Let It Burn ~

Am zambit in clipa in care mi-a zis ca invatase destul si chiar am inceput sa chicotesc. Asta nu era nici un sfert din cate mai avea de invatat, dar era timp destul si pentru asta. M-am mirat ca reuseam sa pilotez bine, chit ca eram obosit foarte rau si doream numai un pahar de lapte cald, sa stau in pat si sa dorm, atat doream, cel mai mult sa dorm. Nu puteam crede ca cedam unui sentiment atat de usor si de repede.
Cand am ajuns m-a minunat si mai rau cand am auzit pentru a doua oara din partea tinerei o urma de ingrijorare. Am zambit obosit numai si am aprobat din cap, sperand ca nu ma mai tine mult caci aveam in scurt timp sa cad din picioare. Asta da scena de povestit generatiilor viitoare. Insa in clipa in care mentiona de pericol, am inceput sa o dezaprob.
- Tura aceasta am mai si avut putin noroc, nu stiu daca tura viitoare se va mai gandi sa vina la noi.
Dupa am plecat si m-am intalnit direct cu conducatorul, inmanindu-i un dosar pe care l-am facut in momentele de pauza, cum ar fi atunci cand zburam si eram protejat de camp, ori cand asteptam victimile sa se urce in avion pana si in momentele in care chemam intariri am scris intruna.
- Nu-i terminat... i-am zis totusi cunoscandu-se tonul meu de oboseala si ochii imi cedau.
X: - Felicitari pentru o treaba buna.
- Vreau sa stiu cine mi-a gresit dosarul...
X: - Nu ti-a gresit nimeni dosarul, totul a fost planuit ca sa lucrezi cu Ice.
- De ce ai facut asta? Stii ca nu mai vreau parteneri in misiune. E valabil si in cazul partenerelor.
X: - Magnet, nu vei scapa de o durere doar daca incerci sa o ascunzi... mi-a raspuns cu intelepciune si am dat sa plec, dar am clacat la doi pasi am ajuns sa aterizez pe iarba.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Trecuse ceva timp si parca auzeam un ticait, cand mi-am deschis ochii, am vazut tavanul, apoi uitandu-ma la ceas am observat ca am dormit ceva vreme. Eram in camera mea. Cum am ajuns aici? Cred ca numai cerul stia. Am dezaprobat din cap putin si am incercat sa ma ridic, insa capul imi pompa.
S: - Cum va simtiti? ma intreba o studenta si mi-am dat atentia spre ea.
- Bine... i-am raspuns inapoi, masandu-ma la frunte, observand ca eram tot in hainele misiunii.
S: - Profesorul a zis ca vi s-a adunat oboseala, stresul si ingrijorarile si e o reactie normala..
- Bine, poti sa pleci... Nu stai, unde-i Ice? mi-am amintit apoi de partenera.
S: - E la cabinet domnule... am auzit-o si mi s-au marit ochii.
Am incercat sa ma ridic din pat, insa m-am impiedicat depropriile picioare si a trebuit sa ma las ajutat de eleva ca sa ajung inapoi in pat.
S: - Cred ca va mai trebuie sa va odihniti. Profesorul a zis sa raman aici in caz ca aveti nevoie de ceva.
- Buna idee, du-te si vezi ce s-a intamplat cu Ice.. i-am zis imediat.
S: - Da sigur nu va mai ridicati din pat?
Am aprobat-o, dar ea ca sa se asigure incepuse sa isi foloseasca puterea si sa ma lege cu doua liane de apa, putin cam reci la maini si la picioare.
- Amuzant... i-am comentat, dar aceasta doar pleca si mi-am pus direct capul in perna. Au fost invatati toti asa rebeli in academia asta? Eh macar stiu ca cine se aseamana, se aduna.

Am iesit din cabinet tinandu-ma de cap. Il simteam atat de greu ..De la capatul culoarului am vazt cum alearga Kitty spre mine. S-a oprit in fata mea si m-a prins de umeri.
[i]-E-Esti bine, nu? [/i]M-a intrebat ea tragandu-si suflul.
-D-da, sunt..mai bine decat tine cred, ia o pauza. I-am spus dandu-i mainile la o parte iar ea s-a asezat jos langa perete .
-Magnet a intrebat de tine si mi-a zis sa te verific.El era prea obosit si nu l-am lasat sa se mai dea jos din pat. Am fost surprinsa cand i-am auzit numele,dar doar am zambit.
-Okey, presupun ca nu a mancat nimic, merci de informare. I-am zis eu lui Kitty si am mangaiat-o pe cap,apoi am fugit spre bucatarie lansandu-o pe fata in urma nedumerita.
As fi vrut sa ma revansez fata de el, dupa ce ca a avut grija de mine si m-a si lasat sa ma alaturat misiunii. Ma gandeam sa ii pregatesc ceva de mancare. M-am dus la frigider si m-am invartit eu prin bucatarie. I-am facut niste piept de pui la gratar cu aburi, fara prajeala, era mult mai bun. Garnitura de legume si o cafea cu bezele. Le-am pus pe toate intr-o tava , plus servetele si o prajitura cu fulgi de ciocolata. Erau preferatele mele asa ca n-am ezitat sa infulec si eu una.
Am luat tava si m-am dus cu grija la el in camera. Nu am batut la usa ca sa nu il deranjez, m-am teleportat inauntru . El cred ca dormea,inlantuit de niste liane de apa. Le-am dezlegat incet si am aruncat pe el o patura mai confortabila,apoi am asezat tava pe dulapul de langa el. Cand se va trezii avea sa gasesca mancarea aici, fara sa se mai deplaseze jos.
M-am mai uitat o singura data la el apoi m-am facut disparuta din camera. Era timpul sa iau si eu cina. Lumea se stransese in bucatarie si aruncau toate obiectele de colo colo. am reusit sa prind ceva din zbor si mi-am facut un sandwichi.
-Hei Ice, profesorul X a zis ca te-ai descurcat bine azi, felicitari.A venit Jean la mine sa ma felicite. Am dat din cap aprobativ in timp ce mai luam o inghititura din sandwichi.
-Da...si cum e cum nou-venitii? cum se simt? am intrebat-o eu curioasa. Pentru o clipa a tacut.
-Sunt toti bine, cel de care ziceai tu ca este foarte ranit , se recupereaza mai greu, este la spitatul institutiei,impreunca cu ceilalti raniti.
-Am sa ii vizitez mai tarziu. Am murmurat eu analizandu-mi cina.
Dupa ce am terminat cu totul, am luat un plovaras pe mine caci eram doar in camasa de noaptea si m-am dus la spital. M-am plimbat prin saloane uitandu-ma la toti acei raniti. Eram fericita ca acum ei erau bine. M-am oprit la cel pe care il gasisem atarnat de perete. Acum era calm si dormea. Se pare ce va fi mai aglomerat de acum incolo.

Incepeam sa ma intreb ce face eleva si cum de nu ajunse cu Ice inca in camera. Nu stia deja ca din cauza asta am trimis-o? Am oftat privindu-mi rivalul de temut, cum ar veni apa si ma gandeam sa o sparg cu vreo bara de fier, dar am renuntat la idee, stiind ca nu se va ajunge la ceva bun in privinta lucrului respectiv.
Am incercat sa ma misc, insa tot ce reuseam era sa imi invart piciorul in sfoara de apa si la lucrul acesta am depus mult mai mult efort decat era necesar, obosindu-ma mai rau. Bine, pana acum am avut numai idei proaste. Poate era mai usor sa ma potolesc si sa ma odihnesc, fara sa ma mai stresez si obosesc. Am incercat sa merg si pe varianta respectiva. M-am uitat la tavan si am ajuns la concluzia ca ma plictiseam enorm sa stau locului, mai ales cand eram ingrijorat.
- Ce n-as da sa controlez puterea altcuiva in clipa aceasta... am gandit cu voce tare, sufland un aer rece inspre suvitele mele de par.
Peste un timp ochii imi cedasera si se lipise unii de altii, creind starea necesara de somn, chiar daca pozitia era mult prea incomoda. A durat ceva, caci eu eram obisnuit sa adorm pe o parte, dar s-ar parea ca atunci cand nu ai dormit de atata timp, nici nu mai conteaza pe ce parte adormi, caci oricum te ia din plin.
Iar dupa ce mai trecuse o vreme, mirosul meu a fost imediat izbit de o miasma ce parea delicioasa si inconstient mi-am lins buza inferioara, apoi mi-a cantat stomacu si am marait, intorcandu-ma spre partea adversa. Atunci mi-am dat seama ca ma puteam misca si mi-am deschis ochii, clipind des. Apoi dandu-mi ochii inspre noptiera am vazut tava plina cu mancare. Ce am pierdut, oare, cat timp dormisem?
Apoi m-am uitat in jur si am observat ca si supraveghetoarea mea adormise. Cred ca a trecut ceva timp de cand am stat eu cu ochii inchisi. Am luat tava in brate si am inceput sa mananc din ea, bucurandu-mi papilele gustative si in special stomacul care canta de zori. Cand am terminat-o am pus-o inapoi pe noptiera si m-am dat jos din pat, luand eleva in brate ca sa o pun sa doarma ca lumea.
- Mersi... i-am soptit usor, ducand-o in locul meu.
Dupa am luat tava si am dus-o inapoi la bucatarie unde ii era locul, incepand sa o spal. Incepeam si eu sa ma intreb ce fac cei care i-am adus asa ca mi-am scuturat mainile, fara sa le mai sterg, fugind direct catre spital. Ajuns inauntru am vazut copilul ce era mai speriat jucandu-se cu niste suruburi. Am zambit cand mi-am vazut puterea in mana unui astfel de persoane. Parca ma priveam pe mine mic, cand deabia invatam de lucrurile acestea si mi se pareau fascinante.
Mergand mai incolo i-am vazut si pe ceilalti, apoi la hol am dat fix de cea cu care am fost in misiune si am zambit larg. Am alergat si inspre ea si am prins-o de incheietura soptindu-i incet:
- Multumesc.... pentru tot....
Ma cam simteam putin dator fata de ea si nu stiam cum sa ii zic asta.

Eram asezata pe un fotoliu,langa patul unui dintre cei pe care i-am salvat. Aflandu-ma acolo,printre ei,imi dadea un sentiment de nostalgie. Voiam sa ma gandesc si sa imi imaginez cat de greu le-a fost,dar totodata nu voiam sa stiu nimic. Cel de langa mine si-a deschis ochii pentru o clipa si i-am zambit. Mi-a zambit inapoi apoi a incercat sa se ridice.
-Stai linistit, esti in siguranta aici. L-am linistit eu asezandu-i perna ca sa stea comod.
-Cum te numesti? L-am intrebat eu in timp ce ma faceam comoda pe scaunul meu.
-Patrik, tu?
-Ice. Am raspuns scurt, nu ma prezentam niciodata cu adevaratul meu nume, nu pot sa explic de ce. Mi se parea amuzant.
Tanarul care parea de aceasi varsta cu Magnet s-a uitat la mine bizar. As fi vrut sa il intreb ce i-au facut si mai ales cine. As fi vrut atat de mult sa putem oprii sursa care ne distruge semenii.
-Multumesc ca m-ai salvat. Mi-a spus el zambind .
-E datoria noastra ,si nu numai mie trebuie sa imi multumesti, i-am replicat eu gandindu-ma la Magnet. Mi-am dus gandul la imaginea lui in patul acela, speram sa fie bine si sa mai ales sa fi agtit bine. Nu voiam sa il otravesc inainte sa isi revina cu sanatatea.
M-am ridicat din pat ca sa ma uit pe analizele lui Patrik. Voiam sa stiu cum se simte, el cu siguranta nu era informat destul de bine. Patrik ma analiza cu privrea in timp ce eu rasfoiam foile. Cand brusc am simtit o atingere la mana si niste soapte la ureche. M-am intors repede si am dat nas in nas cu Magnet.Nu ma asteptam sa il vad asa de repede. M-am mirat, iar asta se putea vedea pe fatza mea si am balbait.
-M-magnet? Credeam ca d-d-ormi. Am spus eu fastacita apoi m-am departat de el putin de el. Am pus dosarele pe masa si am privit in jos putin rusinata.
-Uhm.. n-ai pentru ce..am murmurat eu , deci nu am gatit chiar asa de rau nu? ataat timp cat nu vrei sa ma strangi de gat. Am continuat razand.
I-am facut semn lui Magnet spre fotoliul de langa al meu.
-Uite, el e Patrik, se simte mai bine acum. Am spuseu zambind.
-Ar trebuii sa va spun ce stiu? Am fost surprinsa sa aud asta din partea lui ..doream sa stiu , dar as fi crezut ca i-ar putea fi greu si de aceea am renuntat sa-l intreb eu.

Nu prea imi placea sa imi vad semenii atat de distrusi si incepeam sa cred ca spitalul era cea mai rea decizie de a mea pana atunci. Am incercat sa le mai calmez durere cu un zambet atunci cand ii vedeam si am aprobat, din cap, in clipa in care faceam asta am incercat totusi sa ma mai feresc de privirile mai indurerate.
La roscata nu ma asteptam ca aproape sa ne izbim cap in cap, caci a trebuit sa ma feresc pentru cateva clipe. Era ceva in neregula cu ea? Dar cand mi-am dat privirea spre mana ei, am putut observa foaia pe care o avea in mana. Am inceput sa chicotesc din prima clipa in care i-am auzit balbaiala tinerei, apoi numai am ragusit si mi-am stanpit restul amuzamentului.
- Am dormit pana acum. E adevarat. Mai mult ca ma plictiseam si nu am avut incotro... am mintit numai pe jumatate, uitandu-ma fix in directia ei. Eram chiar expert sa mint oamenii in fata cand era vorba de persoana mea.
Am urmarit-o cand pleca de mine ca sa se aseze dosarele si apoi cand se intoarse si am zambit larg stiind ca nu m-am inselat in legatura cu mancarea. Deci chiar ea a fost cea care avuse legatura fata de mine.
- Nu ai gatit deloc rau. A fost chiar delicios, incat am terminat toata tava in cateva minute. Ma bucur ca ai facut-o desi nu aveai motiv sa o faci. De aceea am zis macar sa iti zic multumesc.
M-am asezat pe fotoliul indrumat si m-am uitat catre pacient, dorind sa il ating pana ce am simtit teama in degete.
- Salut, Patrik. Eu sunt Magnet. Incantat sa te cunosc… i-am zis ascultandu-I cealalta intrebare si dupa mi-am dat privirea spre fosta mea partenera, observandu-I si ei sperietura si nedumerirea.
Am oftat putin, luand pumnul baiatului in mana mea si l-am privit.
- Patrik… noi nu te fortam sa faci ceva ce nu iti place. Deci daca vrei sa ne spui fa-o din propria ta vointa si alegere, nu ca te simti obligat sau ceva asemanator. In plus ai luptat vitejeste pana acum. Deci sa nu te fortezi cu sentimente neplacute pentru starea emotionala... am incheiat discursul, dandu-i drumul din stransoarea mea.

Am ridicat din spranceaza cand mi-a zis ca se plictisea dormind,dar probabil asa era cum zicea el. I-am aruncat doar o privire strangareata.
Chipul imiradia de fericira caci ii placuse mancarea facuta de mine. Deci reusisem, cee bine.
-Ba aveam motiv sa o fac. I-am spus eu arucandu-i o privire vicleana cu subinteles. Dar evidend in gluma.
L-am urmarit pe Magnet cum s-a asezat pe fotoliu si l-am privit cum vorbea cu pacientul.Am observat cum cuvintele lui l-au ajuns pe acestaiar Patrik parea acum mult mai destins. Momentul a fost impresionant, trebuia sa recunosc. M-am uitat la Magnet si mi-am pus mana pe umarul lui,apoi i-am zambit lui Patrik ca semn de aprobare pentru spusele lui Magnet.
Tanarul a tras aer in piept ca si cum era gata sa spuna ceva. Ma uitam la el ingrijorata si am strans mana pe umarul lui Magnet.
P:- Vreau sa va spun, poate va ajuta sa-l gasiti pe ..nenorocitul care face asta. Am putut simtii multa inversunare in tonul vocii lui si m-am asezat cuminte pe scaun.
-Doar daca te simti inregula cu asta..Am spus eu lasandu-mi privirea intr-o parte.
P:- Imi aduc aminte ..doar fragmente. Stiau ca sunt mutant si ma cautau de mult, nu imi lasau nici familia in pace..adica eu mama si sora mea mai mica, surioasa mea este o dulce. A zambit cand a spus asta lucru care m-a determinat si pe mine sa zambesc. M-au luat cu forta si m-au legat de maini si de picioare. Patrik s-a oprit sa-si trage rasuflarea iar eu l-am luat de mana atragandu-i pe moment atentia. Apoi m-am trezit intr-o camera alba cu lumini multe. Am vazt un om cam de 45 de ani cu un petic pe ochi care se uita la mine zambind. Patrik si-a mutat privirea spre Magnet. Vor sa ne elimine iar ei sunr un fel de organizatie FBI mai diferita, se ocupa cu lucruri mai complicate care nu trebuiesc aflate deloc. Experimentele lor canstau in : cum sa distruga mutantii sau cum ne face masinarii vii pentru razboaiele lor.
Am lasat capul in jos fara sa mai adaug nimic. Asta nu era posibil. Simteam sa ma enervez iar peretele de langa mine inghetase.
-Ai retinut vreun nume ,Patrik? L-am intrebat ganditoare.
P:Caleb Cr-Cremer, dar nu imi aduc bine aminte. Imi pare rau, daca imi mai aduc aminte ceva.. A spus el trist.
-Nu trebuie, ne-ai ajutat detsul oricum. L-am mangaiat eu pe capsor.
M-am uitat la Magnet , ar fi trebuit sa vorbim despre asta. L-am luat de mana si m-am ridicat. I-am zis lui Patrik sa se odihneasca si ca ne vom vedea maine. Apoi am plecat landu-l pe fostul meu partener dupa mine. Ne-am dus in camera sa, caci a mea se parea ca era ocupata temporar.
I-am dat drumul lui Magnet la mana si m-am asezat pe pat.
-Oke, acum ce facem? Am intrebat eu privindu-l fix pe Magnet. Ar trebuii sa se poata face cv, am gandit eu.

M-am ferit imediat ce se uita intrebatoare la mine cand i-am zis ca ma plictiseam dormind. Nu doream sa zic dormind ci ca ma plictiseam in pat. Ma putea invinui cineva? Era chiar greu pentru mine sa stau locului. Cand i-am vazut privirea, mi-a venit parca pe varful limbii sa o intreb, dar pe acelas ton de gluma:
- Mi-ai otravit, cumva, mancarea?
Cand am simtit ceva pe umarul meu, m-am calmat parca pana si eu. Aveam emotii la inceput sa intru in discutii cu un mutant care nu statea bine pe stare emotionala. L-am lasat pe acesta ca sa isi aseze bine ideile, emotiile si gandurile, urmarindu-l. Eu unul as fi vrut sa aud povestea, chiar daca stiam ca nu va fi una buna. L-am aprobat din cap imediat ce ne-a zis ca doreste sa ne spuna. Cu siguranta avea sa ne ajute.
Urechile imi erau ciulite si ascultam fiecare vorba a lui, notandu-mi-o in minte. Chiar aflasem cateva informatii. Aveam sa vad mai tarziu cat de mult ma vor ajuta. Exact dupa cum banuiam nararea era putin sinistra si privirea mi-a inghetat cand am auzit numele. I-am dat drumul de tot si m-am ridicat si eu, multumindu-i cu un zambet de ceea ce ne povestise. Dupa m-am simtit luat de catre partenera si dus din camera. Realiza ca am plecat fara sa dezghete peretele si in camera aceea avea sa se lase racoare in scurt timp?
Cand am ajuns in camera la mine si am aprins becul, m-am mirat ca supraveghetoarea mea nu mai era in pat si ca nu avea cum sa fi plecat singura. Deci se trezise mai mult ca sigur. Am ramas ganditor cand m-a intrebat de ce vom face si nu stiam cum sa ii zic ca nu aveam sa ma bag intr-o noua misiune, in special care implica acel nume, de care nici nu vreau sa imi amintesc sau sa ma gandesc.
M-am asezat la birou, butonand putin calculatorul pana ce am deschis un dosar vechi cu poza respectivului. Chiar nu ma inselam. Nu avea sa imi dea pace curand. Am scos dosarul acela la imprimanta si am strans dupa foile, venind pe pat langa fata si inmanandu-i-le si ei.
- Aveam de mult probleme cu acest Cremer, dar nu l-am putut depista niciodata. Imediat ce ne apropiam de locul in care credeam ca e, intr-o fractiune de secunda aceea baza exploda sau se intampla ceva cu ea si se evapora. Cu cativa ani in urma m-am ocupat eu de urma lui, apoi s-a intamplat un accident si nu am mers mai departe cu cautarile. Drept sa iti zic, nici acum nu vreau sa o fac.

Am chicotit cand am auzit intrebarea sub forma de gluma.
-Mda, de asta ma si miram, ca inca esti in viata. Am continuat eu cu glumitele.
Pe tot parcursul istorisirii l-am observat pe Magnet cam agitat. Oricum stiam de la bun inceput ca povestea nu avea sa fie altfel decat sumbra. Ii compatimeam pe cei care au trait momenetele astea de groaza si voiam sa ii ajut.
Brusc mi-am trecut prin fata ochilor niste imagini, amintiri pe care credeam ca le uitasem.
Trebuia sa existe o cale sa ne facem auziti noi mutantii intr-un fel in care umanitatea sa ne accepte , dar daca nu, trebuia pentru inceput sa oprim experiemntele astea.
Ajunsi in camera lui, eu am facut comoda pe pat iar el cauta ceva in calculator. Ii putusem observa socul de pe chip cand Patrik a pronuntat acel nume. Eu nu l-am mai auzit in viata mea dar se parea ca era cineva important, iar judecand dupa cum reactionase Magnet , si in amintirea lui. Nu stiam insa daca era de bine sau rau, dar in scurt timp mi-a venit raspunsul.
A venit la mine cu niste foi scoase la imprimanta si mi le-a inmanat. Le-am luat usor si m-am uitat peste ele. Deci acela era Cremer Caleb. M-am stranbat cand i-am vazut poza, chipul sau parca era plin de ura. M-am uitat mai atent si era un recunoscut admirat in lumea "oamenilor". Desi infractiunile ii depaseau faptele"bune".
Mi-am marit ochii la Magnet cand mi-a povestit putin despre el. Nu reusise tocmai Magnet sa il prinda? Wow..
-Ce accident? Am intrebat eu curioasa dar dupa am regretat.
Nu mi-a venit sa cred ca renuntase si ca nici numai voia sa se ocupe de asta. Am vrut sa ii cer mai multe explicatii dar in schimb am lasat capul in jos, strangand de marginele foilor cu degetele.
-Daca tu nu vrei, eu una sigur am sa fac rost de misiunea care implica asta. Am spus eu rece ducand foile le birou.
- Inainte sa ajung la academia asta,am inceput eu sa vorbesc,am avut o prietena in orasul in care locuiam. Aveam multe comun, in special ca si ea era mutant. Cand a inceput vanatoarea de mutanti, pentru axeprimente...cand oamenii ne descoperisera , ea m-a denuntat ca fiind mutant, probabil pentru a-si scpate viata. M-a tradat dar nu o condamn, s-a lupat pentru soarta ei..insa degeaba. Eu am incercat si am reusit sa fug din oras, pe cand ea a fost prinsa. A fost dusa intr-o fabrica, cam asa arata locul. Iar eu am urmarit-o fiindca voiam sa o salvez. M-am infiltrat desul ca sa pot sa vad ce le faceau mutantilor, dar nu destul ca sa o gasesc. Dupa in timp am aflat ce s-a intamplat cu ea. Stiu ca si tu ai idee despre cum sunt torturati si ce chin este acolo. Dar eu chiar vreau sa ajut.. M-a asezat din nou in pat sprijinindu-ma cu cotul de noptiera.
-Daca gasirea omului aluia este un pas spre oprirea macelului astuia, eu vreau sa contribui. Am spus eu revoltata,apoi am oftat.
-Am sa vorbesc maine cu Profesorul X despre asta. M-am ridicat si m-am dus spre usa. Magnet nu dorea sa se implice insa eu nu aveam de gand sa renunt. Ma simteam mult orea inversunata ca sa nu fac nimic .

Credeam ca imi putea da seama deja la ce se gandea studenta de cand s-a asternut linistea intre noi. Era prea buna si credea ca lucrurile sunt prea simple, incat ma facea sa imi dau privirea in jos ca sa nu ii descurajez energia ce o avea in ea. Poate daca comentam eu avea sa o piarda curand si era ceva de apreciat.
I – am privit expresia atunci cand vedea poza asasinului si doar mi-am inclestat pumnul, sucindu-mi putin incheieturile. Chiar nu doream eu sa mai vad numele acelea care de fiecare data cand era rostit imi provoca o oroare completa fata de lume. Am oftat cand m-a intrebat de accident si m-am uitat inspre ea.
- Mi-a ucis partenerul ce il aveam in misiuni in fata ochilor mei. Nu am putut face nimic. E cea mai aiurea senzatie sa fii acolo, sa il vezi cum moare si sa fii imobilizat. De asta am fost si retinut sa fii tu cu mine in misiune. Nu as mai putea trece prin lucrul acela. Nu as mai putea rezista la a doua pierdere.... i-am raspuns oftand pana ce mi-am simti o lacrima scurganda din ochi si am dat imediat sa o acopar.
Am privit-o cand stransera acele foi si doream sa o calmez in vreun fel, dar nu aveam nici o idee in legatura cu asta.
- Nu te du in misiunea asta. Nu ai habar ce implica. Ne-ar trebui minin 50 dintre seniori doar ca sa iesim supravietuitori.
I – am ascultat povestea si ei, deoarece e timul in care sa fac lucrul acesta. Ma intrista in nararea ei si stiam ca avea de gand sa faca misiunea periculoasa, dar tot doream sa o opresc.
- Imi pare rau pentru prietena ta. Stiu prin ce torturi pot trece semenii nostrii din cauza fricii, asta nu e un motiv ca sa ne punem in pericol sau cei apropiati. Ii ajutam, salvam, da. Dar pana la a ne omori. De aceea chiar te implor sa nu faci asta.
Am vorbit prea tarziu caci aceasta si plecase. M-am ridicat din loc si am izbit cu piciorul intr-un scaun din camera pana ce l-am facut tandari.
- Femeie incapatanata ce esti! Am marait nervos, trantindu-mi ambele palme pe birou.
- “ Se indreapta spre moarte!” am gandit apoi, asezandu-ma jos si am oftat foarte vizbil, in timp ce degetele mele s-au incrucisat intre ele ca sa imi sprijine fruntea.
M-am enervat insa si iar m-am ridicat ducandu-ma direct spre gasirea ei, inca fiind nervos maxim.

Am inceput sa tremur cand mi-a spus despre prietenul sau. Imi imaginez cat de greu a putut sa fie atunci. Am lasat privirea in pamant dar voiam sa il consolez,desi nu aveam cum.
-Imi pare rau...am spus incet si mi se paruse ca ochii incepusera sa i se umezeasca. Am dat la un momdat sa ma ridicat vrand sa il imbratisez,dar m-am oprit caci nu stiam cum o sa reactioneze. Mi-am marit ochii uimita cand mi-a spus ca acela fusese motivul pentru care nu a vrut sa vin cu el in misiune. Mai ca imi dadeau si mie lacrimile , n-am mai rezistat si m-am dus spre el cuprinzandu-l si strangandu-l tare in brate.
-Esti..o persoana buna Magnet, si un mentor bun. I-am spus eu zambind iar la cuvantul accentuat am chicotit.
M-am incruntat insa cand imi spusese sa nu ma duc. Asta chiar nu avea rost. Eram de mult motivata de lucrul acesta.
Recunosc ca nu ma asteptam sa insiste atat de mult. Avea dreptate , nu puteam sa neg, dar eram mult prea optimista cu gandul ca il putem oprii cat mai repede.
-Magnet,ai lucract cu mine deja intr-o misiune, chiar crezi ca o renunt asa de usor? Am afirmat eu,era o intrebare retorica caci se intelegea de la sine ca nu aveam sa renunt.
-Cum am spus, maine voi vorbii cu Prof. Xavier despre asta si vom stabilii, noaptea buna... Au fost ultimile lucruri pe care i le-am spus apoi am iesit pe usa ducandu-ma spre camera mea.In spate am auzit o bufnitura si mi-am dat seama ca Magnet nu era prea incantata de decizia mea.
Am tranversat cladirea ca sa ajung in partea cealalata a ei. Eram nervoasa iar gandul imi era numai la asta. Cand am ajuns in camera m-am asezat pe podea, sprijita de pat. Stiam in ce aveam sa ma bag dar credeam ca daca vom lupta mai multi pentru asta aveam sa castigam.
Poate Magnet nu o sa vina, desi nu stiu de ce cu el lucrurile pareau mai simple. Ii intelegeam oricum motivul, era unul clar . Eu nu aveam un motiv asa puternic ca sa ma duc, dar cand vedeam pe toti raniti si chinuiti, imi doream din toata inima ca asta sa ia sfarsit.

Am si oftat si sughitat la un moment dat al povestirii. Nu imi facea bine sa imi amintesc momentele acelea care le-am ascuns in cea mai intunecata parte a mintii si le-am si lasat sa putrezeasca acolo. Dupa o vreme m-am simtit cuprins si de surprindere am inceput sa clipesc des. Era si mai aiurea nararea mea decat mi-o aminteam eu, nu? M-am prins si eu de ea la randul meu si imi venea sa plang mult mai liber de atat, insa nu doream sa ajung intr-o situatie jenanta. Apoi chiar am plans cand ma complimenta, intr-un mod mai linistit, incat sa nu se auda.
Stiam ca nu aveam nici o sansa sa o opresc sa se duce in misiune. Dar asta nu m-a putut sa ma faca sa nu incerc.
- Mi-am incercat norocul... i-am zis in legatura cu misiunea de care vorbea, inca rugandu-ma sa o pot opri.
Am mai oftat din nou cand am auzit mentionat numele sefului. Lucrul acesta chiar nu mai avea cale de intoarcere.
Bine ca am fugit la timp si am putut sa o ajung din urma. Mai aveam si noroc ca tanara sa intre in camera sa, desi era de filiala cealalta. Nu prea se incurcau aici baietii cu fetele. De parca asta ii oprea de la ceva.
Ajuns acolo am batut incet in usa si asigurandu-ma ca pot intra am deschis incet usa, intrand inauntru. Acolo am zarit-o pe tanara eleva si am ramas in loc, stergandu-ma putin la ochii inrositi.
- Deci esti hotarata sa mergi. Nu te mai opreste nimic? Am intrebat-o venind mai aproape de ea atunci si am ramas putin in loc. M-am convins ca nu am ce argument sa iti mai aduc ca sa nu faci asta. Totusi daca ai de gand sa pleci, te-as ruga sa nu o faci fara instiintarea mea si fara....mine. ... bine? I-am zis pe un ton fortat fiindca imi era greu sa afirm lucrurile acelea. Mintea mea chiar zicea intruna “nu, e o prostie, e sinucidere curata”, dar sa o las fara ajutor mi se parea mult mai rau decat asta.

M-am cutremurat cand i-am simtit raspunsul in imbratisare. Chiar mi-as fi dorit sa fac ceva ca sa il ajut,insa nu ii puteam lua durerea cu mana.
In drum spre camera mea ,gandul imi ramasese la el . Acum cateva ora ma ameninta cu metalul iar acum putea sa fie atat de sincer cu mine. Ca sa nu zic ca sentimentele erau la fel. Cand l-am intalnit prima oara voiam sa il fac stana de piatra iar acum voiam sa ma ingijresc de el. Mi-am dus mana la cap oftand. Eram insa fericita caci reusisem sa ajungem in punctul asta si nu ne dispretiuam cum faceau altii. Era cu totul alta peroana,Magnet, si ma bucuram sa o cunosc.
Sprijinita de marginea patului, razele lunii imi luminai camera intunecata. Puteam zice ca imi era putina teama de ceea ce va urma, caci orice s-ar intampla nu avea sa fie usor. Cand usa s-a intredeschis am tresarit facand ochii mari la umbra din fata mea. M-am ridicat vrand sa ii spun ca nu are rost dar el mi-o luase inainte. Mi s-a scurs o lacrima pe obraz cand i-am auzit cuvintele. Nici nu imi venea sa cred ca este adevarat ce spune. Mi-am dus mana la obraz apoi am facut un pas spre el cuprinzandu-l iar in brate. Mi-am ridicat ochii spre el sustinand-i privirea ceva timp. Ochii lui inrositi,mi-am dus degetele peste ei apropiindu-ma mai mult. Distanta dintre fetele noastre era mica acum si-am continuat sa il privesc. Am coborat mana de la ochii sai pe obrazul sau .
- Multumesc, am sotit eu,ma bucur mult ca vrei sa vii cu mine dar..dar stiu ca iti este greu si nu mi-as ierta niciodata daca ai venii si ai patii ceva. Am rup legatura privirii si am lasat capul in jos.
M-am dezlipit de el si m-am dus spre pat asezandu-ma pe el de data aceasta.
- Stiu ca nu va fi usor iar eu sunt incapatanata stii asta, n-as vrea sa patesti ceva.. Am spus eu bosumflata. Incrucisandu-mi bratele.
Eram putin uimita caci Magnet evloua repede si ma surprindea. Ma simteam stiind ca e ingrijorat, mai ales ca fiind aproape noua in campus , mai nimeni nu imi era asa de apropiat acum. Si dintr-un nu stiu care motiv voiam sa am grija de el mai ales ca ma simteam datoare fata de el si inca voiam sa-i arat ca pot fii buna.
L-am tras de mana spre pat si mi-am sprijinit capul de el.
-Oricum o dam, tot ceva rau se va intampla,nu? L-am intrebat eu privind inainte.

Nu ma asteptam ca sa ma curpinda si a doua oara pentru noaptea respectiva si mi-am dus si eu bratul pe spatele ei, tragand-o mai aproape de mine. Ii simteam mangaierea calma de la ochiul meu pana la obraz si i-am privit atunci mana cu coada ochiului. Am fost surprins atunci cand imi vorbisem sa nu vin pana la urma.
- Trebuie sa recunosti, ai nevoie de mine pentru treaba asta. Nu ar fi mai usor cu un om care deja stie totul despre Cremer? Care oricum stie unde sa il gaseasca? Plus nu mi-as ierta-o eu, daca ai pati ceva si eu nici macar nu am incercat sa fac ceva... i-am zis mergand la ea si i-am ridicat privirea in sus, ca sa se uite in ochii mei si sa vada ca vorbesc serios, iar precum ea, nu aveam sa dau inapoi. M-am asezat putin pe pat, langa, in cazul in care se mai razgandea.
- Stiu ca esti incapatanata. Nu imi mai trebuie sa imi demonstrezi asta. M-ai asigurat sa te vad asa...i-am spus razand. Dar tu crezi ca eu as vrea sa patesti ceva? Ti-am zis ca la a doua pierdere nu as mai rezista.
Am privit-o cand si-a pus capul de mine si am zambit usor. Intrebarea ei nu a fost tocmai una primitoare, iar eu nu am avut de gand sa o mint sau sa o descurajez in vreun fel.
- Din pacate... asa este... asta nu e un motiv ca sa te lasi doborata, stii? Am intrebat-o venind putin mai aproape si am sarutat-o incurajator pe varful capului, atingandu-i parul moale.
- Intr-un fel imi place spiritul tau de ajutor, curajul, energia si optimismul. Dar mai ales nevoia sa ii ajuti pe ceilalti... sa nu pierzi vreodata calitatile acestea. Sunt foarte speciale.... am adaugat privind si eu inainte.
- Probabil acum ai nevoie de somn. Maine va fi o zi lunga.... am incheiat, oftand.

Am zambit nostalgic. Stiam prea bine ca putea sa fie folositor in misiune si mai ales imi era mie folositor pentru ca imi era un sprijin moral. Ma simteam mult mai bine cand eram in preajma lui, aveam mai mult curaj si era mai sigura pe fortele mele. Acum aveam doua scopuri pentru viitorul apropiat. Unul era sa ajut la prinderea criminalului iar al doilea ...trebuia sa am grija sa nu i se intample nimic lui Mgnet, toate aceasta nu aveau nici un rost daca il pierdeam. Eram sigura ca le voi reusii pe amndoua.
Mi-am dus degetul la obrazul lui si mi-am ascutit privirea zambind in colt.
- Si cand te gandesti ca la inceput erai asa nervos pe mine,iar acum uite. Am glumit eu. Apoi zambetul a devenit unul calm si recunoscator.
- okey, recunosc,am zambit eu, acum numai am nici o retinere sa-ti dau dreptate. Am tresarit usor cand i-am intalnit privirea. Se vedea in ochii lui ca este serios si ca nu voia sa renunte. Cel putin aici ne asemanam.
Am ras si eu cu el cand amintise de incapatanarea mea. Da..eram destul de priceputa la asta, eu una o consideram un avantaj,..uneori.
- nici eu nu vreau ca tu sa patestii ceva,stii? Am soptit eu bosumflata. M-am rosit cand ma sarutase pe frunte, mi se dilatasera pupilele de uimire iar apoi am inchis ochii cand mi-a enumerat calitatile pe care le vedea el am chicotit. Nu credeam pana mai adinauri ca voi auzii atfel de lucruri din partea lui. Nu am deshic ochii caci pleoapele grele nu ma lasau si doar am murmurat un "multumesc".
I-am dat dreptate si inainte sa ma pu sa dorm si-am dat un pupic pe obraz si i-am urat somn usor.

A doua zi,dupa micul de jun m-am dus direct in camera Profesorului X. Magnet probabil inca nu se trezise iar eu voiam sa il pun in tema pe profesor cu toate. Am ciocanit la usa iar el m-a primit,stiind ca voiam sa ii vorbesc.
X: Stiu de ce ai venit, Ice. Mi-a spus el scurt, uitandu-se la privelistea din spatele geamului. Soare era deja pe cer.
-Atunci stiti si ce vreu sa va intreb,,
X: Da,stiu. Pentru un moment a fost liniste intre noi. Ma intrebam daca mai trebuia ceva lamurit.
-Chiar vreau sa fac parte din misiune ! Am rupt eu tacerea caci nu voiam un refuz fara nici macar sa incerc sa il conving. Profesorul s-a intors spre mine cu o privire serioasa.
X: Stiu. Si presupun ca Magnet nu te va lasa singura. A zambit el. Am zambit si eu dar mi-a pierit imediat de pe buze. Simteam o tensiune destul de mare.
-Da..desi n-as vrea .
x: E totusi impresionant faptul ca este atat de hotarat,mai ales dupa ce a simtit cum este sa pierzi un prieten..partener. Esti pregatita si tu pentru asta? Riscuri..
-Nu voi lasa sa pateasca ceva ! l-am intrerupt eu pe profesor, chiar nu am sa las sa se intample asta. Ii sunt datoare acum ca isi risca viata..nu stiu cum sa explic.
X: Nu este nevoie..ma voi gandi la asta,trebuie sa vorbesc si cu el. Acum du-te la ceilalti.
Am facut precum mi-a cerut si am plecat. Desi simteam un gol in inima, m-am dus spre camera lui Magnet.

Trebuia sa imi calmez mintea sa nu imi mai ofere amintiri atat de terorizante. Nu doream sa ajung intr-o stare de nebunie. Insa imi era super teama si uneori tot aveam usoare furnificaturi, incat pielea mi se facea ca de gaina. Am privit-o imediat ce imi atinse obrazul si imi venea sa rad de ce auzeam ca imi zicea.
- Cum ai vrea sa fi fost daca prima oara ne-am atacat unul pe altu, fara sa punem intrebari? Iar pe langa asta, mai mult cred ca imi ascundeam teama de a avea partenera prin faptul ca eram asa intepat. Sa fii sigura, in mod normal nu sunt asa.
- Faptul ca nimeni nu vrea ca sa patim ceva inseamna ca vom avea grija unul de celalalt. Ma simt bine acum ca am lamurit problema aceasta.
Am zambit cand aceasta imi multumi de sarut si am mangait-o putin pe cap. Apoi ca ma asculta cu somnul, parca zambetul mi se largi. M-am ridicat din loc si am mers mai departe, inchizand lent usa dupa ce adormi, ducandu-ma inspre camera mea.
Soarele ma deranja atat de mult in dimineata aceea, ca m-am fatait prin pat in toate locurile numai ca sa nu-l mai primesc asupra chipului meu. Nu doream sa am dureri de cap de la el, insa iata.
- Ah pleaca--- am zis pana la urma nervos, luand perna pe care dormeam si trantind-o direct in geam. O metoda ineficienta, caci in tunericul ramase numai doua secunde, apoi iar lumina puternica ma trezise.
Incepeam sa cred ca stiu de ce nu ma trezesc in ziua aceea. Aveam treaba si nu am pregatit nimic pentru misiune, niciun act, foaie, nici la sediu nu am vorbit in legatura cu echipamentul. Mi-au trebuit sa rezolv prea multe intr-o singura seara si iar sa obosesc peste masura. M-am pus imediat la calculator, incepand sa caut informatiile, deschizand acele dosare vechi si ascunse pe care nu doream sa le mai vad niciodata. Normal ca nu se putea asta. Mai faceam si pauze din cand in cand ca sa ma duc sa-mi fac toaleta sau sa ma imbrac direct cu echipamentul. Peste o vreme am vrut sa merg si sa imi iau un pahar cu apa, dar cum am deschis usa, cum am vazut-o pe Ice in fata ochilor si mi-a inseninat dintr-o data dimineata. M-am atasat putin cam mult de ea, lucrul acesta nu avea sa fie de bine.... eram deja constient si sigur de asta.
- Neata, Ice... sa inteleg ca daca te aflii acum aici, ai vorbit cu profesorul, hm? Intra te rog... i-am zis, dandu-ma la o parte si facandu-i loc in camera.

-Sper ca nu te-am dezamagit in calitate de partenera.. Am fluierat eu jucausa. Ma amuza felul lui de a fi, asa de complex, de impresionant, de sincer si mai ales intepat. Imi placea ca il cunoasteam mai bine si voiam sa continui cu asta.
-Poi..cineva trebuie sa iti apere spatele. L-am tachinat eu inghiontindu-l.
Ma simteam mai usurata acum, gandurile mele pozitive imi ajutau mult starea de spirit. Obisnuiam sa fiu candva o persoana foarte energica si vesela.


Dupa discutia cu profesorul X, am fost sa il vizitez pe Magnet. Voiam sa vorbesc eu cu el inainte sa vorbeasca profesorul cu el. Cand am ajuns la usa si eram gata sa apas pe clanta , am fost surpinsa sa observ ca aceasta s-a miscat inainte sa o ating eu. Iar in fata mea a aprut Magnet, inalt care optura lumina din camera creandu-mi umbra. Am ridicat ochii sfiosi spre el . Eram vesela sa il vad, as fi fost si mai bine de atat daca reuseam sa transform vestile intru-nele bune.
-Perspicace, ce deobicei. Am spus eu si am facut un pas in fata intrand in camera. Imi adusesem aminte cand am fost ieri, ultima oara aici iar el dormea ca un copil. Am chicotit dar mi-am ascuns zambetul in palma.
M-am asezat in pat analizand cu ochii camera,apoi m-am ridicat si m-am dus sa trag draperile caci lumina era prea puternica. M-am oprit la biroul sau holbandu-ma la ecran.
-Vad ca deja te ocupi de misiune..Am murmurat eu printre buze. Apoi m-am dus in fata lui analizandu-l. Se vede ca era dimineatza si abia de trezise caci avea cateva defecte cu cosyumatia pe care l-am aranjat imediat.
-Am vorbit cu profesorul. Am spus eu in timp ce il aranjam la guler.
-A spus ca vrea sa te vada , nu e foarte incantat dar accepta asta. Eu insa, am incredere. Am zambit si m-am asezat din nou pe pat, oftand. In plimbarea lui prin camera, eu continuam sa il analizez. Nu il observasem pana acum foarte bine,iar im acel moment simteam ca mi se imbujoreaza obrajii.
-Ceva imi spune..hm..ca mai intai trebuie sa asteptam ca Prof X sa il depisteze pe Cremer si dupa va organiza echipa ptr misiune. Am comentat eu nedorind sa se asterne liniste intre noi. Mi-am pus maine pe pat sprijinandu-ma pe ele cand am simtit ceva incomod.
-Uhm..ti-ai uita..cureaua? Am intrebat eu amuzata caci acel accesoriu nu arata chiar ca o curea.

Imi venea sa rad cand mi-a mentionat de calitatea ei de partenera. S-a descurcat bine pana acum si desi nu doream sa admit, doar am zambit.
- Sigur, voi fi un cavaler salvat de printesa. Visul oricarui baiat, nu-i asa? O tachina inapoi si incepuse sa rada din cauza tonului ironic care l-am folosit pentru intrebare.
Imediat ce ma complimenta, chipul meu crapse cu un zambet nou. Nu am putut sa nu ii observ si chicotul, astfel am ridicat putin o spranceana, inchizand usa in urma sa si venind mai aproape de ea, ca sa o pot auzi. Cand trase drapelele, am deschis putin lampa de la birou, care crea o lumina mai putin deranjanta ochiului.
- Deabia am inceput treaba... i-am zis in privinta misiunii.
Nu stiam ca nu ma aranjasem bine de dimineata si am privit-o numai in timp ce se ocupa de costumul meu. Imi placeau oamenii care erau atenti la detalii. Doar am aprobat-o atunci cand mentiona de profesor si ma gandeam cand e liber sa pot merge la el sau daca nu poate si asa era telepat, un mesaj cu ceea ce dorea sa imi spuna era mai mult decat suficient. Nu doream sa ma deplasez oricum.
M –am inrosit complet imediat ce i-am vazut ce atingea cu mana si am fugit inspre pat, luandu-i accesoriu din mana. Imediat l-am pus in sertarul de la birou inca fiind rosu maxim.
- Te rog sa nu ma intrebi despre asta, bine?
In scurt timp am primit mesajul telepatic la care ma gandisem. Astfel m-am indepartat putin si mi-am pus doua degete la frunte ca sa il ascult. Profesorul a trebuit sa stea mult timp la Cerebro impreuna cu alti mutanti telepati ca sa afle unde era locatia prezenta, atunci cand mi-a zis asta a si adaugat ca mi-a trimis dosarul aproape complet pe calculator, iar acesta a facut un sunet o data. Atunci mi-am retras mana si m-am dus direct spre computer, deschizand dosarul si incepand eu sa analizez pozele si informatiile din el. Atunci cand am vazut locatia am clipit des, cunosteam locul ala mai bine decat podul palmei. Am mai fost in el.
- Nu pot sa cred... am murmurat usor, incepand sa cred ca informatiile sunt eronate.
Dupa s-a mai auzit un sunet scurt din partea computerului si am deschis folderul. Acolo am primit lista cu toti cei care vor participa in misiunea actuala. Suficienti seniori si cativa juniori ce erau avansati era lucru care ne trebuiau. M-am uitat la profilul fiecarui, apoi mi-am dat atentia spre partenera mea:
- Ice, ce parere ai de colegii nostrii? I-am zis, inclinandu-mi capul intr-o parte si facandu-i semn la ecranul cu raze.