With sweet words, you tell me to come out . [privat]

Pasii delicat printre rafturile gigantice ale bibliotecii, respectand regula linistii care trebuie sa fie in mod normal intr-o biblioteca. Nu stia, cu ce gand, ajunsese acolo, doar sa lasat purtat de picioarele sale, trezindu-se mai apoi, in fatza marii usi a bibliotecii academiei, si daca tot ajunsese pana acolo, de ce sa nu si intre? Ii placea, ca intr-o biblioteca, era tacerea absoluta pe care o cauta, acolo, puteai sa-ti pui gandurile in ordine, sa lucrezi, si chiar si sa dormi, linistea fiind unul dintre lucrurile la care tinea cel mai mult pe lumea asta. Se gandii insa, si ca poate va gasii o carte pe gustul sau, pentru ca acuma avea ceva timp liber, intructorul sau fiind plecat intr-o misiune cu alti mutanti. Cititul nu era cea mai mare pasiune a lui, dar daca prindea o carte buna, il atragea de la prima pana la ultima pagina, si chiar si peste cativa ani, daca o va reciti.
Inca nu stia la ce sectiune sa se duca, asa ca se plimba nauc, pe unde nmerise, trecand cu privirea peste unel titluri ale cartilor, iar care i se parea mai interesant, o scotea din inghesuiala celolalrte, doar pentru cateva minute.
Purta o pereche de pantaloni albi, ca zapada, o culoare atat de imaculata, caci si el se mira, cum de nu sa intamplat sa-si peteze materialul. In partea de sus, avea un tricou negru, mulat, cu un decolteu triunghiular la gat, ce permitea o priveliste frumoasa pe pieptul lui lucrat. Partea de jos, se incheie cu o pereche de tenisi negrii, iar in maini purta manusi din piele, putin alterate de timp, dar lui inca ii placeau mult. Savura chiar si pranzul, atuncea, avand in mana un mar verde, din care musca la intervale de timp. Ii placeau mult merele, si considera ca ele sunt cel mai bun fruct, plus ca trebuia sa aiba si o viata sanatoasa.
Pusese mana, pe o carte, a crui titlu il fascina din prima "Verde ca smaraldul, si rosu ca rubinul". Se gandea el, ca sigur nu era vorba de niste bijuterii, asemanand culoarea rosie, a rubinului din titlu, cu sangele, iar verdele, probabil cu natura.
Pusese cartea chiar in fatza lui, incepand sa-i citeasca rezumatul de la prima fila a cartii, in timp ce mai musca din marul, care era aproape pe terminate. Nu vedea deloc pe unde mergea, dar nu credea ca asta va fi o problema, vazand cam de cand a intrat ca biblioteca nu prea are vizitatori, si nici bine nu si-a terminat gandul acesta, ca simti cu trupul sau, se izbii de altul. Facu un pas inapoi, recapatandu-si echilibrul, si lasa cartea mai in jos de ochi, incercand sa priveasca rusinat dupa cotorul acesteia, pe persoana pe care o lovise.
-Gambit... mari acesta ochii vazandu-l acolo, si dadu de tot cartea din fatza lui, punandu-si un zambet larg pe fata. Se bucura ca se intalnii cu el acolo, caci nu-l mai vazuse de ceva timp, fiind ocupat cu antrenamentele misiunile, si alte chestii importante.
-Imi pare rau, nu am vrut sa te lovesc.. doar ca nu eram atent pe unde mergeam. Lasa acesta capul in jos, incercand sa se scuze, si chiar folosii si boticul de catel, doar ca nu-si putea stapanii zambetul, ca dadu de vechiul lui amic acolo.

Incercase sa gaseasca un loc mai linistit in care sa se uite la noile carti cumparate si sa le verifice, cum s-ar zice, calibru pe care le-ar avea acestea in privinta sa. Ofta incet, caci deja incerca curtea, insa prea multa lume, prea mult sport ce trebuia exersat, camera sa, insa tot se auzea galagia de afara si sfarsise prin a sparge ceva din cauza dezconcentrarii, iar holul, chiar nu era o metoda buna, fiindca cei mici si incepusera sa alerge pe acolo, de cum aparuse el. Parca era blestemai in ziua respectiva sa pateasca numai astfel de faze? Numai conta oricum, avea sa treaca peste. Toate trec pana la urma. Se gandi ca totusi sa incerce norocul sau cu biblioteca, la cat de “studiosi” erau studentii, era mai mult ca sigur ca avea sa gaseasca acolo mai pe nimeni. Dar macar poate era un coleg, de vars cu el, la supraveghere.
Avea acelas costum caracteristic pe el, doar ca se gandi sa mai adauge niste modele de cerc la cizmele albastre si un fel de scut de armura rosu, pe bluza neagra. De fapt acesta era mai mult costumul de misiune, dar nu se mai schimbase din ultima si inca se mai amuza de replicile colegilor sai in legatura cu paltonul. El se descurcau greu in haine mult mai lejere, deci daca el era putin mai docil si mult mai manevrabil decat ei, ce argument sa le dea? Unii chiar ar trebui sa mai exerseze metodele lor de lupta.
Ajunse in fata bibliotecii si deschise portile uriase, crapand putin intunericul dinauntrul, dupa care reaparuse inapoi, din cauza ca tanarul se gandi sa o inchida, ca sa nu fie atras cumva, cineva dinauntru de lumina soarelui de afara. Poate nu era rau sa mai citeasca, sa isi mai antreneze si mintea, caci cu corpul o facuse destul.
Merse incet printre rafturi, ca sa nu se auda prea tare faptul ca el intrase in biblioteca, desi la inceput nu se gandea sa faca ceva chiar atat de pasnic. Oh hey bine, macar putea fi calm pe majoritatea zilei de azi si de ce sa nu incerce? Dupa cum zicea si un proverb “incercarea moarte n-are”. Ramase putin in loc cand gasise si el o carte de actiune ce parea buna si care se pare ca ii trezise interesul si nici bine nu o lua in mana ca o si scapase cand simti pe cineva izbindu-se de trupul sau.
- Bine, asta nu facea parte din planul de astazi...
Incerca sa se aplece dupa carte, insa sfarsi in a se intoase spre tanarul ce tocmai se izbise in el. Zambise incet cand ii zari teama din ochi si incerca sa nu se enerveze din start.
- Nu e nimic GD, nu ma asteptam totusi sa te izbesti de mine tocmai intr-o biblioteca, dar, in schimb, ma asteptam sa o faci oriunde altundeva.
Isi plimba putin mana, acoperita cu manusa, prin parul celuilalt si il analizase. Se pare ca gustul lui la moda nu se schimbase si inca mai manca mere. Macar se pastrase asa cum trebuia.
- Observa ca de cand nu ne-am vazut nu te-ai schimbat mai deloc, asa ca te felicit pentru asta. Si sa stii ca mi-a fost dor de tine... incerca el sa vorbeasca pe cat de incet posibil.
- Trebuie neaparat sa-mi zici cum te descurci la scoala, antrenamente si cu noile puteri acumulate recent... ii vorbi apoi pe un ton de mare curiozitate si nici nu incerca sa ascunda ceva in privinta aceasta.
- Apropo simpatica fata de catelus, cred ca mie nu imi mai iese ca odinioara... se prefacu si aceasta suparat, insa nu incerca cu botul.

Nu stia cum de reusise sa puna degetele fix pe aceea carte, caci se parea ca incepea sa-l atraga cu totul, doar din micul rezumat ce-l avea scris pe prima pagina. Ii placea deja firul narativ, pe care povestea mergea. Se pare ca-si gasi ocupatia si pe ziua de azi. Rasfoii pana la ultima pagina a cartii, vrand sa vada numarul care anunta terminarea povestii, si care chiar nu era unul mare, 100 de file de citit. Pentru GD, o nimica toata, avand in vedere ca povestea deja ii parea interesanta, si era si obisnuit sa citeasca repede, cand ii placea ceva foarte mult.
Indeparta putin cartea de zona fetei, doar ca sa-si duca fructul plin de vitamine, spre gura, si lua o muscatura zdravana. Se simtea de parca, zgomotul muscarii, era ca al unui vampir ce-si infipse bine coltii in gatul proaspat al unei domnisoare.
Intoarse din curiozitate capul, spre rafutul de langa care trecea, privind praful asturnut pe ele. Gandii imediat ca daca ar fi scos o carte dintre ele, ar fi fost imediat acoperit de un nor gri de praf, care cu siguranta reusea sa-i murdeareasca pantalonii imaculatii. Inca ramasese surprins, de faptul ca atunci cand si-a luat cartea, nu i sa intampla asta. Facu un pas, distanta de raft, gandindu-se ca prin trecerea lui pe acolo, cateva particule de praf, s-ar fi putut aseza pe marul lui delicos.
Isi aseza iar cartea in fatza, incepand sa citeasca de pe prima fila, si chiar nici bine nu intra in descrierea autorului, ca se si lovii.
Nu putea spune ca, are o zi ghinionista, ba din contra, parca i se lumina, cand vazu peste cine a dat.
-Acelasi lucru si aici... spuse de parca ar fi fost hipnitizat sa graiasca aceste cuvinte, mai apoi uitandu-se in jos, unde vazu pe parchet, cartea ce i-a cazut lui Gambit.
-Lasa-ma sa te ajut, se apleca jos, ramand cateva secunde pe vine, timp in care apuca de cotorul cartii, dar avu destul cat privirea sa i se duca la cizmele ce le purta mutantul.
-Frumoase incaltari, durule, ridica acesta capul spre tanar, in timp ce si corpul sau reveni in pozitia de mai devreme.
Dupa ce trecu repede cu privirea cu pe coperta cartii, o indreptase spre Gambit, susotind un "imi pare rau" urmat apoi de un zambet nevinovat.
Cand ii simtii mana, ca ii atinsese parul, inchise copilareste un ochi, si se stramba putin, dandu-se in spate, si ciufulindu-si parul, la loc cum era.
-Hm, serios-se uita acesta la imbracamintea de pe el, apoi isi ridica privirea spre Gambit, analizandu-l- Multumesc, pot spune acelasi lucru si despre tine, tot un ciudat sumbru ai ramas, doar ca esti mai inalt. Spuse acestea, cu un zambet larg pe buze, in gluma, si spera ca prietenul sau sa nu o ia de buna.
Isi lipii cartea de piept, in timp ce lua o ultima muscatura din mar, iar cotorul il arunca, fix intr-un cos de gunoi, ce era pus la capatul rafutului, nu departe de ei.
Facu un pas inapoi, marindu-si ochii, cand Gambit incepu cu toate acele intrebari, parand mai mult ingrijorat decat curios. Asa era el mereu.
-Sigur, poi, cu scoala, eh..uhm, stau bine, antrenamentele, zilnic, doar ca acum am o pauza, iar puterile, de la excelent in sus, plus ca am invatat sa fac o minge de foc, si imi iese mai bine ca ultima data, o pot ridica in sus la 3 m si sa o mentin ridicat timp de ora, si o pot mari sau micsora. Zambii acetsa spre el, apropiindu-se apoi cu ochi mari, si intrebandu-l - Vrei sa vezi?
-Banuiesc, ca, la tine nu am ce sa intreb, cred ca esti de 1000 de ori mai bun ca ultima data, si tot evoluezi, ii spuse, cu o voce calma, putin dezamagit, ca el nu va putea ajunge asa vreodata.
-Trebuie doar sa incerci si sa nu te lasi, doar lasa buza inferioara sa alunece pe cea superioara, si avem un cutzu trist.

Avea putine emotii cand la izbitura era tocmai GD, care daduse peste el. Nu stia exact ce sa zica, nevorbind de atata timp si nevazandu-se. Plus credea ca baiatul s-a speriat cand prima oara a fost pusa o tacere ciudata. Probabil nu putea vorbi din prima direct. Spera ca totusi sa se insele in privinta lucrului respectiv. Incepuse sa rada imediat ce auzise ca nici blondul nu avea in plan sa se izbeasca de un vechi prieten intr-o biblioteca. Ar fi fost si culmea de asta.
Cand dori sa se aplece dupa carte si o si facuse, baiatul numai zambise, multumindu-i in sensul acela celuilalt. Era chiar dragut faptul ca il ajutase. Putea observa ca inca avea maniere. E bun, macar cineva dintre ei nu si le pierduse complet. Nu se astepta ca sa ii admire tocmai cizmele in clipa aplecarii si incepuse sa rada imediat ce facuse lucrul acesta, acoperind lucrul acesta cu mana, ce era si ea acoperita, la randul ei, de manusa.
- Multumesc pentru carte, G-Dragon. Frumos din partea ta ca ai ridicat-o desi nu era necesar sa o faci... ii zise cand ajunse inapoi la inaltimea lui si isi lua cartea de actiune inapoi zambind in directia baiatului.
- Stii doar ca imi place sa port cizme, mai ales daca sunt antigravitationale. La cat de mult sar eu, imi mai trebuie si ceva sa aterizez pe pamant. Stii? Vorbi acesta deja imaginandu-si primele scene in care avea probleme cu aterizarile usoare pe pamant. Insa de cand purta incaltarile acelea, astfel de probleme disparusera imediat, iar ranile erau mult mai putine fata de oricand.
- Nu ai de ce sa iti ceri scuze. Imi amintesc ca si inainte erai, fara suparare. Putin cam neatent, ca sa zic asa... dar lasa, te inveti cu timp sa fii mai precaut... chicotise acesta usor.
Il urmari imediat ce isi aranja parul inapoi. Da, revenise la cum era rapid, de parca era maestru in coafuri. Parea si genul care sa se intereseze si de imaginea sa, pe langa sanatate, asa ca de ce era surprins? Nu putea intelege lucrul respectiv.
- Multumesc. Vad ca tot mai complimentezi atat de dragut cum o faceai si odinioara. Acum ma simt ca si cand m-as fi intors cu cateva zile in trecut... glumi el. Da, as vrea sa stiu si eu cum de ma inalt atat de repede fara sa depun efort, cred ca am sa ajung un lungan de cativa metrii si cine stie, imi mai descopar o putere cum ar fi elasticitatea, hm? Rase imediat ce spuse vorbele absurde. Asta era o idiotenie pana si in gluma, era imposibil cam sa nu se amuze.
Apoi realizase ca poate nu era tocmai bine ca cei doi sa deapane amintiri si complimente fix intr-o biblioteca unde regula principala era sa faci liniste si sa nu vorbesti. Oricum pe a doua nu prea se putea, insa cand era absolut necesar sa se incalce, elevii o faceau incet si durase foarte putin conversatia. De multe ori erau chiar si pentru intrebari cretine de genul “ ai un pix” sau “ ai o foaie”.
Urmarise aruncarea baiatului si facuse un zambet de genul “buna treaba”, nevenindu-i sa creada ce tocmai urmarea el. Nu intelegea dupa de ce se ferise, dar probabil ca intotdeauna i-a dat un asalt de intrebari la care trebuia sa mediteze sau macar sa gaseasca o scuza in privinta lor. Incepea sa creada ca era putin cam prost sa fii genul acesta de ingrijorat aproape tot timpul.
- Ma bucur sa aud ca stai bine cu scoala... incepuse inapoi sa vorbeasca mai soptit. Felicitari pentru mingea de foc, poate mi-o arati si pe mine cu o ocazie speciala. Insa nu aici, e biblioteca, poate o strici si apoi restaurarea ei va lua multa vreme.
- Nu iti face griji. Nu cred ca mai e mult pana sa ajungi si tu la un nivel ca al meu. Ai multa daruire si un talent pe care si-l doresc multi, chiar ar trebui sa te folosesti de asta.
Incepuse sa faca fata de catelus, dupa indicatiile primite si apoi intreba:
- Cam asa? Ce zici? Mi-a iesit? Iar daca da, chipul acesta te roaga sa mergem in alt colt al bibliotecii, ca sa creem mai putin deranj pentru cei care chiar vor cu adevarat sa studieze.

Manierele lui, nu ramaneau niciodata acasa, mai ales ca acest lucru era unul uman, si nu vroia sa fie 100% mutant, ii placea sa aiba si ceva omeneste in el, care sa-l completeze ca aspect. Multi dintre mutanti pierdeau asta o data si o data, ajungand cu totul, sa se comporte ca bestiile, iar cuvintele "Imi pare rau" si cuvantul "Multumesc", ajungeau sa insemne cuvinte noi, din alta limba. El a fost invatat, sa se comporte frumos, si cel care lucra cel mai mult la asta, era chiar Gambit, care isi ascundea mereu asta in spatelele modestiei. Inainte ca el, sa plece in misiuni, avea grija mereu de cum sa-l antreneze ca mutant, si ca om, si pana in ziua de azi, a vrut sa ramana exact cum Gambit la lasat. Misiune indeplinita.
-Din vina mea, ti-a cazut cartea, deci eu trebuia sa o ridic, ii zambii inapoindu-i sumedenia de file albe, aduse impreuna de o coperta groasa.
Cand auzi, ce fel de cizme purta prietenul sau, isi mari ochii instant, aratand cu degetul spre ele, si ne-stiind cu ce sa inceapa.
-Astea sunt sunt... antigravitationale? Trebuie sa mi le imprumuti si mie, vreau sa excaladez peretii academiei asteia. Si da.. cred ca te descurci greu cu ele, adica.. pana ai invatat sa le folosesti, insa sunt de asa de tari. Voi astia mai mari, primiti echipament asa misto.
Isi incheie suspansul, printr-un botic de catelus, si un oftat dragalas, sperand ca asta ii va ajunge lui Gambit la inima, cat sa-i dea si lui cizmele.
Il facu sa bufneasca in ras, cand ii auzi gluma, imaginadu-si imediat, cum ar fi ca el sa fie elastic, dar isi oprii rasul la timp, cu mana, incercand sa se stapaneasca, caci totusi erau intr-o biblioteca.
-Hm, durul Gambit-Guma-de-mestecat, nu prea ti se potriveste sa sti, rase acesta, de data asta mai usor.
Zambii spre el, ca un raspuns, la zambetul sau, cand nimerii drept la tinta, acel cos, aratandu-i deja ca nu a ramas un pampalau, si sa antrenat la mai multe. Abea astepta sa vina ziua, in care sa-i arate cum isi controleaza puteriile, vrand sa-l faca mandru.
-Sigur nu aici, nu as putea prevenii un incediu, ii soptise inapoi, rosindu-se, la gandul ca e un indemanatic.
-Multumesc, Gambit, sti doar ca-ti voi calca pe urme.
Ii urmarii chipul, cum si-l modeleaza, in tocmai, cum el facuse mai devreme, si din prosteala, facu si el acelasi lucru.
-Da, e chiar perfect, arati asa dragalas. Oh si ok, mi se pare o idee chiar buna. Isi intinse mana, spre el, apoi se opri bursc, verifand cu privirea, spre manusa lui, ce era acolo. Linistit de gandul asta, ii apuca mana lui Gambit, si-l trase dupa el, mergand prin rafuturile biblioteci, cautand cu privirea un loc libera unde sa stea.
Ajunse tocmai bine, la o masutza, cu doua scaune, pusa intr-un coltz al peretului, un loc, unde nu prea venea nimeni, deci erau feriti, si puteau sa-si continuie discutia cat vroiau.
-Iti place aici?

Cand isi daduse seama ca blondul din fata lui se gandea la maniere un zambet larg ii aparu pe chip, placandu-i lucrul acesta. Uite ca mai exista umanitate, chiar si printre ei. De fapt ei o aveau mai multa ca oamenii, ceilalti erau cei ce ii priveau ca pe niste bestii, monstrii, animale ce ar trebui sa fie inchise si lasate acolo, fara drept de apel. Sa se foloseasca de ei numai atunci cand era prilej de razboi sau de a castiga pariuri de parca ar fi niste circari. Numai gandindu-se la lucrurile acestea, incepuse sa isi stranga pumnul cu putere. Si el avea sa ajunga o distrugere a rasei umane daca nu era gasit de academie si cam nimeni nu putea sa nu ii dea dreptate, a trecut si el prin destule cu ei. Ofta vizibil, apoi isi plimba putin degetele prin suvitele de par de la breton, pentru a-si alunga cat mai repede gandurile negre.
Partea buna era ca din G-Dragon au iesit numai lucruri bune. Ii mai multumise si prin zambet ca i-a inapoiat cartea, fara sa fie nevoie ca sa o faca el, desi asta planuise la inceput, dar cand a auzit vocea baiatului s-a razgandit imediat incat sa poata vorbi cu acesta. Se astepta sa il socheze cu vestea despre papucii sai si imediat chicotise. Nu stia de ce, dar credea ca i-a spus pana acum in legatura cu lucrul acesta.
- Da, GD, sunt antigravitationale. Avand in vedere ca puterea mea este explozia, unde crezi ca se stocheaza acea multa energie? In trupul meu, daca nu le-as avea si nu le-as purta as incepe sa plutesc tot timpul. Iar daca ti le imprumut, sa stii ca sunt foarte grele si la controlat sunt la fel, deci va trebui sa ai mare grija. Mutantul care mi l-a dat nu a vrut sa le mai vada din cauza ca nu a mai putut sa mearga multa vreme din cauza lor. S-a cumintit in felul acesta. Nu am primit de la academie echipamentul, l-am castigat la un joc de poker. Valeti contra cinciari, un clasic. Am castigat astea si un avion super-misto. Era si viata de frauda buna la ceva... incepuse acesta sa rada imediat ce isi vorbise putin despre trecutul lui.
Atunci cand ii vazuse botul ii trase un zambet incurajator si ii zise foarte calm:
- Poate tie iti va da academia un echipament misto cu care sa iti poti controla mai bine puterile. Doar antreneaza-te si asteapta, caci ai un potential foarte mare.
Era fericit si in momentul in care auzise rasul baiatului. Chiar ii placea sa il vada asa si sa stie ca el i-a cauzat sentimentul acesta de fericirea il facea sa fie si mai mandru.
- Da, plus nu as vrea ca astia sa imi dea alt nume de mutant. M-am obisnuit si imi place mult-prea-mult numele de Gambit... afirma acesta, aprobandu-se singur din cap. Probabil era cea mai amuzanta imagine de vazut, din exterior.
Ii tresari inima de mandrie si in clipa in care celalalt avea grija sa previna un incediu si ii venea sa cuprinda in loc. A devenit chiar responsabil si bine-calculat. Ii placea sa il vada asa. Il bucura extrem de mult si faptul ca ii spunea ca avea sa ii calce pe umar. Deci totul avea sa fie bine pana la final. Incepuse sa rada cand amandoi au facut exact fata de catelus si parca deja stia ca in scurt timp aveau sa fie dati afara de acolo, de catre bibliotecara. Il prinse bine de mana atunci cand il luase si isi aminti de puterea absorbtiei a blondului. Oricum si el purta manusi, deci nu intelegea de ce isi facea griji baiatul. Merse in urma sa, ca sa ajunga ambii intr-un colt mai putin vizitat al bibliotecii si se uita in jur. Nu ii scapa stransoarea oricum. Biblioteca era mare si intr-un anume fel se si temea sa il piarda din vedere pe baiat.
- E perfect aici... spuse imediat ce zarise masuta lor.
- Ia un loc... adauga apoi intinzand mana spre masa respectiva din fata lor, ca sa se poata aseza si el dupa.

Observa cum tanarul din fatza sa, parea ca se lupta cu un gand interior ce nu-i dadea pace, dupa cum isi stranse acesta pumnul, atat de vizibl, caci GD nu-si mai lua ochii de la aceea mana. Se astepta ca in jurul lor, sa se sparga ceva, sau macar sa se intample o chestie, prin care baiatul avea sa-si descarce acei nervi. Nu-l intreba pana atunci, ce anume il supara asa rau, dar cand ii observa si oftatul, facu un pas spre el, curios dar si ingrijorat:
-Esti bine? Te supara ceva?
Cand incepuse sa-i vorbeasca despre incaltarile lui magice, statea mut, ascultand totul pana la capat, dar deja cand trecuse la subiectul despre castigarea lor, la acel joc de poker, fatza lui se schimba automat, de parca tanarul trecuse la un limbaj chinezesc, pentru ca nu intelegea niciodata jocurile de carti, si nici nu era una din pasiunile lui. Era sigur ca i se spusese de acele cizme, dar poate uitase cu timpul, si doar din cateva cuvinte pe care Gambit i le spuse, renuntase cu totul la ideea de a le imprumuta, temandu-se sa nu ramana si el paralizat, totusi inca mai avea nevoie de picioare.
-Sti deja mi-am dat seama, cat de bine iti vin tie, intr-un mod fashion si in acelasi timp sexy, mie chiar nu mi s-ar potrivii. Ii afisa un zambet larg, de copil, incercand sa scape de acest imprumut, caci pana la urma adevarul era ca tanarul le stapanea foarte bine si ca aspect dar si ca putere.
-Serios? Chiar crezi asta? clipii des spre el, cu un zambet mandru, gandindu-se la cele spuse de Gambit. Poate avea dreptate, si spera mult sa o aiba, mai ales in controlarea puterilor. Nu avea el nevoie de echipament, ca sa fie bun pe teren, desi ii placea sa arate ce tunat e in fatza inamicului.
Nu-i mai comenta nimic cu privirea la schimbarea poreclei, aprobandu-l printr-un semn de "da" din cap. Era si el de acord, ca o data obisnuit cu o porecla, era greu sa o primesti pe alta, in plus toti cei de acolo, il stiau pe Gambit... ca fiind Gambit, si nimic mai mult.
Ii urmarii privirea, citindu-i pe chip, o urma de mandrie, si zambii ca un copil spre parintele ce-l educa, simtindu-se chiar bine, ca reusise sa-i ofere sentimentul acesta. Nu statu, apoi, mult pe ganduri, si-l trase dupa el, printre rafturile bibliotecii, vrand sa gaseasca acel loc unde sa poata sa termine de vorbit, fara frica ca ar deranja pe cineva, sau ca vor fi dati afara.
De indata, ce-si primii raspunsul la intrebare, pasii mai in fatza, intelegand ca pana la urma acesta va fi locul unde ei vor ramane. Bucuros si de felul cum Gambit, il pofti sa se aseze, o luase inainte, tragandu-si scaunul, si facandu-se comod, acolo, lasand mai apoi cartea pe masa.
-Deci, Gambit.. spune, noi cand vom merge intr-o misiune? Intr-o misiune, unde sa te vad luptandu-te, intreba acesta, urmarindu-l pe mutant cu privirea.

Nu se astepta sa fie prins doar prin caderea pe ganduri si o miscare putin prea stransa a pumnului, insa se pare ca GD il cunostea mult prea bine. Doar zambi si incerca sa nu se mai gandeasca la lucruri de genul acesta, oftand vizibil inca o data. Il privise usor si isi desfacu pumnul imediat ce ajunse o intrebare la urechile sale. Nu ii placea sa recunoasca, dar se gandi ca e mai bine sa ascunda.
- Nimic, G-Dragon, numai am cazut putin pe ganduri. Stai linistit, imi trece mie... i-a zis zambind clar larg.
Se inrosi putin de la complimentul ce l-a primit in legatura cu incalt5arile si chiar zambise larg. Nu se astepta totusi sa ajunga atat de repede la concluzia respectiva.
- Chiar crezi ca imi vin bine? Caci am uneori indoieli atunci cand le port. Sunt singurul baiat din campus cu astfel de incaltari. Partea buna e ca inca nu am primit critici sau remarci urate, dar cred ca vom trai si vom vedea ce se va intampla in viitor, nu-i asa? chicotise el in continuare si isi masa putin bratul cand se gandea la lucrurile acestea. Oricum nu ii pasa daca lumea avea sa ii zica ceva, lumea mereu comenteaza si era problema lor, nu a lui. Nu castiga nimic nici una din cele doua parti.
Il cuprinse si il batu pe spate imediat ce era mentionat lucrul de incredere in sine.
- Sunt sigur de asta. Daca ti-ai antrenat puterile esti catalogat in membrii de elita, atunci sediul iti da o groaza de chestii faine si misto. Trebuie doar sa te tii de treaba ta si nu altcumva sa o iei pe araturi ca nu mai primesti lucrurile respective. Da eu am incredere in tine asa ca nu ma indoiesc... i-a zis blondului dandu-i drumul din imbratisare, caci credea ca il sufoca. Insa chiar i-a fost dor de el si nu se putea controla atunci prea tare, chit ca erau intr-o biblioteca si cam trebuia sa faca asta.
Iar atunci cand era aprobat de cele spuse ii ravasise din nou parul, parindu-i-se simpatic. Era ciudat ca lui personal nu ii placea ca cineva sa faca asta, insa lui i se paruse altfel cand facea el lucrurile respective. Il urmarise in timp ce se aseza jos si se puse si acesta dupa, in scurt timp. Cum se facuse comod auzise intrebarea si incepuse sa rada instantaneu.
- GD, stii ca nu ne alegem noi partenerii pentru misiune. Trebuie sa puna cei mari si tot ei sa stabileasca misiunea. Plus ca nu stii cand se intampla una si automat ajungi pe teren sau acolo trebuie sa fii. Totusi, la fel ca tine si mie mi-ar placea o misiune cu prietenul meu. Pe langa faptul ca as avea ce se invat, iti vad si cum te descurci fara practica sau teorie in locul unde vei stii toate cel mai bine. Sunt curios de asta.
Dupa ce terminase discursul isi aseza si el casa pe masa, punandu-si mana deasupra ei si o batu putin cu degetele acoperite de manusa.

Nu stia cum sa reactioneze, vazandu-l ca isi incordase pumnul, si ca devenise atat de ingandurat, ci doar ii puse acea intrebare, la care era sigur ca ii va raspunde cu "Nimic" sau ceva in genul acesta, numai pentru a-si ocoli problema, si nu a o face dezvaluita. Ii observa cel de-al doilea oftat, si deja era sigur, ca ceva il framanta, daca il facu sa scoata doua oftaturi in acelasi minut.
-Si ce fel de ganduri te chinuie asa de rau? Spune-mi, si apoi iti promit ca le vom face sa treaca. Spuse acesta cu o voce joasa, linistita, exact cum ar fi trebuit sa fie intr-o biblioteca, doar ca nu facuse asta pentru a respecta regula, ci ca se simtii si el putin trist, din cauza ca-si vazu prietenul asa. In plus, ii facu o promisiune, de care nu era sigur ca se va tine. Il stia pe Gambit, cu multe probleme si suprari, unele mai mari ca celalte, iar GD personal, vroia sa il scape de ele, sa le faca sa se evapore.
Il urmarii la chip cu privirea, cand prinse culoarea marului copt in obraji, de la complimentul acestuia, gandindu-se ca sigur nu era primul compliment ce l-a primit vreodata, insa el era mereu modest, doar in gluma devenea narcisitul intregii lumi.
-Da, iti vin foarte bine, iti completeaza tinuta de dur, si probabil multi nu comenteaza de frica, dar iti zic sincer, ca atunci cand mergi pe hol, se aude mai rau ca o femeie cu tocuri de 20, rase usor cand isi termina spusele, sperand sa-i daruiasca si lui acest sentiment cu mica lui gluma.
Fusese luat prin surprindere cu mica imbratisare, si isi marii ochii, facandu-se drept ca un stalp in bratele acestuia, si dorind sa-l roage sa-i dea drumul, renuntase rapid la idee, simtind cum si el avea nevoie de o imbratisare, ce nu i-a fost oferita de nimeni pana atunci. Isi incolacii mainile in jurul lui Gambit, zambind apoi larg cand ii auzi cuvintele ce-i ieseau printre buze, si soptise un usor "Multumesc, pentru tot" realizand si el ca se educase mult, si pe amicul sau, asta il facea mandru ca un tata. Si nu era un sentiment mai frumos, decat sa-ti vezi prietenul mandru de reusitele tale.
Isi continua repede intrebarile pentru acesta, cand il vazu ca se aseaza pe scaunul din fatza lui, de la aceeasi masa.
-Dar... si tu esti destul de mare, nu poti cere? se bosumfla acesta la raspunsul lui, dar ii reaparu zambetul pe buze, cand auzi ca asta este si dorinta lui, zambind fara oprire spre el. Nu stia daca arata ca un tampit, facand asta, dar il bucura faptul era de acord cu ideea lui, impartasind aceeasi dorinta.
Se uita inspre cartea lui, ce o puse pe masa, si dintr-o data, o umbra cu silueta unei persoane, se aseza peste cei doi, la fel si peste masa. Ridica curios privirea in sus, speriindu-se de chipul batranicios al bibliotecarei, care-l fixa cu o privire incruntata.
B:- Voi doi, v-am cautat, prin toata biblioteca, si zgomotele m-au adus pana aici. O sa va rog, sau nu, mai bine spus, o sa va oblig sa parasiti biblioteca imediat. Ati incalcat o regula foarte importanta aici, am si primit plangeri. Se rastii vrajitoarea, catre cei doi, cu o voce groasa si deteoriorata, probabil din cauza fumatului, caci venea un miros de tutun inspre el, si-l facu sa-si prinda nasul in doua degete.
Se uita inspre Gambit, putin speriat, caci nu stia care ar fi fost miscarea lui, si ca un copil cuminte, il lasa pe el sa le dedica "soarta".

Nu credea ca era atat de insistent blondul in legatura cu el, dar s-ar parea ca se insela rau. Inca mai aparuse intrebarea cu ce-l macina si chiar nu vrea sa raspunda, caci era mai mult ca sigur ca in scurt timp va sparge ceva.
- Hmm stii ca daca te gandesti intens la o problema, aceasta va ajunge sa te macine prea rau? Deci mai bine uit de asta si mergem mai departe.
Ascultandu-i tonul vocii sale, il facu sa isi lase privirea in jos, putin ingandurat si suparat la lucrul respectiv. Nu dorea sa il vada nici el asa, credea ca se distreaza tot timpul cu el, dar din cate s-ar parea se cam inselase putin rau. Partea si mai nasoala era ca chiar insusi acesta il facuse sa se simta asa. Incerca sa se gandeasca rapid la o idee ca sa se devieze de la subiect.
Apoi venea si un lucru bun ca se asigura sa inteleaga faptul ca nu ii statea deloc rau cu ceea ce purta. Zambi larg.
- Se aude? La naiba... Eu nu pot niciodata trece neobservat din cauza asta. Trebuie sa stie toata lumea pe unde pasesc eu... zise razand, caci afirma lucrul respectiv precum o gluma si s-ar parea ca si GD facuse gluma pana atunci, pe acelas ton de amuzament.
Era uimit atunci cand si blondul il imbratisa inapoi... apoi si mai socat ca ii multumea acestuia, mai ca venindu-i sa ii dea lacrimile. Ii daduse oricum drumul peste un timp, din teama ca il sufoca si din teama ca ar putea deveni lucrul acesta prea ciudat. In clipa in care i-a zis daca nu poate cere, incepuse sa chicoteasca, dupa afirma usor:
- Uite, atunci iti promit ca voi face tot ce imi sta in putinta ca sa obtin o misiune cu tine. Esti de acord cu asta? il intreba, facand si cu ochiul.
Ii venea si sa chicoteasca atunci cand a vazut zambetul de pe chip, fiind chiar foarte mandru de ceea ce zarea.
Cand zarise umbra, isi ridica si el privirea in sus, stiind ca va aparea doamna mai devreme sau mai tarziu, datorita faptului ca ei nu vorbisera tot timpul calmd si asa cum trebuia sa vorbesti intr-o institutie. O asculta, fara sa comenteze, la inceput si mai dadu incet din cap. Se ridica dupa in picioare si se uita fix spre ea.
- Am inteles. Ne scuzati ca am facut asta, plecam imediat... spuse si ii facu semn si studentului sa iasa afara de acolo, iar cand ajunse mai departe iar vorbise cu el:
- Oricum doream sa iti propun daca nu vrei sa mergem la sala de jocuri. Sa ne mai destindem cu niste nervi de pierdere si invingere... zise pe un ton foarte amuzant.

Cand brunetul ii dadu un raspuns asemanator celui de mai devreme, doar ca cu alte cuvinte, isi ridica privirea spre el, usor trist, nevrand sa-l lase fara sa afle, caci poate il putea ajuta. Dar isi dadu seama, ca poate insistentele sale, il cam suparau pe baiat, si unele ganduri de ale lui, nu vroia sa le impartaseasca cu cei din jur. Il lasa pana la urma fara sa mai spuna nimic, mutandu-si privirea spre raftul de jos cu carti, uitandu-se cu privirea dupa fiecare titlu de carte expus acolo. Era putin suparat ca nu avea sa afle despre ce il macina pe Gambit, si nici nu vroia sa-l minta ascunzand asta, stia ca acesta avea puterea de a citi ganduri, deci mai bine isi arata adevaratele sentimente pe fatza. Nu-si dorea insa ca acesta sa fie un capat de drum, si ridicase privirea spre el imediat ce alte cuvinte ii parasira buzele, chicotind subtil in directia lui, despre mica gluma.
-Ei bine daca cineva va avea nevoie de tine, stie dupa ce sa se orienteze... isi schimba repede chicotitul printr-un raset, placandu-i mult cum Gambit il putea trece de la starea de tristete, la ras. Si chiar la momentul cel bun, primii acea imbratisare, in care parca isi descarca toate emotiile.
Atunci cand ii spuse despre faptul ca va incerca sa obtina o misiune alaturi de el, i se marii si mai mult zambetul, uitandu-se doar in directia lui. Asta il facea cu adevarat fericit, si mai ca era sa alerge in jurul mesei cu mainile ridicate si sa tipe cateva cuvinte, ce ii veneau pe moment, iar apoi sa-l stranga in brate. Insa stia ca trebuie sa se abtina, caci pentru misiune cel mai important punct era seriozitatea si maturitatea, trebuia sa dea dovada de ele, dar stia deja ca pe Gambit nu avea cum sa-l pacaleasca cu asa ceva. Era mai mult ca sigur ca din toata aceea academie, tanarul il cunostea cel mai bine.
-Sunt perfect de acord! Abea astept, o sa fie atat de tare...dar mai intai, sa primim aprobare.. si o misiune, ii spuse intrerupt, usor rusinat de cat de visaor era, lasandu-si privirea inspre bucata de lemn ce le sustinea coatele dar si cartile.
In clipa in care batrana bibliotecara aparuse, nu stia sigur ce sa faca sau sa zica, si doar tacu ascultandu-i replicile, la care, de-altfel, se si astepta. Imediat ce ea termina ce avea de zis, nu-i trebui prea mult, sa-l observe pe Gambit ridicandu-se in picioare, si-l asculta, privindu-l atunci cum trecuse la un aer mai serios, ca cel pe care il imprastia mai devreme.
Se ridica si el, cand primii semnul, facand o plecaciune in semn de respect pentru vrajitoare, si scapa printre buze un "Scuza-ti-ne" dupa care, se duse si se lipii de Gambit, ca si cand i-ar fi fost un tata, iar fiul tocmai fusese certat de straini.
Cucoana, doar isi puse mainile in solduri, iar sparncenele ei nu se indreptara de la forma de "cruntat" pana ce acestia nu parasira sala aceea imensa.
-E o idee chiar buna. Deci spre sala de jocuri. Intinse o mana in aer, cu directia in stanga, si incepu sa mearga pe hol, ca un fel de ghid pentru Gambit. Nici nu le trebuiara prea mult timp, sa colinde pe holurile academiei, ca imediat dadusera peste camera, unde chiar puteai sa numesti - adevarata relaxare.
-Deci care din ele? ii adresa o intrebare lui Gambit, uitandu-se in toate directile, in aceea sala, ce era mai mutl luminata de la beculetele jocurilor.

Isi daduse rapid seama de ce era blondul suparat, clipind putin din ochi. Poate ar fi fost mai bine sa ii spuna pana la urma, atunci cand vor iesi afara. Nu ii placea deloc sa il vada asa, in special ca pentru el era mai tot timpul energic si amuzant, iar cand ii cadea spiritul moral, parca i se intunecase aura. Apoi cand il vedea din nou amuzant, expira usurat. Ii statea mult mai bine atunci cand zambea.
Se astepta sa il inveseleasca mai mult cu misiunea, dar observa ca nu isi pierduse deloc din umor. Iar in clipa in care observa cum ar reactiona baiatul in cazul unei misiuni chicotise usor si subtil. Putea fi chiar simpatic pana si in gandurile sale. Stia oricum ca nu avea sa fie serios, insa macar aveau sa se distreze, pe de o parte. Il aproba incet imediat ce pomenise in aceeasi propozitie si de misiune si de aprobare fiind mai mult ca sigur ca tanarul a inteles la ce se referea.
In clipa ridicarii in picioare si plecarii din locul mult prea linistit nu putea sa nu simta imbratisarea baiatului ca isi daduse imediat privirea spre el. Il speriase chiar atat de rau o bibliotecara? Il bucura in momentul in care auzi ca ii placea propunerea sa si nu putea sa nu se abtina sa zambeasca. Il urmarea tacut, caci nu putea sa nu observe cum tanarul se misca cu o rapiditate aproape inumana imediat ce pomenise de jocuri. Era ghidat de acesta pana ce ajunse in sala respectiva. Isi roti privirea in jur acolo, uitandu-se rand pe rand la aparate, pana ce se opri asupra unui joc cu motociclete si masini, evident ca totul era proiectat pe computer, ei doar trebuiau sa stea pe chestiile acelea ce pareau de jucarie si sa conduca tot mai bine.
- Ce zici de o cursa? Intreba, fara sa astepte raspuns si il lua imediat de mana ducandu-l unde dorea el sa ajunga si asezandu-l pe acesta pe un scuter, iar el se aseza pe celalalt, apasand cateva butoane ca sa porneasca ecranul cu peisajele lor si dificultatea.
- Vrei sa alegi tu pe unde o luam si daca jucam la nivel incepator, mediu sau avansat? Il intreba, facandu-i usor cu ochiul si astepta curios raspunsul acestuia.