezastru ! Incaparea era razavita, de parca o lupta a avut loc acolo. Nu simteam nicio prezenta prin preajma asa ca am mers ,inalutrand cu piciorul resturile din calea mea. Am apasat usor pe clanta ca sa deschid usa fara sa scartaie, dar in acel moment am auzit un zgomot puternic de la parter. M-a luat prin surprindere, si se pare ca prada noastra abia ajunsese. M-am teleportat jos, ascunzandu-ma dupa un dulap imens din metal. Grozav ! Locul era in favoarea inamicului.
Mi-am furisat priviea ,observantu-l atent pe Magnet. Da..era aici, la aceasi ora cum scria si in dosar. Acum ma punea mai mult pe ganduri faptul ca ceva nu era inregula cu el. M-am incruntat gandindu-ma cum sa actionez. Am facut un semn cu doua degete, astfel incat sa-l inghet pe Maget pana la jumatate, imobilizandu-l. M-am teleportat in spatele lui,sprinjidindu-ma cu talpile de umerii lui si prinzandu-l cu mainile de gat.
-Hello...Magnet.Am zambit parsiv , accentuandu-i numele.
Am venit in fatza lui analizandu-l din cap pana in picioare.
-Plimbare nocturna?

Precum pluteam eu deasupra parchetului din ciment, nu am simtit nici o alta prezenta in jurul meu si am continuat drumul. Am luat-o prin locurile acelea ducandu-ma cand la stanga, cand la dreapta, deja eram la momentul in care vroiam sa sparg peretii, doar si acestia aveau in construnctia lor metalul. La un moment dat, total dezconcentrat la ce mai era in jurul meu, fiind sigur deja ca locul era parasit, singur, complet abandonat mi-am si intrerupt puterile, incepand sa merg, insa peste un timp, cand am mai incercat sa fac niste pasi, m-am simtit imobilizat jos. Am incercat sa ma misc si eram blocat, aplecandu-mi privirea am vazut gheata care imi sustinea picioarele.
Iata ca si se facea aparuta colega mea din academie si am privit-o prin ridicarea ochilor mei in directia sa, zambind si eu la randul meu.
- Salut Ice... am zis, deloc surprins de intrunirea noastra ciudata. Asa iti agati tu baietii? E grav, nu credeam ca ii sperii asa mult incat acestia incearca sa fuga de tine si trebuie sa ii imobilizezi... m-am jucat apoi si chiar am facut un bot de om suparat.
Am urmarit-o si atunci cand cobori de pe mine, simtind o usurare la umeri si am continuat chiar sa zambesc cand tanara incepea mica ei conversatie.
- Ai putea zice. La fel si in partea ta? Nu stii ca tinerele nu au voie sa iasa din casa atunci cand se apropie miezul noptii fiindca multe lucruri se pot intampla atunci, care sunt care mai de care... periculoase.. am lins buza mea si apoi m-am uitat spre usa metalica a unui dulap,am intins mana spre ea si am scos-o din balamale, ridicand-o in aer, de parca gravitatia nu exista si imediat am incolacit-o in jurul fetei, aducand-o in apropierea peretelui.
- Jucam schimb pe schimb? Eu iti dau drumul din stransoarea de metal, tu imi dai drumul din stransoarea de gheata. Cu cat ma tii mai mult cu atat – mi-am inclestat pumnul, iar usa parca se stranse si mai tare – stransoarea devine mai sufocanta. Ce alegi?

I-am dat tarcoale cand timp el isi tinea discursul plin de sarcams. Glumele lui tipice.
-N-ar fi cazul sa te imobilizez,nu-i asa? N-ai fugii de mine,nu-i asa? M-am apropiat de el, soptindu-i peste buze cuvintele si atingandu-le usor cu ale mele cand tanarul a format un bot dragalas de catelush cu ele.
M-am departat aruncand plictisica,spre geam alte cateva sagetatele mici care au trecut imediat prin sticla lasand gauri in urma lor.
Era prima data cand ma luptam cu el, cand aveam o lupta serioasa si acum simteam cum este sa fii adversaru lui Magnet. Nu m-am mirat cand usa aceea de metal se incolacise imprejurul meu,nici expresia fetei mele nu era schimbata.
-Par genul de fata lipsita de aparare? Am replicat eu , imitandu-i intentionat gestul ,si mi-am lins si eu buza de jos,ironic.
Usa este destul de grea,spre foarte grea, iar cand Magnet a strans-o mai puternic in jurul meu am cazut in genunchi ,incercand sa nu-mi pierd rasuflarea. Am ripostat adaugand inca un strat de gheatza pana la gatul lui, dar m-am oprit cand i-am auzit propunerea.
-Ce cauti tu aici, in depozitul asta urias si parasit? L-am intrebat,atintindu-mi privirea spre foaia inghetata din buzunarul sau care cel mai probabil detinea raspunsurile intrebarii mele.
L-am fixat cu privirea pret de cateva secunde.
-Am sa topesc lent gheatza de pe tine, daca si tu procedezi la fel cu metalul tau. Desi nu inspiri prea mare incredere.
Mi-am invartit degetul iar gheatza se risipea incet de pe el.
-Pffff, sper sa nu racesti dupa asta . Am spus eu,amuzata.

Mi-am dus privirea la buzele ei, cand respiratia ei le atinse pe ale mele si stiam ca ma uit de parca as tanji dupa un sarut. Ma juca usor si imi placea lucrul acesta. Am urmarit-o atunci cand inca se mai juca cu gheata si zambetul meu s-a mutat spre coltul gurii. Prin plictiseala aceasta putea arata prezenta noastra cel mai bine, dar nu am comentat. Nu as fi crezut ca orice i-as fi spus in acel moment ar fi dat roade. Am ridicat un ochi cand tanara incepuse sa isi linga buza si chiar ma gandeam atunci ca nu stia cu ce se joaca, ar fi ea gheata, insa focul tot arde. Parca aveam sange rece ca nu am slabit stransoarea nici atunci cand fata cazuse in genunchi si ii blocam putin sistemul respirator. Deja ma simteam eu rece si eram sigur ca daca eram imbracat mai subtire, in clipa aceea tremuram la culme.
- De ce te-ar interesa, micuto, asta? Nu stii ca cu cat stii mai putine, cu atat iti este mai bine? Am intrebat-o, facandu-i cu ochiul si speram ca in acelas timp si-a si primit raspunsul la intrebare.
Apoi mi-a venit ideea si am inceput sa clipesc des din ochi in clipa in care mi-am dat seama.
- Ai fost trimisa ca sa ma ataci? “Ce idioti si incompetenti sunt cei de la birouri.”
Am luat ca pe un compliment lucrul acesta cand mi-a zis de neincredere. Lucram mult ca sa nu ma puna cineva intr-o echipa, uram munca in echipa, deci numai bine, ma lasau pe mine singur, rezolvam treaba cu propriile prostii si nu cu prostiile altora.
Am inceput si eu sa slabesc stransoarea pumnului, iar usa se lasa imediat mai moale, trecand de lucrurile pe care o afecta. Ironia ei subtila era chiar dulce si imi dadea o senzatie ca stia sa se controleze, era stapana pe sine, nu e de mirare ca au trimis-o cei mari in misiune, poate pana la urma isi va castiga rangul bine-meritat de luptatoare.
- Am sistemul imunitar mai bun de atat. Nu iti face griji, am trecut prin mult mai rele. Si sa stii ca e dragut si naiv din partea ta sa iti pese mai mult de celelalte persoane din jur decat de tine insusi.
Din senin parca am auzit ceva miscandu-se si am incercat sa imi ascut simturile.

Nu suportam locurile inguste,si cu atat mai mult sa fiu prinsa de ceva, de unde nu pot scapa. Imi doream sa pot sa ma misc liber cat mai repde posibil. Imi placeau expresiile lui Magnet, ironice si pline de subinteles, amuzante si provocatoare. Imi placea sa ma 'joc' dar ma cam abateam de la misune si asta nu era bine. Totusi, ceva era putred la mijloc. Cum obsinuia un coleg sa tot spuna, i-am preluat replica.
Am facut ochii mari cand am auzit ca imi spusese "micutzo". Mi se parea numai mie sau cumva era doau cu doi ani mai mare decat mine.
-Micuto? Tocmai mi-a zis ," micuto"? Ti se pare ca esti prea mare ? L-am fixat cu privirea caci deveneam iritata cand cineva se lua de mine asa. Am scapat un marait printre buze si apoi mi s-a afisat un zambet ironic pe chip.
-Mie imi pare ca ne potrivim chiar. Am inceput sa rad ca sa isi dea seama ca era doar o gluma, pentru a mai destinte atmosera si poate cu ocazia asta si stransoarea.
-Nu-i nevoie sa fii atat de grijuliu, imi place sa aflu tot mai multe. Am oftat cu o dezamagire fals pe chip, privindu-l pe sub gene pe tanar.
Hhmm, ma descoperise. Dar nu era atat de greu sa-si dea seama ca ma aflam acolo chiar pentru motivul de a-l ataca. Doar nu se inatmapla sa frecventez zilnic localuri parasite in cautare de probleme.
-Ce deductie ...nici nu era evident,nu-i asa? Si tu esti aici tot din acelasi motiv, sa inteleg,nu? Mi-am muscat obrazul iritata caci primisem pentru prima oara date gresite. Cum era posibil asa cv?
-In cazul asta, ar fi bine sa imi dai drumul de tot,cum o sa fac si eu cu tine. Mi-am strans pumnul concentrandu-ma la el, si topind gheata repede dar cu grija sa nu ii fac probleme circulatiei.
M-a amuzat replica lui, trebuia sa ma tina la curent cu faptul ca sunt "naiva"sau in fine, asa cum credea el .
-Am vrut doar sa fiu politicoasa. Am spus eu indiferenta.
I-am observat miscarile agile si mi-am dat seama ca ceva i-a atras atentia. Mi-am ridicat privirile in locul unde se uita si el si am observat o camera de supravheghere functionabila. Ciudat, parca era parasit locul asta. Mi-am indreptat privirea spre el nedumerita ,parca asteptand sa actionam cumva.

Mi-am dat seama ca replica mea o cam deranjase putin si cred ca din nou am mascat un zambet in coltul gurii, unul mai sic decat celalalt. Oh deci se pare ca si ea avea un punct sensibil, pana la urma toti il aveam, unii il recunosteau mai putin, altii mai multi. Imi placea mie sa iau oamenii cu vorbe din astea mai subtile, chiar daca pe ceilalti ii deranjau, mie nu imi pasa.
- Mi se pare ca am mai mult experienta decat tine in misiuni, atata tot si chiar cred ca acesta nu e un teren pentru fete, fara suparare. Nu ma indoiesc de puterile tale, insa ma indoiesc de capacitati... am soptit incet si am privit-o direct in ochi, incercand sa imi dau seama daca i-a trecut inceputa suparare sau nu.
- Si eu cred ca ne-am potrivi. Asta daca nu incercam sa ne omoram, am face o echipa perfecta... i-am zis, facandu-i cu ochiul extrem de incet si im afisam zambetul caracteristic, acela pervers si putin parsiv.
- Stii cum se spune, nu-i asa? Curiozitatea a omorat pisica si ar fi pacat ca rudele, prietenii sau ceilalti apropiati sa nu iti mai vada chipul acela alb ca laptele, bine prins, intre perdeaua de par rosie precum sangele. Nu crezi? Eu, daca as fi in locul tau, nu m-as risca sa stric o asemenea frumusete... incercam eu sa o iau cat de cat cu dulcegariile.
- Sincer nu era chiar evident motivul pentru care ai venit aici din primele tale vorbe, dar am incercat sa vad cum merge daca aprind focul cu foc. Imi pare rau, daca crezi ca sunt aici din motivul sa te atac, dar eu am fost trimis cu o misiune serioasa, nu datorita faptului ca trebuie sa imi atac colegii. Stii asta? Si totusi nu as putea crede ca esti printre aceea care ataca, fara intrebari. Tu chiar mai ai nevoie de antrenament, ce-ar fi sa te intorci la baza si sa ma lasi pe mine sa-mi fac linistit treaba?
I-am desprins imediat complet usa cand si gheata de pe mine disparusera.
- Fii asya cu cine trebuie, nu cu cei de teapa mea. Noi nu prea meritam politetea, in cazul in care nu ai observat lucrul acesta.
Am putut observa cum privirea ei o luase in directia viziunii ochilor mei si a putut zari si ea camera de supraveghere. Nu prea era corect, de ce sa ma incurce pe mine un incepator? Insa se pare ca nu aveam de ales si trebuia sa o iau cu mine in misiune. Inca am mai lasat usa sa pluteasca si am facut un semn cu mana, incat aceasta se duse in directia camerei, izbindu-se de ea si spargand-o.
- Se pare ca trebuie sa te iau cu mine. Nu am de ales, hai sa vedem ce iese din asta... i-am zis, inmanandu-i dosarul din buzunarul paltonului meu. In cazul in care vrei sa stii mai multe informatii, citeste asta si apoi sa imi zici de neintelegeri, totusi ai grija ca din cate ai vazut, cam suntem supravegheati.

Mi-am ascutit privirea urmarindu-l nemiscata. Hm ! Aceasi veche atitudine de mascul alfa pe care o avea dintotdeauna,incerca si acum sa isi etaleze sarcasmul. Mai ca imi venea sa rad caci eram obisnuita cu el ,intr-un fel. Nu prea ma afectau glumitele lui, dar era amuzant sa fac pe suparata.
-Daca nu-i teren pentru fete, tu ce cauti aici? M-am prefacut ca ma gandesc la un raspuns pentru aceasta intrebare, mangaindu-mi barbia si afisand un zambet inocent pe fatza.
-Si iti zic sa nu ma subestimezi,nu stii de ce sunt in stare, nici n-ai prea avut ocazia sa colaborezi cu mine pana acum,in misiuni. I-am facut cu ochiul si am facut gestul cu degetul in semn de "ntz ntz ntz"
Ii ascultam replicile in continuare distrasa de imprejurari. Analizam fiecare lucru din camera cu precizie si imi parea ca mobila distrusa nu a fost distrusa de multa vreme. Mi-am oprit privirea putin uimita asupra lui cand incepuse sa vorbeasca dulce . Nu am putut sa nu-mi stapanesc zambetul amuzant pe chip. Oww, se pare ca vedem si o alta latura a lui Magnet? Am facut un semn cu un deget, ca si cum as taia ceva prin aer cu el si imediat i-am asternut peste buzele lui Magnet o foicica de gheatza, apoi m-am teleportat chiar in fatza lui, atingandu-mi nasul de al sau.
-Asta e felul tau, dulce... de a spune "nu te baga in treaba mea"? Pentru ca este cel mai probabil sa nu te ascult. Mi-am lipit buzele de ale lui iar cu ajutorul respiratiei am topit ghetza imediat.Am mai ramas cu buzele peste ale lui, muscand usor de cea de jos in timp ce il priveam tinta in ochi. M-am teleportat imediat deasupra lui ,ajungand suspendata, in maini pe umerii lui ,tinandu-mi echilibrul cu picioarele putin arcuite in aer ,iar parul meu cadea lin peste chipul sau. L-am strans de umeri cand i-am auzit afirmatia .
-Spune-mi ce treaba ai ! Mi-am indoit mainile pana am ajuns cu chipul in fatza lui. L-am privit serioasa , desi ma amuza sa ii vad farza invers.
-Am primit ordin sa vin aici, special pentru tine pentru ca in dosar esti numit "tradator" dar totul pare o confuzie mare. Mi-am dat picioarele pe spate,coborand-le incet in jos pana mi-am impins mainile in umerii lui si am sarit in spate,facand o rotire in aer, am ajuns in picioare pe podea.
-Mda..nu esti foarte politicos, ntz ntz ntz...Am zis total dezconcentrata pentru ca eram mai mult atenta sa imi asez manusa la loc.
M-a iritat putin oful cu care m-a "acceptat "in misiune. Am luat dosarul din mana lui si l-am analizat. Mi-am mijit ochii cand am vazut ca mai jos scria ceva despre experimente pe mutanti. Imi mirosea a misune serioasa, si aveam se colaborez cu un senior. Nu puteam sa imi stapanesc sclipirea din ochi din cauza entuziasmului. Am analizat harta si locurile unde presupuneam ca aveau sa fie alte camere de supraveghere. M-am indreptat spre usa, ascultand sa vad daca nu cumva era cineva pe hol. Dar pustiu. Cand am apasat pe calnta m-am uitat spre Magnet si i-am facut semn sa se apropie.
-Ai grija sa nu ramai prea in urma. L-am tachinat eu , era prea greu sa ma abtin sa nu o fac. L-am apucat de mana si ne-am teleportat imediat langa un perete de la subsol. Bezna, ne trabuia Park aici.Abilitatea lui era focul, total opus mie, si exact asa ne si intelegeam. Se auzea un zgomot de masinarii din capatul tunelului .
-Locul asta e mai mare decat mi-am imaginat..sau decat arata pe harta asta.

Mi-a venit sa o pocnesc atunci cand imi schimbase sexul si asta chiar m-a deranjat la culme. Am incercat sa imi suprim furia printr-o strangere a pumnului, ca sa nu aduc o bucata de metal sa o fac atunci sa i stranguleze gatul. Ice, era chiar o femeie ce se juca bine cu vorbele si bine cu nervii. Nu observasem asta pana acum. Nici nu am vrut sa observ poate. Era interesanta, trebuia sa recunosc. Probabil nici nu suporta sa piarda in competitii de vorbe. Doar am zambit incet si nu am mai comentat la prima ei intrebare.
- Fara suparare, dar nici nu vroiam sa am ocazia sa colaborez cu tine, in misiuni. Nu stiu cum sa iti zic, insa eu pana acum am fost trimis singur. Sunt un lup singuratic. Si am facut treaba foarte buna. As fi preferat sa fiu singur si de acum incolo, caci nimic nu poate iesi bine din munca in echipa, crede-ma. La final va ajunge unu ranit si o victima va trebui sa fie carata acasa... am soptit incet, pe un ton mai trist decat am vorbit pana atunci si mi-am adus aminte cat de bine lucram eu cu partenerul meu pana ce l-am pierdut pe acesta in misiune. Imi tremuram buza numai de la emotiile acumulate. Dar stiam – nu e timp de asta acum, e momentul sa ma concentrez asupra primului lucru la care am venit si asta aveam de gand sa fac.
Dupa stiam ca am ignorat complet urmatoarele gesturi facute de tanara roscata. Chiar nu consideram acesta un teren pentru fete, dar stiam ca nu avea sa iasa nimic bun daca ma certam cu una. Am oftat si mi-am dat privirea in fata, lasand complet suflu cald din gat sa iasa afara.
La un moment dat am simtit ceva extrem de rece la buzele mele si cand am dat sa ma uit, mi-am dat seama ca iar ma acaparase cu o bucata de gheata. Nu puteam comenta nici nu aveam cum si i-am ascultat replica ce si-o dorea sa mi-o zica cu atata inversunare. Am aprobat din cap, ca sa ii raspund totusi la intrebare si apoi am urmarit-o cu privirea. Era dulce chiar tot ce comenta pana atunci, totusi ar fi frumos sa nu ne mai jucam cu puterile noastre unul asupra celuilalt. Cand isi lipi buzele de ale mele am ramas uimit si chiar si atunci cand gheata se topise, buzele mele erau deschise din cauza socului. Ce tocmai se intampla? Am vazut eu bine sau tanara se juca cu seductia asupra mea? Insa, daca era sa recunosc, cam imi placea, pana si joaca mea cu buza de jos ii placea si imediat disparuse. Da asta era chiar tipic si specific tuturor fetelor sa fuga de mine.
Nu i-am raspuns nici cand ma intreba de ce treaba aveam eu acolo, oricum avea sa afle curand, daca nu ma inselam.
- Sunt numit cum? Am intrebat asa nervos, incat am izbit un pumn in perete si am reusit sa ii las acestuia o amintire frumoasa, l-am spart mai mult decat necesar.
- Uite ce cred eu. Cei de la birouri nu au stiut cum sa imi dea mie partener si au scris asta ca sa vii aici pana la urma. E o tehnica ce vad ca da roade, insa eu zic sa renunti repede la ea, te vor trage pe sfoara foarte usor.
Am urmarit-o atunci cand facea joaca ei de gimnastica si imediat am afirmat:
- Te misti foarte bine, recunosc, imi cam place.
Am lasat-o sa citeasca dosarul in timp ce eu am facut alte semne cu mainile si am ridicat cateva cuie in aer, facandu-le sa se roteasca pe podul palmei mele. Cand ma prinse de mana, am scapat complet cuiele si nu am mai zarit nimic, deoarece nu se mai lumina incaperea unde tocmai intrasem. Eram putin furios, fiindca facuse o miscare total necalculata si imi venea sa ii zic despre faptul ca cine stie unde ne-a adus. Dar am tacut, am jignit-o destul pentru o seara, consideram eu.
- Auzi daca totusi mai erau camere de supraveghere aici ce aveau infrarosu in ele si stiai asta, faceai acelas lucru? Si de unde avem noi garantie ca nu ne-ai teleportat spre o chestie unde sunt arme, care mai de care, indreptate spre noi? Am oftat din nou.
- Asta e din cauza ca sunt camere ascunse. Lucruri care nu se arata pe harta. E o baza secreta, cum altfel crezi ca isi pot face ei experimentele in liniste? Am intrebat-o pe partenera mea si am facut iarasi semne cu mainile, facand ca doua bucati de metal sa se izbeasca una de alta, creind scantei, dupa am luat dosarul ce il avea Ice si l-am pus intre metalele ce se ciocneau pana acesta lua foc. Ca in final sa pun totul intr-un cocon de metal, pentru a mentine flacara si asa am improvizat o torta.
Am dat lumina in fata ca sa se vada mai bine lucrurile de acolo. Eram intr-o incapere mai uda, deoarece pe jos era numai apa, in acelas timp, in apa, erau numai cabluri ce duceau toate spre o alta incapere. Putin mai incolo am putut zari ceva de sticla, suficient de mare incat sa incapa un trup in ea. Am oftat, iar cand am dat lumina mai sus am putut observa alte camere de supraveghere.
- Te descurci tu cu ele? Am intrebat-o incet pe tanara in timp ce eu ma uitam la cablurile de pe jos, ce aveam de gand sa le urmez ca sa aflu unde duc.

-Uuuuu..Am fluierat eu caci se pare ca se cam atacase la vorbele mele. M-am uitat serioasa la el apoi am inceput sa rad. Zambetul acela de pa chipul sau se putea observa usor ca era fortat. Ma gandeam ce avea de gand sa imi faca..sau mai bine sa nu stiu. Nu voiam sa il provoc, dar nu ma puteam abtine sa il las sa castige, plus ca deja ma subestimaze mai mult decat era nevoie si totusi imi pastram calmul. Am strans din dinti putin incordata cand imi vorbea de faptul ca nu ii convine ca eram si eu acolo. Asta ma determina sa vreau mai cu foc sa raman. M-am apropiat de el ,zambind incruntata.
-Nu mai fi asa incapatanat . Am zis eu impingand degetul aratator in fruntea lui si zambindu-i. O data si o data tot trebuia sa am prima mea misiune serioasa, ghinionul tau ca te-ai procopsit cu mine. Fie ca-ti place sau nu, acum accepti. Nu te gandii eu sunt prea incantata sa fiu aici cu tinei. Fatza mea devenise acum serioasa. Nu stiu ce lucruri neplacute ti s-au intamplat cu munca in echipa dar asta nu-ti permite sa ma tot subestimezi. Am marait eu, apoi am afisat un zambet pe chip, sperand ca totul e clar acum.
Restul jocului meu il cam lasase fara cuvinte, parea putin uimit exact asta si doream. Nu aveam de gand sa isc o bataie cu el si nici sa-l las sa ma "bata" nici prin cuvinte. Nu ii eram inferioara asa cum probabil ca el ma considera.
A evitat sa-mi raspunda la prima intrebare si nu m-am mirat. Nu imi zicea oricum multe lucruri deci un raspuns in minus era nimic. S-a enervat cand i-am spus cum era el numit in actele mele, iar pumnul izbit in perete m-a cam facut sa tresar.
-Owowowow, usor, durule , nu contribuii si tu la demolarea cladirii. Am zis eu razand. Explicatia sa ma facea sa ma uit putin spectica la el. De ce rezuma totul numai la persoana lui. In timp ce vorbea il analizam lent in intregime. Atitudine, muschi, si un stil vestimentar super. Arata ca un super erou, asta daca ii evitai atitudinea superioritara.
-Da, cu siguranta asta e explicatia. Le era frica sa nu ii faci placinte de metal daca iti dadeau un ajutor si s-au gandit sa creeze confuzia asta. N-am ce spune. Am comentat eu ironic, fara sa-mi retin zambetul la fel.
-Pot sa ma misc si mai bine de atat, i-am facut eu din sprencene, dar n-ai sa vezi tu. Am zambit cu subinteles.
Ajunsesem pe culoarul care ducea intr-un laborator dubios. Am observat eu ca se abtinea din greu sa nu imi comenteze fiecare miscare si mi-am dat ochii peste cap. Nu a durat foarte mult pana ce a inceput cu critica.
-Nu ma mir ca lucrezi singur, comentezi prea mult. Am zis eu cu un ton dojenitor. Lucrul uimitor a fost ceea ce a putut el sa faca din dosarele lui si niste placute de metal. Nu m-am putut abtine sa nu scap un "wow"printre buze. Era ceva ce eu nu puteam face. Pe jos era ud, dar lichidul nu era incolor, nu parea sa fie apa. Cand mi-a spus de camere, am actionat imediat, inghetand toate camerele deodata. Am vazut acea capsula mare, unde ar fi incaput o persoana,dar nu era nimic. M-am apropiat sa ma uit cu atentie.
-Cine a fost aici, oare a evadat sau cineva l-a dus in alta parte? am intrebat eu in timp ce testam acel lichid lipicios intre degete.
Mi-am format un podium de gheata pe care urma sa inaintez ca sa nu ating lichidul unde se aflau claburile. Unele pareau sa mai scoata scantei.
-Te sfatuiesc sa faci si tu la fel, ar fi bine sa fii precaut. Am urmat drumul caburilor care se imbulzeau unele peste altele cu cat ne apropiam mai mult. Pe langa pereti se aflau mai multe capsule de genul, majoritatea erau sparte.
-Probabil ca au vrut sa evadeze..am spus eu cu o voce stinsa.
M-am oprit cand vazusem in fatza o luminitza albastruie si se auzeau niste voci. Era o usa de metal,putin intre deschisa . Nu era nevoie sa ne apropiem ca sa auzim ce se vorbea. Ecou peste tot.
-Nu functioneaza, spusese o voce alarmata.
-Administreaza-i celalat ser ! Acum am spus !! De ce nu faci nimic?! O alta voce tipa,dar mai subtire.
Am incremenit cand am auzit tipatul, parea ca il implora. M-am uitat la Magnet nedumerita. Ceva s-a spart ,iar imediat am auzit un mormait de durere. Simteam cum imi pulseaza sangele in vene . Era clar ce se petrecea acolo..
-L-am anesteziat..asta chiar ne face probleme, trebuie sa il ducem inapoi.
-Dar este ranit..S-a auzit o voce de femeie.
-Lasa-l aici, numai are rost, leaga-l bine, am terminat pe azi....Fa ce ti-am spus !!
M-am apropiat de Magnet asteptand sa vad cum doreste sa actioneze, acum sau dupa ce pleaca. Cineva era acolo si avea nevoie de ajutor. Desi mi-as fi dorit la nebunie sa ii inghet pe dunauntru pe cei care a facut asta.

Nu stiam cum sa ii zic mai repede “termina” cand aceasta inca se mai juca cu sistemul meu nervos. M-am decis sa o ignor, sa vad daca merge metoda aceasta. Dupa cum imi zicea un prieten de multe ori “ignoranta e cea mai puternica arma”. Am tacut si mi-a muscat buza de jos. Cand imi izbise degetul in frunte m-am incruntat complet. Aici chiar nu doream sa se mai atinga, asa ca i-am ferit imediat mana din preajma chipului meu. M-am intors complet spre ea si am ridicat din umeri. De ce erau femeile atat de incapatanate? Eu chiar nu doream sa mai trec printr-o pierdere sis a traiesc toata viata mea cu a doua vina.
- Treaba ta, faci cum vrei... am zis in tot tacamul si am dat inca o data din umeri, mai indiferent decat data trecuta. Si sa stii ca nu e vorba despre faptul ca te subestimez... am incheiat discutia si mi-am vazut de misiunea principala pentru care am venit.
- Cladirea aceasta oricum va sfarsi printr-o explozie deci daca ii mai fac eu niste remodelari ce ar fi urat in asta? Si tu cumva incerci sa te pui in competitii cu mine la ironie? De ce? Te simti dupa mai bine daca ma invingi? Vezi, imi arati doar un alt lucru lipsit de tact. Iar despre miscarea ta cu mai bine de atat, te felicit, imi pare rau ca mi-ai zis-o doar ca sa ma amagesti. Nu stiu cum sa iti zic insa nu vreau sa mai continuam discutia inutila, mai bine ne-am face treaba si am pleca de aici pana nu suntem amandoi prinsi.
Am analizat cu grija si atent laboratorul in fiecare detaliu.
- Uite ce e ti-am dat suficiente sanse sa pleci. Tu ai ramas, ti-am zis de atatea ori si faptul ca eu comentez e pentru greselile care nu au ce cauta in misiune, ar trebui sa o lasi mai moale cu ele.
Cand isi facuse treaba cu camerele deabia atunci trebuia sa recunosc ca o apreciam cat de cat. S-a putut descurca aici. Poate va fi folositoare si mult mai tarziu. Imaginea din fata noastra imi provoca o mica greata si nu puteam sa neg, dar ce imi imaginam eu nu era deloc realitatea incantatoare care mi-a zis-o tanara.
- Orice sau oricine ar fi fost acolo, nu a mai supravietuit. Nivelul lichidului ce se afla peste tot in camera asta se putea afla si in acesta sicriu de sticla si nu cred ca exista vreo persoana sau vreun mutant cu puterea supravietuirii atat de mare.
Am urmarit-o in precautia ei de a evita cablurile si era un alt lucru de apreciere. Avea dreptate, era si timpul sa ma ridic eu de acolo. Am creat un camp magnetic peste tot in jurul meu si m-am ridicat din aer, evitand complet materialul de jos. M-am uitat si eu la capsulele sparte si nu mi-am putut imagina prin ce chinuri groaznice ar fi putut fi pusi semenii nostrii in acele capsule. Oh si erau atat de multe la numar. A adunat jumate de planeta cu mutanti?
Cand ne-am apropiat suficient de mult de sursa, m-am lasta uimit total, ba putin mai si panicat cand mi-am inchipuit chinul ce se desfasura pe cealalta parte. O furie ciudata ma cuprinse si doream deja sa omor pe oamenii din incapere.
- Tu te ocupi de cei doi si eu il scot din experiment. Esti de acord? Apoi va trebui sa il ingheti putin ca sa-l trezesti din anestezie si el sa ne conduca inspre ceilalti. Sunt mai mult ca sigur ca nu e singurul de aici... am vorbit pe un ton soptit, incat sa nu ma auda decat partenera si nu restul din incapere. Poate chiar avea de gand sa iasa bine lucrul acesta.

Nu voiam sa il enervez pe Magnet. Dar se pare ca reusisem. M-am bucurat ca in cele in urma l-am determinat sa ma accepte cu greu ca si coechipiera. M-am simtit invingatoare, chiar daca el acum facea pe indiferentu cu mine. Se parea ca vorbele mele, mai mult sau mai putin ironice, il ajunsesera ..la nervi. Nu am mai comentat. Obtinusem deja ce voiam. O misiune asa cum am visat.
Comentariile care au urmat din partea lui m-au facut doar sa zambesc siretic. As fi putut continua batalia de cuvinte, si l-as fi enervat in continuare, dar acum ma concentram tot mai mult pe misiune. Eram curioasa.
-Bucurate ca esti un mentor pentru mine acum. Am zis eu zambindu-i increzatoare.A fost tot ce am putut sa ii spun. Daca continuam cu "nu, nu plec"nu isi avea rostul. Era mult mai bine sa ii dovedesc ca nu renunt asa de repede. Aveam destula incredere in mine ca nu am sa cedez in misiunea asta. Si nu va fi ultima mea misiune periculoasa.
Nu stiu de ce, sau in ce fel, dar voiam tare mult sa ii dovedesc ca pot mai mult decat crede el. Eventual scuze pentru micile jigniri dar stiam ca asta nu se va intampla. Nici nu aveam pretentia asta.
Imaginea era de-dreptul sinistra. M-am infiorat cand a spus "sicriu de sticla". De ce era nevoie de asta? Care le de scopul? Oamenii si cu perceptiile lor inferioare. Am zambit incantata ca imi urmase sfatul si se ridica deasupra podelei. Fatza lui era alba ca varul. Era ingrijorat , cu siguranta a avut de aface cu mai multe lucrui de genu, nici nu vreau sa imi inchipui. Mi-am primit ordinul si am dat din cap aprobator. M-am lipit de perete uitandu-ma la cei doi doctori , ce cred ca erau,imbracati in halate lungi si schitzau ceva pe un dosar. M-am aplecat pana am atins podeaua si am inghetat-o pana la ei. Le-am acoperit si picoarele ,incet , fara sa realizeze. Femeia s-a uitat in jos , panicata si a scapat pixul din mana, apoi s-a uitat la in spate speriata.
-Ce se intampla?! A tipat ea agitata,incercand sa se miste.
Am zambit incruntata. Imi placea panica asta a oamenilor. Fara sa mai stau pe ganduri am actionat si i-am inghetat pana la gat, foarte bine. Am creat in jurul lor un cub de gheata transparent, ca sticla, iar din pereti si tavan ieseau zeci de sageti din gheata foarte ascutite si foarte aproape de fetele lor. Nu le-am acoperit fatza , meritau sa se chinuie putin, in timp ce gheatza ii patrundea pe dinauntru. Am deschis usa larg si m-am uitat la ei nervoasa. Barbatul parea revoltat, fapt care m-a scarbit. Am strans pumnul puternic, iar urechea lui a inghetat atat de rapede ca a cazut pe podea facadu-se bucati. A scos un tipat puternic iar eu i-am lipit buzele intre ele cu gheata. Era imposibil acum sa si le desprinda fara sa se raneasca.
-Ii las asa? Vrei sa le pui ceva intrebari sau ii fac bucati? L-am intrebat eu pe Magnet serioasa, in timp de ma uitam la ei si vedeam frica pe chipurile lor. M-am teleportat langa patul de metal. Era un tanar acolo plin de ciatrice pe abdomenul dezgolit.
I-am atins pielea si frigea. Mi-am intins mana peste corpul sau incet ,incercand sa il racesc putin si sa ii reglez circulatia sangelul. Parea ca functioneaza ideea lui Magnet. M-am uitat la el putin ingrijorata..

Ma intrebam daca realiza ca atata timp cat va fi in echipa cu mine, nu e un castig ci mai degraba o pierdere? Mai devreme sau mai tarziu, avea sa afle asta. Speram doar sa nu o marcheze atat de tare incat sa dea bir cu fugitii imediat ce va prinde rangul de senior. Dar asta era, destinul i-a pus pe cei de la birouri sa fie atat de idioti si sa imi trimita mie un boboc in misiune. Ce naiba? Nu stiau asta ca se poate mai bine de atat?
- Nu ti-ai gasit cel mai bun mentor... i-am intors-o si pe aceasta.
Nu stiam de ce se lasa greu, nu era o competitie de care ai putea sa fii mandru, ci mai degraba era cam greu de respectat regulile. Aceasta incapatanare a fetelor nu cred ca am fost dat sa o inteleg, dar bine, doar nu puteam sa o leg de catuse si sa o pun intr-un loc, poate era mai bine o stiu in preajma mea. Voi face tot ce pot pentru a ramane protejata. Macar sa stiu ca am facut tot ce am putut, chiar daca stiam ca e mult mai bine pentru ea sa plece, insa nu aveam puterea de a-i controla mintea. In momentele acestea, o putere ca asta, ar fi complet folositoare. Cine stie poate chiar avea sa ma surprinda pe teren deschis.
- “ Am sperante prea mari...” am realizat si am tacut imediat.
- Oamenii se tem de ceea ce nu inteleg… am incercat dupa sa o lamuresc cu deruta ei asupra incaperii pe care deabia am vizitat-o.
M-am bucurat imediat ce imi facuse moftul si ma asculta. Acum simteam ca puteam sa lucram bine. Imi place. Am urmarit-o pe partenera mea in timp ce ingheta totul pana la cei doi neoameni si am miscat degetele in apropierea incuietorii, dorind sa deschid usa. Aceasta numai se clantanea. Dar se rezolva in scurt timp asta, caci se pare ca era deschisa si descoperise lucrul acesta chiar roscata.
Am intrat dupa in incapere, putin mai subtil ca nu era treaba mea sa atac oamenii.
- Ice daca ranesti oamenii nu esti cu nimic superioara. Nu ai voie sa faci asta, regulamentul iti interzice. Ar trebui sa fii protectia umanitatii, nu distrugerea ei.
Eu m-am dus direct spre pat, insa am ajuns mai greu, caci spre deosebire de colega mea, nu aveam puterea teleportarii. I-am privit incheieturile si am facut un semn cu mana, ca sa il desprind din acele incuietori. Am lasat ca tanara sa isi faca treaba si sa reuseasca sa ii aduca inapoi culoarea rosie din obraji. Am lasat-o sa isi termine treaba, dupa care am ridicat in spate, pe cel care tocmai s-a facut experimente. Am vazut alta usa de metal, pe care am indoit-o doar uitandu-ma la ea si i-am facut semn din cap lui Ice sa o pornim. De partea cealalta a usii, observand ca este numai un hol liber, l-am asezat putin jos pe necunoscut.
- Trezeste-te... am soptit usor catre baiat, venindu-mi sa-l zgudui insa nu stiam ce experiente se facusera asupra lui si cat aveam sa risc daca il derutam asa.
Cand ajunse si fata unde eram eu, m-am ridicat putin in picioare si am privit-o.
- Desi, imi e greu sa recunosc... buna treaba... pana acum... am zambit in timpul complimentului meu si l-am auzit o mormaitura din partea ranitului. M-am dus la el si l-am privit, intrebandu-l daca e bine, m-a aprobat din cap din cap si mi-am dat seama ca nu mai putea fi atat de vorbaret ca odinioara.
Am dat mana prin aer si in jurul sau aparuse un camp magnetic. Astfel eram sigur ca era in siguranta.
- Imi poti spune unde sunt ceilalti? L-am intrebat si i-am urmarit mana care arata spre directia inainte.
- Ok, mersi... i-am spus, pe urma si m-am indreptat inspre acolo, deschizand usa.
- Ice? Am intrebat-o cu sensul daca mai vine sau nu.

Din nu stiu ce motiv,nu luam in serios tot ceea ce spunea el. Imi pasa, tineam cont, dar nu tratam cu aceasi duritate lucrurile ca el. El era mai practic, eu eram mai...ei bine..dornica de nou. M-am incruntat la el serioasa. Nu credeam ce spune, iar eu sunt sigura de mine.
-Eu cred ca mi-am ales un mentor bun. Am spus eu fluierand si am privit in alta parte. Cum puteau oare ca juniorii sa invete daca nu din experienta, de la altii, de la insisi seniorii? Ii era teama de pierdere, dar asta nu se ajuta prea mult daca renuntam doar pentru ca riscul e mare. Candva am sa ii spun eu asta.
-Oamenilor le e frica e orice, ei exagereaza mereu. Suntem mai oameni decat insisi oamenii... Am mururat eu ganditoare.
Am strambat din nas cand mi-a atras atentia ca nu faceam bine daca mai raneam oamenii..Am oftat uitandu-ma la ei capturati in gheatza.
-Da stiu, dar, ei nu sunt oameni ! Am spus eu revoltata . Mi-am intors privirea la ei ,intristata.
-Nu va faceti griji, gheatza de va topi..in cateva ore..sau zile...in cele din urma . I-am informat eu pe cei doi ticalosi si m-am intors la treaba mea . Magnet il scapase pe tanar de incuietori iar cand am terminat sa il trezesc din anestezie am plecat din incapere. Ne-am oprit pe hol iar colegul meu era ocupat sa ii puna intrebari cand eu analizam terenul. Baiatul i-a facut semn lui Magnet sa o ia inainte. Era un hol lung si intunecat.
Mi-am afisat pe chip un zambet larg, radiant de aici pana la stele si inapoi. Imi spusese ca am facut treaba buna..
-Da vin, dar e in regula sa il lasam aici? L-am intrebat pe Magnet putin ingrijorata.
L-am urmat pentru ca era seful dintre noi si era mai bine sa il ascult. Am ramas mai in spatele lui. Becurile ecologice de pe tavan palpaiau, parca imediat urma sa se ia curentu si am fi ramas fara vreo sursa de lumina. Am auzit un zgomot in stanga mea si m-am indreptat in locul acela. Am pasit incet uitandu-ma in sus crezand ca s-a auzit de acolo si ca putea fi o gura de aerisire . Cand am mai facut un pas s-a deschis o trapa sub mine si am cazut pe un fel de topogan scurt intr-o camera undeva la subsolul..subsolului.
-Auch..Mi-am frecat capul caci ma cam lovisem la el. Cand am deschis ochii ,nu aveam cuvinte sa imi exprim uimirea. Camera avea cateva paturi care tineau in lanturi mutanti. Aratau ca niste oameni normali, dar sigur nu erau , pentru ca nu pe oameni se faceau experimente desi ar fi meritat. Unii dormeau, altii erau trezi si se uitau la mine cu aceasi uimire afisata pe chip cu care ma uitam si eu la ei.
-M-magnet? I-am pronuntat eu numele destul de tare sperand ca imi observase lipsa. Mergeam timida printre acele paturi vechi care tineau prizonieri persoane nevinovata. O fata blondutza se uita la mine speriata. Avea ochii in lacrimi. Pe langa ea, mai erau inca vreo 5 persoane. M-am repezit spre incuietoarea ei sa o desfact dar evident, era din metal. I-am inghetat incuietoarea si am lovit-o cu cotul spargand-o. Am pricedat la fel si la celalalte . Fata isi freca incheieturile undeva avea rani adanci. M-am uitat la ea indurerata. Imi venea sa pocnesc ceva acum. M-am uitat in jur asteptand pe Magnet sa ii elibereze pe ceilalti, lui ii era mai usor.
-Ce ti-au facut? Am intrebat-o eu ingrijorata. Parea sa fie doar cu 2-3 ani mai mica decat maine. M-am ingrozit la gandul ca as fi putut fi eu in locul ei .Trebuia sa ii scoatem de aici. M-am uitat in spate, ceilalti se uitau la mine intrebari dar numai erau atat de speriati, au observat ca eram una de-a lor si nu voiam sa le fac rau.

Am ignorant complet incruntarea fetei. Avea sa ii treaca peste un timp. Nu stiam eu cand exact, dar eram sigur ca avea sa isi revina. Am inceput sa rad incet, pe de o parte, era si putin amuzant lucrul acesta. Cand mi-a zis ca ma considera un mentor bun nu i-am mai comentat desi dintr-o data parca mi s-a facut mila de ea. Saraca fata, nu stia inca cum sunt eu pe deplin si in niciun caz nu consideram eu ca aveam sa o invat vreun lucru bun. Ce idioteni. Nu mai facusem treburi din asta si uite cum dintr-o data imi apare o partenera care ma pune sa fac astfel de lucruri.
Cand mi-a zis ca oamenii sunt mai ceva ca insisi oamenii a trebuit sa imi iau o vreme ca sa meditez asupra lucrului acesta si tot sa nu imi dau seama la ce se refera. Am presupus pana la urma ca e propria ei logica si am ajuns din nou sa o ignor si sa nu o bag deloc in seama la fraza respectiva. Mai putea fi si probabilitatea ca o ametise misiunea ce o aveam noi.
- Nu-i poti judeca si-au primit salariu din experimentele astea. Ar trebui sa-l judeci numai pe cel sau cea de la care a pornit totul si i-a facut si pe ceilalti sa faca asa. Vezi orice incepe de la ceva.
Trebuia sa admit ca pana si amenintarea tinerei mi-a cam placut. Era neasteptata, dar aceea era bine-meritata. Acum arata superioritatea speciei noastre fata de restu. Plus ca si noi am fost ca ei, inainte sa ne descoperim adn-ul special.
Cand am intrat pe holul acela ciudat, stiam ca nu avea de gand sa mai ramana mult si mai rau era ca nici lumina nu avea sa ma mai tina mult. Trebuia sa gasesc alta cale.
- Trebuie sa il lasam aici, Ice... caci e ranit grav si unde mergem noi, s-ar putea sa dam de lucruri mai rele. Nu il mai expun mai mult pericol decat a fost deja. Insa nu iti face griji. Am sa ma intorc dupa el. Plus deja l-am acoperit cu un camp magnetic. Nu iti face griji, e mai mult decat protejat, nimeni si nimic nu il mai poate atinge... am incercat dupa sa o linistesc pe fata.
Cand am simtit becurile acelea si incepeau sa ma doara ochii. Era groaznic sentimentul acela de lumina puternica. Peste o vreme nu mi-am mai auzit partenera, in timp ce mergeam si m-am intors, observand ca nici in spatele meu nu era. Oh nu, nu se poate sa o fi pierdut de la prima misiune a noastra. Am incercat sa imi dau seama pe unde s-a dus insa am auzit parca peretii cum incepeau sa murmure “ajutor” si asta m-a socat pana in maduva oaselor.
- Voi vorbiti? Am intrebat eu, nestiind cum sa fie sa nu para ca deja am ajuns intr-o actiune de film horror, daca pana atunci a fost thriller.
Apoi am auzit numele meu pronuntat de mutant si mi-am ascutit urechile sa imi dau seama de unde vine. Insa cu tot cu ciulirea mea, se mai putea auzi soapte din pereti. Nu imi placea lucrul acesta deloc, doream sa zica sa inceteze imediat. Brusc parca mi se lumina drumul si ma intoarse cu cativa pasi inapoi, observand o trapa. Banuiam ca pe acolo a cazut Ice cand am pierdut-o din spatele meu si daca nu era acolo tot aveam sa ma risc.
Am zburat pana jos si m-am bucurat sa vad ca nu m-am inselat, insa cand m-am uitat in stanga si in dreapta m-am ingrozit mai rau de scena. Erau mutanti atat de palizi, atat de fara vlaga. Parca ceva i-ar fi secat de forta lor de viata. Cineva le-ar fi supt mana din ei. Am intins mainile si toate incuieturile lor se desprinsera, cazand si la pamant.
- Ok. Pe cei care nu s-au facut experimente va rog sa ii ajutati pe ceilalti... am inceput eu sa vorbesc tare. Va trebui sa iesim de aici mai rapid... am zis astfel incat sa ma auda toti si am mers spre Ice.
- Esti bine? Te-ai ranit? Am intrebat-o eu vizibil ingrijorat, nestiind cum sa o verific mai bine.
Am scos din buzunarul meu un dispozitiv si l-am lipit imediat de pieptul ei.
- Daca apesi pe el poti comunica cu mine si daca suntem mai departe unul fata de celalalt. Sa ai grija numai sa se aprinda lumina te pot auzi si orice ai face sa nu-l pierzi. “ Caci a fost a partenerului meu..” doream sa continui insa nu era deloc momentul sa ma intristez atunci.
- Sa mergem. Inca mai avem treaba sa stii, cei de aici sunt doar o parte... am zis alarmat amintindu-mi de acele voci din pereti.

-Si restul oamenilor sunt de vina pentru ca dau curs la asta. Daca ar spune "nu",nu s-ar m-ai intampla asta...Am murmurat eu , mai mult pentrru sine.
Il simteam acum pe Magnet multumit de ceea ce facusem pana acum..sau cel putin nu era nervos pe mine. Am suflat usurata. Cred ca asta a fost mai greu decat sa ma ocup de acei savanati nebuni.
I-am aruncat lui Magnet un zambet de recunoscatoare. Nu stiam de ce, poate pentru ca avea grija totusi si de mine pe langa restul misiunii, simteam ca in sfarsit putem sa colaboram.
Asteptam panicata un raspuns din partea tinerei dar tremura mult prea tare ca sa mai poate spune ceva. Cand a venit Magnet m-am uitat la el putin speriata, nu credeam ca o sa ma bucur ca il vad vreodata. Se ocupase de restul dandu-le drumul. Mai intai se uitau la noi intrebatori, probabil ca le era greu sa mai aibe increde acum, le-a facut semn cu mana sa se grabeasca si m-am dus sa ii ajut sa ii ridice si pe ceilalti. Apoi toti erau in picioare,mai mult sau mai putin raniti. Erau atat de raniti, ma gandeam cat de rau ar fi putut sa ii usture acele rani deschise si mai ales prin cate au putut trece. Se vedeau ca erau noi, noi in randul mutantilor, erau tineri si nu pareau sa aibe prea mare idee despre ceea ce se intampla acolo.
Cand Magnet a venit fix spre mine ma gandeam deja cum sa ma scuz, sau ma apar. Credeam ca iar imi va tine o morala pana la drumul de intoarcere pentru neatentia mea. Dar inainte sa mai spun ceva el ma intrerupsese verificandu-madaca eram bine. Mi-am mijit ochii la el uimita. Era ingrijorat?
M-am uitat la maini, apoi la restul corpului,m-am rotit odata si asta a fost.
-Da, sunt bine ,ma lovisem la cap dar...tu esti ingrijorat? L-am intrebat eu cu un zambet siret. Am facut un pas in spate cand imi lipise acea chestiuta de comunicare in piept. Era dubios felul cum uneori puteam fi atat de neindemanatica. M-am uitat la acel mic rotund atingandu-l cu degetul mare de multe ori,ca un copil ,apoi l-am privit pe Magnet incantata. Mi-am dus mana la frunte in semn de salut militaresc "da, sa traiti"doar ca nu am tinut neaparat sa si spun acele cuvinte.
L-am urmat pe Magnet de la distanta, fiind in spatele grupului de mutanti cand mi-a venit o idee si voiam sa ma consult cu Magnet.
-Heeei, mi-am facut simtita prezenta tragandu-l de umar, hmmm, crezi ca ar fi o idee buna daca ai crea in jurul lor un camp magnetic si i-as teleporta pe toti undeva ,intr-un loc mai sigur si mai cald? Am intrebat eu curioasa daca este posibil sau nu.
Partenerul meu parea sa mearga sigur pe el inainte,ca si cum stia deja unde se aflau ceilalti.
-Ai auzit si tu? L-am intrebat pe Magnet ingrijorata. Se auzisera niste voci din pereti. M-am dus aproape de ei iar de data aceasa cu atentie ca nu cumva sa mai cad..mi-am lipit mana de perete si am simtit un curent rece de partea cealata, venea de undeva dedesubt..si am zarit o mica crapatura jos, la baza peretelui. M-am aplecat sa ma uit prin ea, chiar daca a trebuit sa fac niste scheme dubioase cu picioarele si sa ma fac una cu podeaua. Nu am reusit sa vad decat niste trupuri atarnate sau legete de perete,le vedeam numai picioarele iar in camera era slab luminata.
-Magnet ! sunt aici mai multi ,,cred..sa sparg peretele? Eram gata de actiune si bineinteles, gata sa ascult ce spunea noul meu colaborant.

Doream sa ii zic “nu chiar” atunci cand imi mai spuse despre oameni, insa era o poveste mult prea lunga de narat si noi deja luptam contra-timp. Mie, personal imi era cel mai frica de faptul ca s-ar putea ca acesta sa ma invinga. Mi-am muscat putin buza, ca sa ma abtin sa comentez la asta. Chiar nu aveam timp sa ne punem la povesti. Poate cu alte ocazii in legatura cu lucrul acesta.
I-am privit zambetul si chiar daca nu stiam de ce mi-l ofera, i-am aruncat unul inapoi. Era mai greu de lucrat cu parteneri decat imi aduceam eu aminte. Insa poate avea sa merite efortul. Ma asteptam sa o vad pe tanara speriata, probabil nu mai vazuse asta niciodata si desi eu am mai vazut de mii de ori, tot ma speria imaginea respectiva. Chiar ca trebuiau apreciati oamenii la ceva, aveau capacitati mari de cruzime. Eu nu puteam intelege asta.
M-am uitat pentru o clipa la peretii din jurul nostru si ma gandea sa fac o portita ca sa le fie mai usor celorlalti. Dar mai intai ma interesa daca partenera imi era bine. Cand imi facuse pirueta, am putut observa ca era bine. Asta da piatra scoasa de pe inima, m-am bucurat extrem sa o vad asa, dar la suprafata, in schimb, nu aratam. M-a jignit putin cu intrebarea si chiar mi-am incruntat ochii.
- Sunt capabil de sentimente Ice. Le am si eu... i-am taiat-o apoi scurt si nu i-am mai zis ceva pentru care sa ne certam.
Apoi cand am privit-o si am observat caracterul copilaresc, mi-am rotit putin ochii peste cap.
- “Viitor membru de elita...” am gandit, fiindu-mi mila de ce avea sa fie de generatia aceasta crescanda. Speram ca totusi viitorul sa fie rezervat mult mai bun, dar probabil ma comportam si eu mult prea batraneste.
In clipa in care se apropiase de mine si mi-a zis de planul ei, am zambit usor.
- Ce-ar fi sa ii scoti direct afara? Am intrebat-o intinzandu-mi mana spre perete si am scos afara tot fierul care era in el, astfel o mare parte, din structura se stricase putin. Dar bine, a fost suficient incat sa iasa multi de acolo si inca sa mai sustina restul cladirii. Imediat s-a putut zari iarba, vremea, briza vantului de afara si am putut zari cum iesisera deja cativa.
Din nou cand se apropiase roscata de mine stiam deja ce dorea sa imi zica. Imi venea putin sa rad din cauza temei ei, parca o vedeam pe a mea intruchipata in ochii ei.
- Da, vocile astea le aud de cand am venit dupa tine. Nu stiu daca e ceva de bine sau de rau faptul ca le poti auzi si tu.
Am observat ca era foarte atroce in miscarile ei dar si foarte capabila in acelas timp. Poate avea sa fie o luptatoare de elita buna pana la urma. Trebuia sa fi avut mai multa incredere in ea.
- E buna ideea sa spargi peretele, insa ai grija sa lasi marginile, fiindca aici e cam baza, sustinerea intregii cladiri si inca nu am trecut la celelalte nivele, nu se stie ce lucruri sunt acolo. De acord? Am incercat sa o lamuresc si apoi m-am mai uitat inca o data la ea, punandu-i mana la cap si sperand sa ii treaca migrena.
- Uite. Eu ma intorc dupa cel lasat in urma. Te descurci daca te las putin singura? Am intrebat-o ca sa ma asigur ca avea sa fie bine, pentru cateva clipe.

Aveam parte de o prima misiune interesanta. Nu m-as fi gandit vreodata ca voi avea ocazia sa fac asemenea lucruri, iar sentimentul ca ii pot ajuta pe ceilalti era tot ce conta atunci. Desi simtean o tensiune puternica in atmosfera,caci nu stiam la ce sa ma mai astept si peste ce alte lucrui oribile puteam sa dau, toate lucrurile astea isi pierdeau infricosarea pentru ca era Magnet acolo. Se vedea ca are experienta, era chiar bun in tot ceea ce facea, as fi vrut sa ii spun asta si probabil o voi face dar cu alta ocazie. Desi cuvintele lui pareau reci la suprafata , am obervat dea-lungul colaborari noastre ca nu trebuie sa-l judec dupa aparente. Da, era ingrijorat..si eu as fi fost pentru el . Ma bucuram ca incepea sa ma aprecieze si imi dadeam silinta sa nu fac vreo prostie. Nu era tocmai genul de persoana care isi exprima liber sentimentele,sau sa si le afiseze pe chip,dar asa cum era el era numai bine . Era de ajuns sa stiu ca isi face griji prin fapte decat vorbe goale. In schimb i-am zambit sincer, primul zambet larg si sincer din acea seara .
M-am bucurat ca imi ascultase idea si am actionat imediat. Se pare ca eram pusa pe treaba in acea seara. Crease o gaura in perete pentru ca ceilalti sa iasa. Pana sa ma duc sa ii ajut, le-am facut un semn zambind ca e inregula sa merga pe acolo. Apoi m-am dus repede sa ii iau pe toti ceilalti, teleportandu-i imediat afara. Le-am spus sa astepte ca ne vom intoarce . Era o noapte de vara, nu avea sa le fie prea frig. M-am teleportat din nou langa Magnet.
-Cred ca nu prea bine ca stii..auzim amndoi voci. Am spus eu putin crispata.
Am dat din cap aprobativ la fiecare indrumare a sa, atenta sa retin tot.
-Inteles. Am spus eu motivata si gata de actiune. Cand ma pregateam sa fisurez peretele,am simtit ca ma atinge ceva pe cap,fix in locul unde ma lovisem si am strans usor din dinti. M-am uitat la Megnet care isi tinea mana pe capul meu. Am facut ochii mari la el,uimita insa tacuta. Nu stiam cum sa rectionez, nu ma gandisem pana acum la varianta asta a partenrului meu, asa ca am lasat capul in jos putin rusinata .
-Da, e inregula, poti sa il duci la ceilalti , eu ma descurc. I-am spus total sigura pe mine dar simteam ca am un nod in gat. Increderea lui in mine imi dadea mai mult curaj. Dupa ce a plecat ,mi-am pus palma pe perete incercand sa ii simt structura ca nu cumva sa fac greseala si sa-l daram cu totul. Am inchis ochii simtind elemtele din care era construit. La inceput inghetarea pornise din mijloc,apoi s-a extins sub forma unui cerc destul de mare ca sa incapa o persoana in inaltime prin el. L-am inghetat bine si apoi l-am lovit cu piciorul,reusind sa il sparg si fara sa cauzez alte pagube. Am pasit inauntru analizand zona cu precizie. Erau destui mutanti legati de ceilalti pereti cu catuse. M-am dus la fiecare in parte spargandu-le incuietorile si ajutandu-i sa coboare. Acestia nu aveau vreo rana, se pare ca erau noi recruti.
- Esti ca noi, esti mutant? Ce se intampla aici? Ce vreti de la noi?! M-au asaltat cativa cu nenumarata intrebari la care nu imi doream sa raspund.
-Stati linsitit, noi suntem baietii cei buni, o sa va scoatem de aici, ar fi bine pentru toti daca a-ti colabora cu mine si i-ati ajuta si pe ceilalti . Le-am facut semn in spate si s-au dus la ceilalti dupa ce mi-au aruncat o privire ingrijorata. Am auzit o bubuitura si m-am incruntat la unul dintre ei. Se pare ca avea puterea unor..bile explozive cred. S-a uitat la mine ranjiind. Din spate am auzit niste mormaituri si am alergat intra-acolot, era si mai intuneric. Am vazut un tanar destul de ranit care avea convulsii. Era tot transpirat iar mana ii era plina de sange. Mi-am pus palma la gura speriata. Un om-tortza a venit la mine si l-a luminat. Bietul de el, era intr-o stare mai grava decat primul pe care l-am intalnit. O fata m-a ajutat sa il dezcatusez, dar nu cred ca a fost cea mai buna idee. A inceput sa se zbata aruncand cu tzepi din el spre ceilalti. Nu mi-am dat seama daca tzepi erau din oase sau lemn sau alt material pe care nu il stiam. L-am asezat fortat jos, respira greu si inca se zbatea. Mi-am muscat buza caci nu stiam ce sa fac . Mana ii sangera,se pare ca nu de putina vreme i s-au facut injectii..cine stie ce fel de ser stupid i s-a administrat. M-am teleportat intr-una din camerele cu paturi si am luat un cearceaf oarecare apoi m-am intors la baiat. Am rup bucata de material in doua, cu o parte i-am sters sangele iar cu cealalata i-am infasurat bratul. L-am atins pe piele si ardea. Atunci mi-am adus aminte de chestiutza de comunicare de la Magnet. Am apasat pe ea si am inceput sa vorbesc, speram ca ma aude.
-M-magnet? Cred..ca avem o problema. Unul dintre ei e-este foarte ranit...si Nu am mai putut continua caci eram terifiata de imaginea din fatza mea. Mi-am pus manilie pe el si am incercat sa ii scad febra, dar avea adn de mutant si mai era si in starea de evolutie iar celule lui erau mult mai puternice. Trebuia sa ma concentrez sa il racesc bine si incet ca nu cumva sa-l inghet pe dinauntru.
Ceilalti se uitau la mine socati.
-El a fost primul..., mi s-a adresat cineva, au fost mai multe..
-Mai multe ce?! Injectii? am intrebat eu incercand sa-mi pastrez calmul.
-Si serurui ! Salveaza-l ! A tipat la mine nervos.

Puteam sa imi dau seama ca tanara ma analiza cand nu imi mai puse nici o intrebare sau numai vorbise ceva legat de misiune. Cred ca era bine sa se gandeasca putin, ca sa-si reglementeze gandurile si sa nu se supuna socului. Plus ca stia ca prima ora nu ma citise bine si credea ca ma cunoaste de o viata intreaga. Doream sa ii zic ca lucrurile stau diferit, dar cred ca m-am afirmat destul prin fapte. Zambetul ei m-a speriat putin insa cand mi-am dat seama pentru ce e, i-am inapoiat si eu unul destul de larg. Am urmarit-o ca sa ma asigur ca va continua cu o treaba buna. Nu m-am inselat, chiar asta se intampla. Era frumos sa vad lucrul respectiv.
Era buna si la faptul ca sprijinea victimile cu un zambet incurajator si ii indruma si pe partea morala nu numai pe cea fizica. Era ciudat ca altfel am vazut-o fata de oameni si altfel fata de semenii nostrii. Poate pana la urma nu era atat de rea cum mi-o inchipuiam eu prima data. Si se putea vedea ca mutantii respectivi chiar aveau nevoie de cineva cu care sa vorbeasca pentru a reveni la normal. Aveam mult de munca si cand vom ajunge la academie, fiindca le trebuia la toti ingrijire medicala.
- Da, incep si eu sa cred ca nu e bine ca auzim voci. Cred ca avem nevoie de un pshiatru... am incercat sa glumesc si am ras imediat ce am afirmat lucrul respectiv.
Bine ca si asculta si nu actiona de una singura fiindca nu puteam raspunde in privinta ei daca nu stiam actiunile ce avea sa le faca. Nu am putut sa nu observ ca nu scrasnise din dinti imediat ce i-am atins capul stiind deja ca avea sa ajunga prima la asistenta de la academie. Nu cred ca mai puteam sa o tin mult in misiune. Mi-a zis ca se descurca in clipa in care am intrebat-o de avea sa fie bine si am aprobat-o din cap, placand cu o inima stransa de acolo.
M-am dus inapoi sus, mai mult zburand decand mergand si am observat ca mutantul ce il lasasem acolo era tot asa cum l-am lasat. Am rasuflat, linistindu-ma imediat, apoi l-am ridicat cu tot cu campul magnetic si l-am dus inspre perete, spargandu-l intre timp.
M : - stai, mai ai treaba... am auzit din partea lui si mi-am dat privirea in spate, stiind unde trebuia sa ma mai duc.
- Am inteles, dar ma simt mai bine daca te voi sti afara, alaturi de ceilalti... am incercat sa il lamuresc si imediat l-am scos unde e vant, facandu-l sa aterizeze bine pe iarba.
Dupa m-am dus imediat spre directia indicata de victima si am izbit alt perete, ca sa intru intr-o camera numai cu custi, ce semana mai mult a inchisoare si evident ca in fiecare cusca era afara. Bine, trebuiau sa fie un total de 500, 100 i-am scos de la subsol, alte 200 avea sa se ocupe colega mea si acestia sunt 150.
- Nu sunt toti... am realizat oftand, in timp ce am deschis cu mainile toate incuietorile de la acele porti de inchisoare, dorind sa le zic sa mearga incet si in liniste, insa imediat cum dadusera de libertate acestia incepeau sa alerge in stanga si in dreapta ca sa scape mai repede. Ii intelegeam pe deo parte. Si eu as fi facut la fel daca nu vedeam lumina soarelui de multa vreme.
M-am uitat in jur ca sa ma asigur ca nu a mai ramas nimeni in urma si deja locurile erau pustiite. Am zburat si mai sus, caci inchisorile erau pe mai multe nivele si am vazut intr-un colt inghesuit un copil mic, ce tremura si nu dorea sa iasa.
- Hey, micutule. Esti liber, numai ai de ce sa iti fie teama... am zis incercand sa ma apropii incet. Mi-a permis sa fac asta si l-am luat in brate, auzind ofurile si sughiturile lui create de lacrimi.
Am mers prin perete, ducandu-l si pe el afara. Apoi stiam ca trebuia sa ma intorc dupa Ice, am lasat-o suficient timp singura si nu stiam daca se mai descurca. Dupa cum banuiam chiar mi s-a aprins mecanismul de comunicare si am apasat si eu ca sa o aud.
- Vin imediat... a fost tot ce i-am spus.
Am plecat rapid unde am lasat-o intrand printre speretii sparti si am rasuflat cand am vazut ca nu este vreun om acolo. Numai doream sa vad savanti pe moment, caci chiar eu imi pierdeam cumpatul. Am auzit ultima conversatie intre ei si m-am apropiat de partenera mea, uitandu-ma cat de injectat era mutantul din fata.
- Te descurci, Ice? Am intrebat-o uitandu-ma bland la celalalt speriat din fata, pregatindu-ma sa creez oricand scutul de metal ca victima sa nu poata sa raneasca pe cine nu trebuia.

Toate lucrurile mergeau bine pana acum. Speram sa fie tot asa si incontinuare . Timpul trecuse mai repede decat ma asteptam, vazusem printr-un geam spart cum incepea incet incet sa se lumineze de ziua iar noi inca nu reusisem sa ii scoatem pe toti de acolo. M-am bucurat cand am privit si eu de la Magnet un zambet stralucitor in schimb. Ma simteam mai insiguranta cu el decat as fi fost singura si nu regreat ca am insistat pana la urma sa merg cu el. M-am uitat la el cu coada ochiului intrebandu-ma daca pana la urma si el credea la fel. Mda, recunosc ca l-am judecat destul de gresit, dar prefer sa fiu surprinsa pe parcusc de atitudinea unei peroane decat sa imi fac iluzii. Erau destul de multi mutanti aici..iar noi nu prinsesem decat doi savanti nesuferiti.
-Hei,Magnet..nu ti se pare putin ciudat ca doar doi savanti sa se ocupe de toti mutantii de aici? L-am intrebat ingrijorata si speram ca se gandea la ceea ce ma gandeam si eu. Desi speram sa nu fie adevarat , speram in sinea mea ca erau doar cei doi de care ne-am ocupat deja.
Imi faceam in minte o mica imagine a locului si incercam sa imi aduc aminte dosarele pe care mi le-a aratat el mai inainte.
Nu stiam ce facea Magnet in timp ce eu aveam grija de cei pe care tocmai ii gasisem. Ma intreb cat de multi sunt si cum ii vom duce inapoi, la academie. Ar fi trebuit sa ne grabim caci cel din fata mea nu mai rezista mult fara ingrijire medicala. M-am concentrat asupra lui si mi-am asezat mana pe fruntea lui. I-am imprestiat prin tot corpul valuri mici de raceala ca sa ii scada febra si reuseam. Am oftat usurata caci aveam destul timp sa il ajut cu febra pana va adormii linistit . Intre timp a venit si Magnet,numai bine, la timp.
-Da..mai bine acum, va adormii in cateva minute dar e dificil, si e ranit grav, plus ca nu este singurul .. Dupa cum planuisem, a adormit imediat. M-am ridicat in picioare iar pentru ranit am creat o placa de gheatza pe care l-am intins si l-am asezat pe iarba.
-Cati mai sunt? Stai..te rog sa verific repede. Oboseala se simtea putin dar am incercat sa ignor. M-am transformat toata in gheata, eram ca o statutie de gheata, sau o regina de gheata ..transformarea asta ma facea mereu sa ma gandesc la Creiasa Zapezii din povesti. Cand ma transformam asa aveam abilitatea de a zbura. Am zbughit-o de acolo zburand foarte repede prin toata cladirea cautand pe ceilalti. Ma uitam in fiecare camera dar nimic, in viteza mea de zbor m-am izbit de ceva..ceva invizibil. M-am oprit si am inghetat chestia aceia. Era o usa secreta. Am spart-o, iar inauntru erau restul mutantilor cred. M-am intors la Magnet abia raspirand.
-La etaj..este o usa secreta, restul mutantilor sunt acolo, am spus eu tragandu-mi rasuflarea, cred ca au creat acea camera invizibila in cazul in care ii desconspira cineva, sa aibe rezerve...ce nenorociti !!

Am observant si eu ca a trecut prea mult timp, nu ne-am terminat treaba, deveneam obositi si ziua incepea sa se crape. Lucru ce insemna ca aveau sa vina mai multi oameni la munca. Chiar aveam nevoie de un mutant rapid in locul acela. Lumina soarelui nu o mai suporta si am acoperit putin ochii cu mana, cand ea ma izbise de la rasarit. Noaptea a fost destul de lunga si ziua avea sa fie la fel.
- Nu toti lucreaza in ture de noapte, Ice... asta e problema. Acum chiar trebuie sa ne grabim. Gandeste-te ca se afla o bomba in cladire si tu esti setata dupa minutele ei acum... i-am zis razand si le-am facut semn celorlalti sa iasa.
Cand m-am intors inapoi nu am comentat alte vorbe in afara de cele necesare. Oricum nici nu mai apucasem sa vorbesc ca imediat ce roscata imi punea intrebarile, cum si sarea la actiune. Bine, aici nu imi mai placea, de ce actioneaza fara aprobare? Mi-am scuturat putin capul, ca sa nu ma mai gandesc si am urmarit-o cu atentie. Nu m-am asteptat ca sa si zboare si atunci am clipit des din ochi din cauza uimirii. Ajunse jos si imi spuse ceea ce doream sa aud, intr-un fel, notand imediat lucrul acesta. Dupa i-am pus mana pe umeri si i-am zis:
- Acum, asculta-ma si du-te afara, ai grija de ceilalti cat timp ii iau pe cei de sus. Bine? Mergi in curte si asteapta-ma unde e campul...
Nu am mai zis nimic altceva, sperand sa ma asculte si imediat am creat campul magnetic in jurul meu, lasandu-ma zburat de el pana la camera inghetata. Am facut semn celor de acolo sa nu se teama si sa vina spre mine, apoi le-am observat lanturile. Le-am desfacut imediat si tot nu veneau.
M: - Esti nebun? Striga una din ele. Suntem in aer, puterile noastre tin de sol.
- Aveti incredere... am incercat sa o conving, insa tot nu venea cineva, pana ce mutantii care sunt mai curajosi si anume copii mici facuse un pas in afara, astfel intrase in campul meu magnetic si toti il puteau vedea plutind. Asa si-au facut si ei curajul si i-am asteptat sa vina, sunand cu un alt aparat inapoi la sediu.
- Sediul, aici Magnet. Am nevoie de intariri sunt 400 si 70... am zis in timp ce incepeam sa ii numar pe toti si am vazut o adolescenta cu chipul trist care daduse negativ din cap stiind ce inseamna. 70 si 5... am continuat in aparat. Au nevoie de ingrijiri medicale urgente. Trimiteti intariri sa ii putem duce.
S: - Am inteles Magnet, ajung in cateva minute.
Dupa i-am dus pe toti afara si cand eram aterizati pe iarba si am vazut-o pe colega mea, am zambit larg. Am apasat pe o telecomanda iar majoritatea ierbii a cazut si in mijloc a aparut un avion sub forma de racheta, ce ne putea duce rapid la academie. M-am intors spre mutanti si le-am zis:
- Va rog, cei care sunt mai raniti sa intre aici, acestia au nevoie de ingrijire medicala urgenta. Pentru ceilalti nu va mutati din pozitii, au sa vina in doua minute celelalte avioane si elicoptere sa va ia si plecati cu totii de aici..
Am strigat destul de tare, astfel ma auzisera toti si am putut observa si cat de fericiti erau dupa sunetul lor de “yeeei”. Am luat-o pe Ice de mana si am dus-o direct spre scaunul copilotului, eu asezandu-ma pe al pilotului. Intre timp am pus un camp magnetic in jurul cladirii, ca sa ma asigur ca nu avea nimeni sa mai iasa sa ne incurce planurile sau sa se intoarca.
- Stii sa pilotezi unu din astea? Am intrebat in timp ce i-am dat o casca de pilot ca sa o puna pe cap si am aprins toate butoanele.
- Daca nu stii, acum e timpul sa inveti... am incheiat si am asteptat sa intre toti, observandu-i pe camera din fata noastra, apoi venisera si celelalte avioane si am stat complet relaxat, punandu-mi casca mai bine pe cap.

Magnet ma pusese bine in tema cu notiunea timpului. Axum ma simteam contra cronometru si dpream sa termin cat mai repede cu asta. Trebuia sa ii gasim si pe restul si sa ii scoateam odata de aici.
- Bleah..locul asta imi provoaca greatza cu cat stau mai mult aici. Am zis eu stramband din nas. Imi treceau prin minte numai imagini de tortura ale semenillor mei, numai gandul imi dadea fiori reci care ma faceau sa tremur.
Stiam ca noua mea infatisarea il va surprinde pe Magnet si dupa cum am crezut asa a si fost. Am chicotit amuzata si am pornit la treaba. Stiam ca nu am mai asteptat sa imi raspunda dar ma simteam presata de timp. Cu toatea astea am facut o treaba suficient de buna gasindu-i si pe restul. De data aceasta i-am ascultat indrumarile fara sa comentez. Mi-am dus mana la ceafa incercand sa spun ceva dar eram cam fastacita.
- Te rog sa ai grija.. I-am spus partenerului meu incercand sa-mi ascund ingrijorarea . Stiam ca isi poate purta singur de grija, dar nu mi-as fi dorit vreodata sa pateasca ceva. Nu am mai spus nimic si m-am facut disparuta. Cand am ajuns in curte am privit inca o data inapoi muscandu-mi buza. Speram ca o sa se intoarca repede..
Revenind la misiunea mea, m-am dus la ceilalti informandu-i cu noutatile si sa nu isi faca cumva griji. I-am grupat, linistindu-i pe fiecare in parte daca era nevoie. Cel ranit grav de mai devreme isi revenise si m-am dus sa ii mai strang bandajul. Mai incolo erau si copii mai mici, speriati. M-am dus la ei si nu m-am putut abtine sa nu ii i-au in brate, stergandu-le murdaria de pe fata. Puteam fi atat de revoltata fata de curimea oamenilor. Ma gandeam la toti de aici, care au suferit si nu le este deloc usor cu o viata asa.. Ma intrebam ce avea sa se intample cu ei dar eram sigura ca profesorul Xavier va avea grija de toate cum face mereu. Nu am putut sta nicio clipa pana nu a aparut Magnet. Intr-un final a ajuns si l-am intampinat cu un zambet larg pe chip. Erau toti iar eu eram fericita ca toti erau bine. Am alergat spre el dorind parca sa il iau in brate dar m-am orpit brusc aproape sa cad.
-Ma bucur ca ai venit, teafar. Am zambit eu larg spre el.
Pamantul s-a clatinat sub mine ,mi-am pierdut echilibrul si am cazt in fund. Din gaura sau trapa de pamant a iesit un super mega avion naveta . Am facut ochii mari cand am vazut-o. Am zambit larg uimita . Magnet tocmai ce le spunea celorlalti ce sa faca si era foarte serios. Tonul vocii lui era grav si sigur pe el. A venit si m-a luat de mana ducandu-ma la avion. Aproape m-am impedicat pe drum. M-am asezat pe scaunul copilotupui si el langa mine, pe al pilotului. Am prins casca in mana si am pus-o pe cap imediat.
- Am mai vazut o singura data pe cineva conducand un avion ca asta ..nu pot sa spun ca stiu foarte bine.
Am fost surprinsa ca mentorul meu care sustinea ca nu e un mentor bun avea sa ma invete sa pilotez o naveta asa super ca aia. Nu i-am zis asta dar am zambit pentru sine.
-Invata-ma tot ce stii. Am spus eu uitandu-ma la camera de supraveghere sa vad daca erau toti. Cand Magnet a pornit m-am cufundat cu totul in acel scaun. Nu credeam ca ma lovisem atat de tare la cap atunci, dar simteam ca incepe sa se extinda durerea. M-am uitat cu atentie la Magnet cum manuia toata masa de comanda fara ca macar sa se uite pe ce apasa, si apasa pe cel corect. Am cilip des nedumerita.
- Cred ca va trebuii sa iti rezervi alt timp pentru asta pentru ca dupa pornite si accelerare m-ai pierdut. Am zis eu si m-am lasat pe spate. Ma uitam la norii de dedesubtul nostru ganditoare.
In cele din urma am ajuns la academie, acolo ne asteptau mai multi mutanti gata sa ii ajute pe cei care abia se puteau misca. Am iesit repede din naveta si m-ma dus la ei sa ii ajut. I-am anuntat de cel care parea sa fie cel mai rau sa il duca la urgente . Imediat a aparut si cealalta naveta. In sfarsit lucururile erau acum inregula. M-am dus la partenerul meu caci aveam ceva important de spus.
- Multumesc ca mi-ai dat sansa sa lucrez cu tine, am spus eu recunoscatoare, sper sa nu fie ultima data. Mi-am inclinat capul intr-o parte putin timida, nu ma asteptam sa iasa lucurile asa bine.
- Si-...cred ca te-am judecat gresit prima data. I-am spus apoi m-am intors la ceilalti. Ma simteam oarecum stanjenita,dar speram sa inteleaga asta. Acum avea ca el sa discute cu profesorul X si sa ii spuna cele intamplate.

Eram sigur ca m-am facut inteles imediat ce am mentionat de timp si am putut vedea cum tanara incepea sa mearga mai repede ca oricand. Bine, acum aveam timp sa mergem si acasa si sa ne continuam munca de acolo, chiar daca suntem extenuate si obositi. Iar eu unul tot ce vroiam atunci era sa stau in pat la un pahar de lapte cald.
- Te cred, Ice. Va fi si el purificat la momentul lui.
Cand am simtit si eu ingrijorare din partea ei numai i-am transmis un zambet. Stiam ca am sa ma descurc perfect fiindca nu facusem pentru prima data o astfel de munca si nu avea sa fie nici ultima. Dar imi placea sa fie cineva ingrijorat pentru mine, nu am mai cunoscut sentimentul acesta de multa vreme. Poate datorita lucrului acesta eram asasinul fara inima din ziua de azi.
Mi-am facut treaba bine si inca si repede, asigurandu-ma ca toti ajung intregi si nevatamati. Cand se domolisera lucrulurile, am avut prilej sa rasuflu si eu putin. Era si mai greu cand oboseala se urca la cap si mai mult trebuia sa ma mentin treaz pe langa cealalta parte a efortului depus. Ma mai intrebam din cand in cand daca colega mea se descurca cu sutele acelea de mutanti. Nu era ceva usor de facut, ba din contra, era ceva de furca.
Atunci cand am ajuns afara, am vazut ca partenera mea era putin agitata si am zambit larg. Era chiar pusa in priza si miscare cand eu mai aveam putin si cedam. Adevarul era ca nu am dormit cum trebuie si inainte, deabia am scapat de o misiune si deja am fost trimis in alta... ca si cand nu mi-a fost suficient. Plus ca inca mai trebuia sa aflu care m-a trecut tradator in dosar. Nu a fost placut lucrul acesta.
Nu ma asteptam ca roscata sa alerge spre mine cu o dorinta ciudata, dar cand am vazut-o cazand imediat mi-am intins bratul sa o prind. Oricum a fost prea tarziu ca deja isi revenise.
- Mersi pentru grija... i-am zis intre timp, insa cand am dat sa ma apropii mai mult aceasta deja cazuse si pe mine m-a facut sa rad cu foc lucrul acesta.
Bine ca am repus-o pe picioare in scurt timp. M-am si asigurat inauntrul sa isi puna casa bine, dupa ce am vazut pe ecran ca au intrat toate victimile am apasat sa se inchida trapa asteptand pana ce acoperi ultima lumina. Nu imi prea bine ca nu stia sa conduca un avion, dar pe teren se invata cel mai bine, asa ca avea acum sa invede cu forta ca vrea sau nu.
- Bine, bara sub forma de U te ajuta sa mergi si sa schimbi pozitiile, stanga sau dreapta, butoanele de pe ea , cel albastru mareste viteza, iar ce rosu trage lasere sau rachete, depinde cat de mult apesi pe ele. Butoanele de deasupra ta regleaza lumina, caldura, pozitia scaunului, geamurile si centura de siguranta, cele din josul tau sunt pentru pilotul de urgenta sau cum se mai zice automat, pentru camerele video si pentru a regla celelalte lucruri din el. Ai inteles pana acum, bine? Butonul mare verde din dreapta ta te scoate din avion, asa ca evital pe parcursul zborului.
Am inceput sa rad cand mi-a zis ca nu a retinut nimic din miscarile mele si i-am zis pe urma:
- Bine, atunci vei invata privind...
Am pornit cu viteza maxima, intrecandu-i pe toti ceilalti. In clipa in care am aterizat pe campul academiei chiar am respirat cum trebuie si mi-am dat parul rebel de pe frunte la o parte, asteptand ca toata lumea sa coboare. Am coborat si eu mai greu, fiindca eram putin ametit si aveam un inceput de migrena. Imediat afara am vazut-o pe Ice si se gandi sa imi multumeasca, iar eu doar i-am zambit, asteptand-o sa termine ca sa pot sa imi zic si eu ideile. Mi-am pus mana pe umarul ei si atunci am inceput si eu sa vorbesc.
- Ma bucur doar ca ai ajuns la academie teafara si nevatamata si ca nu te-am pierdut in misiune. Dar sincer eu as prefera sa nu te mai pun unui asemenea pericol.
Nu am mai putut sa ii comentez cand mi-a zis ca m-a judecat gresit si m-am uitat la ea, apoi m-am dus in partea opusa ca sa pot face raportul, vorbi cu profesorul si a rezolva cu dosarul meu. Aveam chiar multe pe cap si chiar doream atunci numai sa dorm.

Ameteala mea sau mai bine zic oboseala mea ma facea sa par o impiedicata. Minutat, continua tot asa Ice, faci o impresia minunata. Am continuat sa zambesc ca sa ascund oboseala de pe chipul meu.
La bordul navei, Magnet mi-a insiruit o groaza de comenzi, nava avea atat de multe butoana ca ameteam numai incercand sa le numar. Am fost atenta doar la prima parte a lectiei,am retinut mai ales acea maneta in forma de "U" care nu stiu din ce motiv mi se parea interesanta.
M-am bucucar caci ma lasase de data asta sa trec peste una din lectii, cand a pornit avionul cu viteze maxima m-am pierdut undeva prin scaun, cufundata in el.
-Am invatat destule azi. Gandeam eu cu voce tare, dar imi si doream ca el sa auda ce gandesc. Doar diferenta de 2 ani ne despartea, insa experienta lui era mult mai vaga decat a mea. Mi-a facut placere sa colaborez cu el, sper ca nu va fi ultima data. Doar gandul asta ma facea sa zambesc.
Cand am aterizat imi doream doar sa cad intr-un pat moale.
-Si eu ma bucur ca ai ajuns teafar. I-am intors eu replica, ca nu cumva sa prelungesc momentele dragutze/sincere prea mult.
-Eu sincer mai vreau sa fiu expusa unui asemenea "pericol". Dupa cum vezi, sunt aici si sunt intreaga. Am spus eu amuzata.
Speram ca nu spusesem ceva gresit,la ultima replica. A plecat sa vorbeasca cu profesorul iar eu m-am dus pana in camera mea. Mi-am facut un dus si m-am intind putin,apoi am adormit. Peste cateva ore m-a trezit zgomotul de fara ..se parea ca era timpul cinei. M-am ridicat din pat ,insa migrena nu se dusese inca,asa ca m-am dus mai intai pe la cabinet. Acolo se afla Storm,numai bine caci ea se pricepea cu lucrurile de genu. Mi-a verificat lovitura care parea sa nu fie atat de usoara. Se pare ca era rana deschisa si mi-a pus o copsa ca sa nu se extinda.
S:-Cum a fost misunea? M-a intrebat ea , probabil ca sa rupa linistea dintre noi.
-Bine..dificil la inceput, dar apoi am prins cum merge.
Ea doar a zambit insinuand ceva de genul"era de asteptat". Nu i-am comentat caci voiam sa termine o data si sa ma duc la masa.